Invitatul interviurilor video PSnews.ro din această săptămână este vicepremierul Vasile Dâncu, ministrul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice.
În cadrul interviului acordat PSnews.ro, vicepremierul Vasile Dâncu a vorbit despre PSD și despre posibilitatea de a se reîntoarce în acest partid, comentând totodată și retragerea fostului premier Victor Ponta de la Palatul Victoria și consecințele acestei mutări pe scena politică din România.
De asemenea, vicepremierul a vorbit despre propriile realizări în cele trei luni petrecute, până acum ca ministru al Dezvoltării, care sunt proiectele importante pe care și le propune guvernul Cioloș la nivelul administrației publice din țară, despre chestiunea alegerilor locale din vară, dar și despre situația delicată din Republica Moldova, atât din perspectiva sa de sociolog, cât și din cea de politician.
Vasile Dâncu a răspuns și întrebării jurnalistului Dan Bucura dacă există șanse ca membrii guvernului tehnocrat să se înscrie în partide politice. Vicepremierul Dâncu a demontat și mitul conform căruia tehnocrații nu fac politică, întrucât, în opinia sa, orice guvernare face politică întrucât este nevoită să ia decizii care sunt, în cele din urmă, politice. Pe de altă parte, Vasile Dâncu nu a exclus ideea ca în guvernul Cioloș sunt specialiști, oameni competenți în domeniile lor de activitate, „tehnnocrați”.
Dan Bucura: Bună ziua, domnule viceprim-ministru Dâncu. Bine ați venit în studioul nostru, la PSnews. Am să încep interviul nostru de astăzi cu probleme ale Guvernului din care faceți parte și am să vă întreb în primul rând dacă faptul că în acest Guvern de tehnocrați, cum a fost el denumit într-o primă fază, prezența dvs. poate fi interpretată și ca un compromis pe care l-a făcut președintele Klaus Iohannis la vremea propunerii, și domnul Cioloș, în sensul obținerii voturilor celui mai important partid parlamentar la acel moment.
Vasile Dâncu: Am explicat de multe ori că nu are nicio legătură prezența mea în acest Guvern cu vreo negociere. Am avut o carieră politică de vreo șapte ani, de șapte ani – opt ani deja mi-am dat demisia din toate funcțiile și din cea de membru al Partidului Social Democrat și am activat în spațiul public făcând analize. Îl cunosc pe domnul Cioloș de mulți ani, am explicat amândoi acest lucru, am lucrat împreună la proiecte de cercetare, avem un cadru de reflecție comun legat de dezvoltarea România, mai ales în ceea ce privește dezvoltarea comunităților rurale și conservarea sau modernizarea satului, păstrând, totuși, civilizația rurală. De aceea, nu a existat niciun fel de discuție între cei care au făcut Guvernul și cu mine în alte condiții decât cea de a participa la un proiect temporal, un proiect de un an de zile, în care să îmi aduc partea de expertiză. Nu știu dacă nu s-a gândit cineva și la faptul că sunt un intelectual de stânga, că am o relație de prieteni cu Liviu Dragnea, și sigur, asta e personală, nu are legătură cu partidul – cu unii oameni din PSD care continuă să mă respecte. Dar asta este altceva. Nu cred că are legătură cu vreo formă de negociere. Pur și simplu am încercat să construim un Guvern echilibrat în care să existe oameni aduși de la Bruxelles, să fie oameni aduși din mediul privat și oameni cu exeperiență în ceea ce privesc strategiile de dezvoltare. Cariera recentă, să spunem, am lucrat la proiectul de regionalizare și descentralizare în cadrul unei comisii academice organizată la MDRAP – Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, alături de alți colegi profesori sociologi sau membri ai Academiei. Deci, am gândit cu totul alte lucruri în acel moment, când a fost pusă problema nominalizării mele.
Dan Bucura: Guvernul tehnocrat de care vorbeam și din care faceți și dvs. parte, a fost numit, pe un fond emotional mai deosebit, dar a avut, zic eu, susținere, o simpatie populară enormă – chestiune fără precedent. Credeți că această simpatie, această susținere, mai este la fel de prezentă la atâtea luni, la trei luni, iată, după numire sau ușor-ușor s-a erodat, cum se erodează, până la urmă, orice Guvern?
