Trei motive pentru care ministrul Vlad Voiculescu ar trebui să demisioneze

După slaba gestionare a campaniei de vaccinare și după incendiul de la Spitalul Matei Balș din Capitală, ministrul Sănătății Vlad Voiculescu ar trebui să facă un pas în spate. Demisia reprezintă în acest context un gest de onoare, o recunoaștere a faptului că în vârful lanțului decizional se află el, Vlad Voiculescu, cel care trebuie să își asume lipsurile din sistemul de sănătate. Este așadar vorba despre o chestiune de onoare.

Trei motive pentru care Vlad Voiculescu ar trebui să demisioneze

Campania de vaccinare reprezintă până în prezent un semi-eșec al autorităților. Reprezintă un semi-eșec pentru că la început, autoritățile s-au arătat supra-optimiste. Prima etapă a vaccinării s-a încheiat pe 15 ianuarie cu doar aproximativ o treime din personalul medical vaccinat. Neîncrederea în autorități a alimentat neîncrederea în vaccin, iar guvernul și ministerul Sănătății nu au reușit să combată eficient lipsa informării cetățenilor. Campaniile TV au fost anoste. Vorbim despre o lipsă de imaginație din partea celor responsabili. Etapa a doua, accelerată de autorități pe fondul eșecului din prima etapă a dus la blocarea platformei unde trebuiau făcute programările, la lipsa centrelor de vaccinare și la alte probleme logistice. Autoritățile s-au arătat încă o dată depășite zilele acestea când s-a decis amânarea vaccinării tuturor persoanelor sub 65 de ani programate în perioada 30 ianuarie – 11 februarie. Motivul  invocat de autorități ține de faptul că nu există suficiente doze. Printre cei amânați se află și persoane cu boli cronice. Amatorismul cu care autoritățile gestionează campania de vaccinare aproape halucinant. Răspunderea cade întotdeauna pe persoana aflată în vârful ierarhiei decizionale. În cazul acesta, ministrul Sănătății, Vlad Voiculescu, care ar trebui să știe lucrul acesta.

Pe lângă limitele arătate de autorități în gestionarea campaniei de vaccinare se adaugă acum și tragedia de la Spitalul Matei Balș din București, acolo unde un incendiu a ucis 5 persoane, potrivit datelor provizorii. Vorbim despre al doilea incendiu în 3 luni de zile la un spital mare din România. Prioritatea zero a ministrului la preluarea mandatului ar fi trebuit să fie aceea de a verifica starea spitalelor din România. De a retrage avizul de funcționare al celor care au probleme serioase. Era nevoie de o anchetă serioasă, condusă de un corp de control independent care să nu fie influențat de vreo ingerință politică. Era nevoie de demararea unui plan rapid de modernizare a sistemului de sănătate. Vlad Voiculescu se scuză, spune că se află de o lună și că nu a avut timp: „Sunt de o lună aici, contruiesc o echipă la nivelul Ministerului Sănătății și apoi mai jos, în toată țara, care să poată să facă aceste investiții de care avem nevoie. Știți ce înseamnă să lucrezi într-o echipă. O echipă nu se contruiește de azi pe mâine. Asta facem”. Vlad Voiculescu trebuia să își construiască echipa înainte de a prelua mandatul, nu după. La preluarea mandatului Voiculescu trebuia să aibă un plan, o listă de priorități urgente. Anemia cu care se mișcă ministrul Sănătății este inacceptabilă în acest moment.

Așa ajungem la al treilea punct al discuției: lipsa leadershipului. Una dintre calitățile de bază ale oricărui demnitar aflat într-o funcție importantă precum cea de ministru al Sănătății este leadershipul. Altfel spus, capacitatea de fi influent, de a avea adepți care să te urmeze pentru ceea ce ești și pentru ceea ce faci. Leadershipul înseamnă și conducerea prin puterea exemplului. Care este exemplul lui Vlad Voiculescu ne întrebăm? Lipsa asumării oricărei responsabilități și pasarea vinovăției la nivel local este convenabilă, dar ea demonstrează exact lipsa leadershipului. Un lider își asumă vina și pentru erorile celor aflați în subordine, chiar dacă el personal nu a greșit. Exemple? Să ne uităm la cazul Estoniei. Pe 13 ianuarie premierul Jüri Ratas și-a dat demisia atât de la șefia guvernului, cât și de la șefia partidului centrist pe care îl conducea. Motivul? Cinci membri ai formațiunii sale au fost acuzați de corupție. Premierul nu era suspect în dosar dar a considerat că acțiunile colegilor săi i-au zdruncinat autoritatea guvernamentală și politică. Exact genul acesta de leadership lipsește în România.