Redacția PSnews.ro vă prezintă în cele ce urmează ultimul hop pe care îl mai are de trecut Partidul Social Democrat înainte ca ștabii roșii să se simtă în largul lor pentru a-i aplica lovitura de grație lui Liviu Dragnea.
Putem trasa un grafic descendent al susținerii de care se bucură Liviu Dragnea în interiorul formațiunii politice, luând ca referință perioada 13 noiembrie – prezent. De ce tocmai 13 noiembrie? Pentru că aceea a fost ziua în care Liviu Dragnea a mers cu alai la sediul central al DNA, pentru ca procuroarea Alexandra Lăncrănjan, zisă „Veverița”, să îi aducă la cunoștință calitatea de suspect în dosarul Tel Drum. Să spunem și câteva nume grele care s-au dus să-i facă galerie celui mai iubit fiu al Teleormanului:
- Niculae Bădălău – baron de Giurgiu și numărul 2 din PSD (președintele executiv);
- Marian Neacșu – numărul 3 din partid (secretarul general);
- Paul Stănescu – nu doar baron de Olt, ci starostele baronilor (ministrul Dezvoltării Regionale și vicepremier);
- Claudiu Manda – vicepreședinte al Senatului și șeful comisiei parlamentare care dă cel mai bine în CV (Comisia SRI);
- Ionel Arsene – președintele CJ Neamț;
- Andreea Cosma – fiica jupânului de Prahova Mircea Cosma.
La a doua audiere la DNA, în schimb (cea de pe 21 noiembrie), situația nu a mai stat atât de roz. Ce ne-a fost dat să vedem? Un Liviu Dragnea care abia a scăpat de presă și de cei care-l huiduiau, plecând spre mașină prin spatele cordonului de jandarmi. Dintre grangurii PSD nu a mai făcut act de prezență decât Marian Neacșu.
Între timp, pe 17 noiembrie, PSD a adoptat acea sforăitoare rezoluție împotriva „statului paralel și ilegitim” (alegând în mod nefericit distrusa stațiune Herculane drept decor), rezoluție de care Mihai Tudose s-a dezis tacit șase zile mai târziu, când a mărturisit că nu înțelege conceptul, DEȘI stătuse la aceeași masă cu Liviu Dragnea când adoptaseră rezoluția.
Iar de atunci încoace bulgărele s-a rostogolit, arătându-ne în toată splendoarea lui spectacolul poalelor puse în cap de la vârful Partidului Social Democrat, spectacol ce a culminat luni seară cu scrisoarea deschisă în care Bădălău denunța „suspendarea democrației interne” din formațiunea politică.
Desigur că oamenii lui Dragnea vorbesc cu ardoare despre un Congres care să îl reconfirme pe baronul teleormănean în calitatea de tătuc al PSD-ului, dar realitatea ultimelor două zile ne-a demonstrat ceva cu totul și cu totul opus: foarte puțini dintre mahării care cu alte prilejuri înfruntau gloanțe cu piepturile dezgolite pentru Liviu Dragnea au mai ieșit în presă, ca să-l apere pe acesta de șuturile lui Tudose. Nici măcar Gabriela Firea – cea altădată atât de entuziastă în a-l târnosi pe prim-ministru – nu și-a mai făcut auzite vituperațiile.
Și atunci întrebarea care se naște automat este: cât va mai dura agonia? Când ne putem aștepta ca adversarii lui Dragnea să-i aplice lovitura de grație? (Atenție: nici măcar nu vorbim despre o „tabără Tudose”, întrucât cele două găști nu s-au format datorită vreunei charisme a șefului de Guvern, ci strict ca urmare a frustrării de a-l avea pe Liviu Dragnea șef de partid!) Răspunsul trebuie căutat în zona parlamentară: legile justiției au trecut deja de cele două camere. Foarte probabil, ele vor fi întoarse de către președintele Klaus Iohannis, la fel ca modificările la Codul Penal și cel de Procedură Penală.
Ei bine, tocmai aici este cheia problemei: factorul timp depinde de viteza cu care modificările la codurile tandemului Alina Bica-Cătălin Predoiu vor deveni efective. Și, așa cum Liviu Dragnea și-a câștigat cel puțin un an de grație prin pensionarea judecătoarei Ana-Maria Dascălu din dosarul Bombonica, la fel politicianul dispune acum de un paliativ: parcursul parlamentar al proiectelor de modificare a codurilor. Sigur că Iohannis va găsi pretexte ca să trimită spre reexaminare și modificările la coduri, dar odată ce ele vor fi adoptate definitiv, PSD nu va mai avea niciun motiv de neliniște și se va putea concentra pe un Congres care – indiferent dacă va duce la debarcarea lui Dragnea sau la nimicirea lui Tudose – va intra fără probleme în istorie alături de istorica execuție a lui Mircea Geoană (2010).