Vasile Dâncu: Dacă ne uităm la cifrele de sondaje, încrederea este mult mai consolidată, ca să spunem așa. Înainte era vorba mai mult de o simpatie spontană, de o emoție spontană, acum încrederea în Guvern a început să aibă un profil, a început să aibă o explicație. De ce? Se bazează deja pe figuri din Guvern, inclusiv pe creșterea notorietății și încrederii în premierul Dacian Cioloș și pe unele strategii și proiecte. Asta nu înseamnă că încrederea în Guvern va rămâne la cel mai mare nivel. Niciun avion nu rămâne în aer, trebuie să aterizeze undeva. Așa se întâmplă și cu curba de simpatie pentru orice formă politică – fie că este vorba despre o instituție, fie că este vorba despre oameni care iau decizii politice, or, dincolo de metafora de tehnocrație, orice Guvern, indiferent de cum a fost format – din oameni numiți politic sau numiți pe baza unui criteriu, să spunem, al competenței, tot trebuie să facă politică și politici. Sigur că, orice Guvern, și Guvernul nostru va cunoaște, probabil, și o curbă descendentă în cee ace privește încrederea. Decoamdată cred că suntem încă într-o lună de miere și în mod normal cred că merităm asta pentru că atunci când vii într-o situație de criză și încerci să rezolvi unele lucruri nepompieristic, pentru că atunci când vii la un Guvern trebuie să faci niște lucruri care trebuie făcute urgent, care vin obligatorii, sunt la impuse, cum se spune în gimnastică, și alte lucruri care încercăm să le gândim noi ca strategice pentru viitor. Pentru că noi avem două proiecte, să zicem așa, într-unul singur – doi în unul ca în ultimele promoții – în primul rând este nevoie de a realiza câteva lucruri, bugete care să ia o serie din disfuncționalitățile care există în momentul acesta – funcționarea administrației, funcționarea serviciilor publice, servicii publice de care oamenii nu sunt mulțumiți. Inclusiv drama de la Colectiv vine dintr-o iresponsabilitate care este, să spunem așa, nu știu cât este corupție, va hotărî justiția, nu știu cât este corupție, cât este prostie, în acel moment, dar sunt niște riscuri legate de servicii sociale, de control al unor servicii publice, al celor care dau servicii publice. Deci, avem un proiect pe termen scurt, să zicem, care este cel de funcționare a statului cât mai bine și avem un proiect de a reconstrui statul român în câteva componente ale sale, proiect care înseamnă în primul rând a trage liniile generale și sperăm că un Guvern, poate mai legitim decât noi, care va veni la alegerile din toamnă, va continua aceste proiecte pe care încercăm să le facem în câteva sectoare importante – în sectorul modernizării statului și reformei statului, a funcției publice, în domeniul dezvoltării administrației și a descentralizării și a unor elemente care țin de optimizare teritorială, în domeniul economiei încercăm și premierul alături de vicepremier și de noi toți încercăm să construim o strategie pentru valorificarea resurselor pe care România le are, și aici nu vorbim doar de resursele minerale sau de resursele subsolului, vorbim și despre resursa umană pe care o are România și încă câteva proiecte care sunt proiecte strategice. Sperăm că vom pune bazele un proiecte pe care să le putem urmări în continuare. Cei care vor fi la Guvern, cei care vom fi în societatea civilă, instituțiile și toți ceilalți, deci sunt mai multe elemente care intră în această structură a responsabilității pe care ne-am asumat-o în acest moment. Deci, în acest moment avem de făcut aceste lucruri complicate. Încă suntem într-o perioadă de miere, să spunem. Până la 100 de zile se acceptă oriunde că sunt critici mai puține chiar dacă nici în ultima perioadă nu am scăpat de o dimensiune critică. Asta este foarte bună. Guvernul a reacționat de câte ori mass-media a avut dreptate și a făcut schimbările necesare cu o mare mobilitate, cum nu s-a întâmplat înainte.
Dan Bucura: Dacă tot ați vorbit de această perioadă de miere, înainte să trecem la activitatea dvs. la ministerul pe care îl conduceți, mă gândeam să vă întreb dacă totuși vă așteptați, inclusiv în baza prieteniei pe care ați enunțat-o mai devreme cu liderul PSD, domnul Liviu Dragnea, ca această prietenie să cântărească mai mult decât în mod normal în eventualitatea unei moțiuni de cenzură. Până la urmă, partidele politice, că sunt în opoziție sau cum sunt ele, au în fișa postului și acest instrument al moțiunii de cenzură împotriva Guvernului.
Vasile Dâncu: Relațiile personale contează mai puțin în asemenea situații. Relațiile personale te pot ajuta maximum să comunici mai bine, să transmiți mai bine ce ai de spus cuiva. Atunci când este vorba, însă, de un partid și un partid care are să zicem forța, organizarea Partidului Social Democrat, atunci aceste lucruri nu contează. Noi ne bazăm în Guvernul nostru, în acest moment, și pe susținerea PSD, o susținere care a fost foarte tare exprimată la numirea noastră în funcții, miniștrii au fost votați de PSD în unanimitate și în comisii dacă o să vedeți. Am primit după aceea, cu ocazia votului la buget, am primit o nouă legitimare din partea PSD-ului în acest moment și din partea lui Liviu Dragnea, evident, dar n-a fost asta pentru că eram noi prieteni. Și mai degrabă pentru că proiectul cu care am venit noi a fost agreeat de către PSD, considerat un proiect neutru politic și un proiect bun pentru România. Ne bazăm pe o idee pe care PSD-ul a enunțat-o în ultima vreme, o idee de consens national care până în 2018 – 2019 cum am văzut în câteva interviuri, ar trebui să fie fundamental construcției unui alt proiect pentru România în care forțele politice să convină asupra unor priorități. Și în rest, sigur că lupta electorală se deschide întotdeauna elegant, dar după aceea se dau cu toate armele, după totul este permis, dar asta în general în campaniile electorale. În rest, ideea pe care și PSD-ul și pe care și PNL-ul am văzut că a lansat-o, a fost – în acest an vom face coduri interne, vom încerca o restructurare internă, vom reface unele procese interne ale partidelor și Guvernul va fi sprijinit, evident nu necondiționat, dar va fi sprijinit pe câteva priorități cu care toate partidele vor fi de acord. Până în acest moment, poate cu excepția acestor discuții cu unu sau două tururi, până în acest moment acest conses a funcționat. Noi sperăm că acest consens va funcționa și în viitor, pe marile proiecte pe care le vom aduce noi în discuție. De altfel, ne-am arătat disponibilitatea, eu am fost deja în Comisia de Administrație Publică, în comisiile reunite, am fost de două ori până acum și am să mă duc foarte des. Săptămânile viitoare am să prezint niște strategii de dezvoltare teritorială și o strategie, de exemplu, legată de funcția publică pe care vreau să le prezint înainte de a le lansa. Înainte de a le lansa pentru dezbatere publică vreau să le prezint în mod special în Parlament pentru că Parlamentul ne-a legitimat pe noi și noi suntem … pentru că n-am fost aleși printr-un scrutin, noi de fapt trebuie să dăm seamă Parlamentului de fiecare mișcare de-a noastră. Și fără sprijinul Parlamentului, recunosc că Guvernul acesta nu ar putea să facă ceva, mai ales că este un timp foarte scurt. Deci, sperăm că nu se va ajunge la moțiune de cenzură. Dacă se va ajunge la o moțiune de cenzură, atunci sigur că va conta echilibrul sau dezechilibrul care va exista în Parlament. Nu există nicio altă cale de a negocia.
Dan Bucura: Înțeleg. Vă propun să ne focusăm un pic și pe ministerul Dezvoltării, cel pe care dvs. acum îl conduceți și despre care s-a spus că nu este un minister tocmai ușor. Dovada faptului că acolo, în ultima vreme, în ultimii ani, au trecut numai nume grele. A fost Elena Udrea, a fost Eduard Hellvig, Liviu Dragnea, Vasile Blaga. Sigur, două luni jumate – trei luni este foarte puțin, dar având în vedere că Guvernul de tehnocrați trebuie să facă totul într-un ritm alert, vă întreb: în aceste luni ați reușit să faceți o radiografie și a activității din urmă a acestor predecesori pe care i-am enumerat și dacă da, poate ne puteți spune și unele greșeli în viziunea dvs. pe care le-ati descoperit în minister în perioada de dinainte.
Vasile Dâncu: Vreau să spun un lucru de principiu – este un minister care funcționează și pe care l-am găsit funcționând, pe care l-am găsit făcând proiecte, fiind responsabil cu proiecte europene importante, unde, de exemplu, gradul de absorbție a depășit la finalul perioadei 2007 – 2014, pe care noi am terminat-o în 2015, așa cum ați văzut, și unele programe continuă și până în iunie 2016. L-am găsit funcționând, cu rate de absorbție, de exemplu, pentru PODCA (Programul Operațional pentru Dezvoltarea Capacității Administrative – n.r.), pentru POR (Programul Operațional – n.r.) de peste 80%, în jur de 90 – 90 și ceva la sută (în cazul programelor transfrontaliere, de exemplu). De fapt, toți miniștrii care au fost înainte, unii au stat mai puțin, alții au stat mai mult, au avut, sigur, au fost influențați de mișcarea generală a Guvernului și a vieții politice din România, toți miniștrii au participat la un proiect, au adus fiecare câte o bucățică dintr-un proiect – un proiect mai mare legat de descentralizare, un proiect de asemena legat de modernizarea funcției publice. E adevărat că după atâția ani, de vreo șapte ani și mai bine, cu studii de la Banca Mondială și cu celelalte ajutoare externe pe care le-am avut, am ajuns acum să avem niște strategii la care lucrez și eu acum pentru a le actualiza, pentru a le da o formă mult mai pragmatică, pentru a le face, mă rog, într-un spirit, să zicem așa, mai curajos. Nu au fost finalizate, nu au fost duse până la capăt niciunul dintre aceste procese. Poate că s-ar fi putut termina mai demult dacă Guvernele și miniștrii respectivi ar fi avut mandate mai lungi, adică mandate complete, fiindcă de fiecare data mandatul a fost fragmentat de un eveniment sau altul și dacă echipele guvernamentale de conducere, premierul și ceilalți, ar fi avut, probabil, mai multă determinare în a tăia coada câinelui cum se spunea la un moment dat, în a lua câteva decizii importante la acel moment. Decizii care erau legate de exemplu de cât merge politizarea în cazul funcției publice, până unde merge politizarea, dacă facem sau nu facem o descentralizare eficientă a unor funcții din ministere spre județe și spre cetățeni, spre localități, dacă dăm și resurse pentru asta. Acestea erau niște alegeri care, sigur că, e ușor de înțeles pentru un politician, ești ajutat de partid când ești un ministru politic acolo și e un sprijin să ai un partid puternic în spate dar pe de altă parte ai și unele frâne pentru că partidele nu pot să-și antagonizeze părți din electorat. Încearcă să maximizeze dacă se poate sprijinul. Și atunci acestea au fost frânele pentru miniștrii care au fost. Nu am făcut analize, să spunem, pentru activitatea miniștrilor de dinaintea mea pentru că nici n-am avut timp să fac asta, nici nu cred că este un proiect pentru mine. Am făcut analiza proceselor care s-au desfășurat, procesului legislative mai ales, a modului în care s-au construit anumite programe, de exemplu Programul National de Dezvoltare Locală – PNDL-ul cum îi spunem noi. M-am uitat de la început cum s-au inventat să spunem proiectele de dezvoltare locală, ce s-a întâmplat pe parcurs, din 2007 și până acum, care au fost legile care au guvernat asta, ce proceduri s-au folosit, pentru ca să înțeleg ce n-a funcționat și să înțelegem de fapt ce o să facem acum în ideea unei transparențe foarte mari și în ideea controlului public asupra resurselor pentru că ideea cu care venim noi acum, Guvernul Cioloș, este să mărim transparența, încrederea în administrației și un control public asupra resurselor.
Dan Bucura: Dacă ați adus în discuție subiectul, atât premierul Cioloș, acum și dvs., întăriți ideea, ne-ați transmis că reforma nu se face peste noapte. Bun, am înțeles. Dar tot dvs. ați spus mai devreme că miniștrii de dinainte au avut mandate scurte. Al dvs. este foarte scurt, nu scurt. Și atunci, am văzut că ați avut această teză a reformei în administrație. Dacă nu au putut-o ceilalți în perioade mai lungi, ce puteți să faceți dvs. și în ce ar consta exact reforma făcută la ministerul Dezvoltării de către dvs. pe înțelesul omului de rând, omul de la țară? Ce să se aștepte de la ce puteți face în acest domeniu?
Vasile Dâncu: Ca să răspund la prima componentă a întrebării, cea legată de timpul scurt: noi ne aflăm în acest moment la capătul unui proces. Eu vreau să spun că pe parcursul mandatelor celorlalți miniștri, cel puțin ultimii pe care îi știu, s-au dezvoltat lungi procese de cercetare a administrației, proiecte cu Banca Mondială care au durat trei – patru ani și care acum au ajuns cu rapoartele, mă rog, anul trecut, sau în 2014 au fost rapoartele finale. Deci, cumva reforma a avansat în toți acești ani. Noi ne aflăm la capătul procesului acum. Deci, este vorba de ultimele decizii care trebuie luate, decizii destul de grele în anumite momente. De exemplu, ca să faci o salarizare unitară, un sistem de salarizare bugetară unitară, acolo trebuie să iei niște decizii legate de ierarhia salariilor în funcție de raportul dintre salariul președintelui – cel mai mare – și a celui mai mic funcționar din sistemul public, să vezi ce se întâmplă pe categorii ocupaționale, unde sunt diverse diferențe, cum le echilibrezi pe acestea, cum bonusezi în anumite situații sau cum nu bonusezi anumite lucruri, deci sunt lucruri de făcut. Deci noi avem acum posibilitatea ca să, nu să încheiem procesul de reformă, dar să încheiem procesul legislativ. În sensul că să dăm toate măsurile legislative pentru ca reforma să se pună în practică. Sigur că noi o să începem cu ea anul acesta și va trebui continuată ani de zile reforma. Nu poți să faci reforma în întregime. Dar procesul legislativ îl putem duce la capăt, cu ajutorul Parlamentului, pentru că dacă se va bloca în Parlament s-ar putea ca acest lucru să se prelungească. Și vă spun câteva lucruri foarte simple, pe înțelesul oamenilor: adică, vrem să vedem cum putem să reducem, să spunem, constrângerile pe care cetățeanul le are pentru a accesa un serviciu public, sau reducerea numărului de avize care sunt necesare. Uitați-vă acum ce se întâmplă cu ISU: noi avem avize cât câteva țări luate împreună pentru o singură procedură. Apoi, vrem să consturim un stat dacă se poate mai simplificat dar care în același timp să își asume funcția serioasă de control asupra resurselor, de control chiar asupra funcționarilor. Vrem să vedem, să redăm, de exemplu, demnitatea funcționarului public. Să vedem dacă este nevoie de toți care sunt. Vom vedea, de asemenea, sunt oameni plătiți diferențiat, cu pregătire egală, în același sistem – în funcție de locul în care lucrează este plătit mult mai prost decât unul de aceeași pregătire care lucrează în altă parte. Nu este normal să se întâmple asta. Deci să vedem care sunt resursele necesare pentru ca funcționarii publici să fie foarte eficienți. De ce au nevoie pentru asta? Să vedem cum putem integra online-ul și toată guvernarea electronică în acest proces. Deci toate aceste sunt lucruri… sunt studii făcute. S-au făcut diverse scenarii. În principiu trebuie să vedem cum promovăm un concurs de funcționar public. După aceea, care este previzibilitatea carierei, un ghid al carierei funcționarului public. Nu că te ține un șef, de exemplu unul devine șef în sistemul nostru de acum, intră la 20 și ceva de ani și devine șef. Și acum să rămână acolo pentru că a ajuns la nivelul maxim pentru că l-a numit cineva politic într-o anumită funcție. Vrem să vedem o carieră. Ce înseamnă cariera și un ghid al carierei pentru un funcționar public. Cum poți să-i plătești pe cei exepționali? Pentru că nu este normal ca acei funcționari publici care au lucruri diferite, performanțe diferite, să nu poată fi diferențiați. Ce înseamnă managementul în funcția publică? Adică ce mecanisme are managerul pentru ca să conducă – mecanisme atât de a sancționa, dar și de a sancționa premialul (cum spunem noi în sociologie), de a-i mobiliza pe oameni. Vrem de asemenea să vedem cum putem optimiza descentralizarea. S-au făcut deja mulți pași în descentralizare, există funcții care au fost transmise de la centru spre teritoriu – de Sănătate, de Educație, întotdeauna s-au descentralizat și resursele. Deci, în mod normal atunci când descentralizăm funcții, trebuie să descentralizăm și resurse. Deci, vrem să vedem această articulare între centru – județ – localitate, fie că este oraș, fie că este comună. Pentru că există foarte multe dezsincronizări între acestea. Am făcut un inventar și lucrez acum împreună cu asociațiile primarilor, ale președinților de Consilii Județene, ale foștilor prefecți, sunt oameni cu o experiență extraordinară în administrație și care au venit la mine de la începutul mandatului și până acum, ne întâlnim din când în când, ca să vedem care sunt micile blocaje din administrație care fac ca de exemplu să nu funcționeze un întreg proces. Pentru că sunt lucruri foarte mici pe care le putem optimiza. Desființezi, să spunem, un anumit tip de aviz și asta deschide de fapt o cale spre a fluidiza administrația.
Dan Bucura: Din punct de vedere al personalului cu care dumneavoastră lucrați, pe mandatul lui Liviu Dragnea, ministrul de dinaintea dumneavoastră la Dezvoltare, au apărut o serie de, nu le-aș numi scandaluri, dar o serie de bârfe în presă legate de oameni care au fost aduși acolo pe alte criterii, pe persoane care ocupau funcții nu tocmai corespunzătoare pentru pregătirea lor. Ați făcut, să spunem așa, curățenie în minister, aveți o nouă echipă și aveți niște oameni pentru care garatați 100% sau ați mai păstrat din resursa umană găsită acolo?
Vasile Dâncu: Deci noi am negat încă de la început ca Guvern, nu putem să eliminăm oameni din ministere, din echipe care lucrează de zece ani, de cinsprezece ani, echipe de funcționari publici, care au ocupat aceste locuri prin concurs. Sigur, au plecat secretari de stat în aeastă perioadă, au venit câțiva secretari de stat noi, încă sunt în proces de headhunting, încerc să caut în continuare specialiști, am luat deja în echipa mea oameni din societatea civilă care au lucrat în domeniul acesta al reformei în administrație, am câțiva oameni și pentru optimizarea altor procese din zona guvernamentală în domeniul culturii pe care o coordonez eu. Am deschis concursuri acum incusiv pentru posturi care nu erau ocupate în Minister. Posturi importante, de director, de exemplu, care nu erau ocupate sau ocupte cu interimat de multă vreme.Acum am deschis concursuri transparente și sper să îmi completez echipa în acest moment. Ceea ce s-a discutat înainte erau funcții de consilieri care vin și pleacă, nu era vorba despre oameni care să fie în zone importante de decizie în acest minister. Acest minister are un pronunțat caracter tehnic. Ca să te pricepi la administrație, nu poți aduce pe cineva din afară care nu a lucrat în administrație, care nu este un jurist specializat în administrație. Ca să faci dezvoltare teritorială, de asemenea, ca să faci urbanism. Avem Compania Națională de Investiții în care există oameni specializați în construcții, arhitecți care se ocupă de proiecte, deci este greu să aduci politruci într-un sistem care este eminamente tehnic, cum este Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice. De aceea au plecat odată cu vechiul guvern câțiva secretari de stat și au mai plecat unii oameni, dar în rest noi ne-am ocupat de a continua foarte repede și de a relua procesele acestea și a le duce mai departe. Nu am încercat să facem schimbări de dragul schimărilor. Sigur că în acest proces mai pierdem oameni. Vedem că într-o strategie la care lucrăm cineva este ineficient pleacă sigur, dar nu am făcut, să-i zicem așa, un fel de epurare din minister în momentul când am venit. Am văsut că și am cerut, în primul rând a fost o curiozitate jurnalistică, sociologică a mea, am cerut CV-uri pentru șefii unor departamente importante de care avem nevoie în această perioadă să văd vechimea pe care o au în minister, unde au mai lucrat în domeniul respectiv, deci ce experiența au înainte de a ajunge acolo. Am fost satisfăcut de ceea ce am văzut în ceea ce privește posturile principale. Acum însă suntem într-un proces de a aduce oameni noi, foarte mulți specialiști, încercăm să aducem specialiști tineri de la universități. Sunt și ONG în domniul acesta în care lucrăm noi, care sunt foarte buni actori pe piața aceasta a controlului public în ceea ce privește administrația și încerc să ne întărim și cu oameni care sunt specialiști și care au experiență în domeniul acesta, în zona civică. Dar, cum spuneam, nu am făcut o epurare.
Dan Bucura: O altă particularitate a ministerului pe care îl conduceți este că are un buget mare, foarte mare, pe care parțial îl redirecționează către comunitățile locale. Această poveste a dat de-a lungul timpului naștere multor semne de întrebare. Multe chestiuni de genul acesta le-am regăsit inclusiv în dosarele instrumentate de DNA. Președinți de la Consiliile Județene care, cu banii pe care îi primeau de la Minister, îi redirecționau către firme de casă, către prieteni apropiați, incusiv recent dosarul președintelui Uioreanu. Acuma, sigur, o să-mi spuneți că ministerul dă drumul la bani iar ce fac oamnii aceia în comunitățile locale este treaba lor și a DNA-ului care veghează asupra lor. Pe de altă parte, de ce am crede mai mult că Vasile Dâncu împarte cu mai multă bunăcredință decât predecesorii domniei sale acești bani către anumite comunități care cu acești bani să-și poată face niște interese până la urmă mai mult sau mai puțin obscure?
Vasile Dâncu: Nu trebuie să credeți pe nimeni pe cuvânt, dar eu am creat condiții pentru o vizibilitate a tot ceea ce se întâmplă în acest domeniu, o vizibilitate perfectă, o transparență totală și apoi avem un proiect care înseamnă redistribuirea tuturor resurselor în funcție de criterii foarte clare, în funcție de niște seturi de indicatori pe care îi folosim pentru orice. Și vă dau câteva exemple: Progamul Național de Dezvoltare Locală PNDL, despre asta s-a discutat. Sigur că în anii trecuți fiecare guvern a dat cumva într-un fel sau altul spre partidul din care făcea parte un procent de 5-7% mai mult, am făcut o analiză pe toate aceste domenii, pe toate proiectele necesare, pentru că a fost o discuție politică în momentul în care am ajuns eu la acest minister și atunci am hotărât. Toate proiectele care se fac și care sunt acceptate de Minister pentru a fi finanțate se fac printr-o transparența totală, dacă vă uitați pe site-ul nostru deja avem inclusiv ordinele de ministru, inclusiv toate proiectele care există în PNDL, de exemplu, sunt trecute acolo. Toate proiectele acestea sunt trecute cu fazele de finanțare în care se află. Sunt trecute criteriile după care alegem atunci când se jurizează proiectele respective. Am prezentat și o să prezint în comisia de Administrație Publică, în comisiile reunite de regulă, toate criteriile după care stabilim inclusiv această reechilibrare a bugetelor locale. Dar asta se face de către Ministerul de Finanțe printr-o formulă. Am testat de-a lungul anilor mai multe formule și acum discutăm pentru că nicio formulă nu este perfectă și în localitățile care au nevoie de un sprjin din partea guvernului pentru a reechilibra bugetele locale, uneori se plâng că o formulă sau alta îi dezavantajază. Dar eu am următorul argument: Nu hotărăsc nimic eu singur.Tot ceea ce hotărăsc pun în vizibilitate și, în același timp, în echipe de specialiști. Acești specialiști au criterii, optimizează multicriterial atunci când iau o decizie și toate aceste lucruri le facem și cu consultarea Comisiei, unde există membri din toate partidele. Ei pot să vadă foarte clar crirteriile după care se face și nu luam nicio decizie care să aibă vreo formă, să spunem așa, politică ca și argument. Acesta este un angajament pe care ni l-am luat. Dacian Cioloș a reiterat acest lucru și acum, cu ocazia dezbaterii legate de voturi. Încercăm să reparăm chiar și lucrurile care înainte au fost un bun indicator, pentru că eu am adunat toate criticile care s-au făcut la programe, pentru ca să vedem ce să nu mai facem noi în continuare. Am discutat cu liderii partidelor reprezentate în Parlament de mai multe ori asupra criteriilor pe care le vom folosi în viitor și cred că am obținut o modalitate de control parlamentar și control public care să mă scutească de a mai fi criticat pentru asta. Nu decid nimic după mintea mea și după capul meu, ci căutăm întotdeauna să luăm decizii comune și transparente. Aceasta este filozofia guvernului nostru.
Dan Bucura: Am înțeles. Și o ultimă întrebare scurtă înainte de a ieși din zona ministerului și a ne muta puțin în politic, dacă ar fi să identificați una, și numai una, dintre realizările dumneavoastră în ultimele trei luni la minister, care credeți că este cea mai importantă?
Vasile Dâncu: Nu aș putea să spun despre una singură care ar fi foarte importantă. Aș putea să spun că am definitivat, și asta este strategia pe care mi-am pus-o încă de la început, să definitivez câteva strategii care erau pregătite și care nu aveau în acel moment un proiect calendaristic foarte clar, nu aveau măsurile și etapele foarte clare sau aveau etape foarte lungi de 3-4 ani, Strategia de Dezvoltare Teritorială la care am lucrat și care este aproape gata, împreună cu mulți specialiști, cu echipe, împreună cu societatea civilă, și modificări legate de strategia funcției publice, facem acum un comitet ministerial și aceste două strategii, după părerea mea, sunt fundamentale. Am lucrat și la strategia legată de Institutul Național de Administrație, dar pe ăsta nu îl pun pentru că încă nu am terminat, încă discutăm mai multe variante. Avem deja trei scenarii pentru organizare şi încă n-am hotărât între ele, însă a fost o perioadă foarte lungă, în care am avut nevoie să discut cu sute de specialişti. Am discutat cu profesori de la universitate, am văzut ceea ce i-a nemulţumit faţă de documentele create până în acel moment şi acum putem spune că avem două trasee secvenţializate deja în ceea ce priveşte funcţia publică şi dezvoltarea teritorială, descentralizarea administrativă. Aceste două lucruri le-am definitivat şi am lucrat foarte mult împreună cu echipa mea până în acest moment. Le punem în dezbatere publică, în timpul ăsta lucrăm în continuare pentru optimizare, conceptul îl avem şi avem şi deja câteva alegeri politice importante pe care le-am făcut, alegeri de politică publică, să spunem aşa.
Dan Bucura: Haideţi să încercăm să ne focusăm un pic pe PSD, un partid din care aţi făcut parte şi alături de care aţi rămas, într-o formă sau alta: fie prin prietenia care v-a legat de unii lideri, fie prin colaborarea cu alţii.
Vasile Dâncu: Niciun partid nu facilitează prieteniile. Partidele, mai degrabă, îi despart pe oameni şi distrug prieteniile, în aşa fel încât aş reformula ideea asta, ca să corespundă realităţii mele: nu am rămas alături de PSD în această perioadă. Sunt un intelectual de stânga şi sigur că acest „alături” este, poate, un traseu mai degrabă…
Dan Bucura: Haideţi să facem un joc al imaginaţiei: cum vedeţi viitorul PSD-ului în varianta celui mai sumbru scenariu – şi anume, a condamnării definitive (într-o formă sau alta) a liderului Liviu Dragnea?
Vasile Dâncu: N-o să pot comenta acest lucru, pentru că vă spun foarte sincer şi puţină lume mă crede, dar v-o spun încă o dată: în ultima vreme, nu am avut nici timp, nici chef (să zicem aşa) ca să studiez ce se întâmplă în partidele din România – nici în PSD, nici în celelalte –, nu ştiu cum se articulează competiţia internă în partid, ce se întâmplă în partid şi, pe de altă parte, eu am ieşit definitiv din viaţa politică în 2018 şi orice comentariu pe care îl fac acum îmi poate aduce unele prejudicii activităţii mele de funcţionar public, de funcţionar a statului, pe care o fac acum.
Dan Bucura: Dar cum vedeţi din exterior retragerea, pasul înapoi pe care l-a făcut Victor Ponta, de exemplu? A liniştit un pic apele şi în PSD, şi în viaţa politică românească?
Vasile Dâncu: Nu ştiu. Nu sunt un specialist în Victor Ponta. Victor se şi supără când vorbesc despre el. Nu ştiu dacă pasul în spate pe care l-a făcut este bun sau rău pentru partid. Nu-mi dau seama – cei dinăuntru pot să ştie cel mai bine. Un singur lucru aş putea să comentez aici: ca un lucru să fie bine receptat în partid şi să şi folosească într-un partid (asta spun la nivelul general), trebuie să fie şi previzibil pentru cei pentru care îl faci. Adică, atunci când vrei să faci bine unui partid, trebuie să-l şi avertizezi, măcar cu câteva ceasuri înainte, asupra lucrului pe care l-ai făcut. Sigur că Victor Ponta a avut şi o activitate care a adus un beneficiu partidului de-a lungul timpului. Se vede asta în sondaje. Deci nimeni n-o să-i conteste meritele pe care le-a avut pentru partid. Însă despre funcţionarea lui ca preşedinte nu pot să mă pronunţ, pentru că nu mi-a fost preşedinte niciodată. Eu am demisionat cu mult înainte de a fi el preşedinte.
Dan Bucura: Aţi surprins recent cu o declaraţie în care vorbeaţi despre guvernul Cioloş, în care aţi spus că nu este unul eminamente tehnocrat, ci are şi o componentă politică. Şi, mai mult, aţi lansat ideea că unii actuali membri ai Guvernului ar putea face parte, la un moment dat, din partide politice. Ce să înţelegem: că, în momentul de faţă, partidele politice stau pe margine şi încearcă să-şi identifice noi membri, noi lideri pe care să-i coopteze în rândul lor?
Vasile Dâncu: Ceea ce enunţaţi la început era, mai degrabă, o interpretare pe care presa a făcut-o la ceea ce am spus eu. Mai exact, eu am spus următorul lucru: orice guvern (indiferent de modalitatea prin care au fost desemnaţi membrii) devine un guvern care face politică. Deci, în momentul când, oricât de tehnocrat ai fi (şi mitul acesta, al tehnocraţilor, poate fi discutat), când ajungi în Guvern, trebuie să faci politici şi să faci politică. Orice ai face. Deci nici un guvern nu este tehnocrat. Ideea asta, de tehnocraţie absolută, este un mit, mai degrabă. Te duci acolo şi trebuie să faci, să iei decizii care înainte au fost politice şi acum afectează şi politic. Şi aşa mai departe. Deci există o mare problemă aici în a crede că există, aşa, un Guvern care este deasupra tuturor lucrurilor. Aşa ceva nu există, pentru că ai de rezolvat probleme care sunt probleme politice. Atunci când alegi între un nivel de salarizare sau altul, faci politică. Atunci când iei o decizie legată de învăţământ, de cultură, faci politică. Eu ce am spus a fost că acest guvern este un guvern de specialişti (că mie nu-mi place cuvântul „tehnocrat”), dar asta nu înseamnă că în guvernele aduse de partide nu sunt specialişti. De multe ori, şi partidele au adus experţi, oameni care nu erau membri de partid, care erau oameni foarte competenţi… Sunt şi membri în partide care sunt competenţi. De multe ori, nu-i cunoaştem – sunt tineri care stau undeva într-un birou mai marginal la partide, care sunt foarte mulţi specialişti, au făcut studii în străinătate sau sunt foarte buni experţi într-un domeniu. Însă această sintagmă, că este „un guvern politic”, din păcate încurcă foarte mult la percepţia realistă a unui guvern. Ceea ce am spus eu este că aceşti oameni (mai ales tineri) care au venit în guvernul Cioloş le doresc ca, în viitor, să facă politică, pentru că guvernele tehnocrate sunt un fel de pauze de respiraţie (cum spuneam eu) între două perioade politice, apar mai ales în criză, nu pot funcţiona mult timp pe termen lung, pentru că formula democraţiei se bazează pe politică, pe partide politice, pe jocul democratic, ca fiind singurul mecanism care s-a inventat până acum de a guverna, de a face managementul unei societăţi. Dar eu îmi exprimam, oarecum, speranţa că unii din tinerii care sunt în acest guvern sunt entuziaşti, ar putea ca, la un moment dat, să-şi descopere o vocaţie politică, să fie ofertaţi de către partide politice şi să nu se piardă doar în acest intermezzo de un an de zile. Să poată fi valorificaţi în guverne viitoare. Eu cred că asta face parte din înţelepciunea – pierdută, la un moment dat – a politicii: a găsi oameni cât mai buni şi inclusiv faptul că n-ar trebui să ne uităm în biografia unui om, dacă a mai fost într-un guvern care a fost un guvern de o anumită culoare sau un guvern tehnocrat, să-l încurce la dosarul lui de specialist. Cred că ar trebui să ne uităm la oameni în funcţie de ceea ce pot să facă şi, dacă aceşti oameni vor arăta, în activitatea lor, că sunt foarte buni, eu cred că ar trebui valorificaţi în viitor. Asta voiam să spun. Sigur că partidele… Am văzut nişte glume de genul ăsta care s-au făcut, oferte să intrăm în partide, dar, dincolo de lucrurile astea glumeţe, nimeni nu face politică în acest moment (în sensul partinic al conceptului) în guvernul Cioloş şi acest lucru cred că este, în acest moment, un element de presiune foarte important. Noi suntem destul de motivaţi şi coezivi şi acest lucru creşte tocmai datorită faptului că nu suntem exponenţii unor interese contrare.
Dan Bucura: Dar apropo de o posibilă intrare sau reintrare în politică în ceea ce vă priveşte: vă mai vedeţi întors în rândurile unui partid politic? Şi aş nuanţa şi aş concretiza întrebarea, spunând: şi dacă, într-un context oarecare, PSD-ul vă va cere acest lucru, v-aţi reîntoarce în rândul lui şi aţi prelua acest partid?
Vasile Dâncu: Este foarte greu, pentru că nu cred că un partid mare ar putea să ia pe cineva care numai este membru de partid de multă vreme şi să-l considere (ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic) şeful lor. Asta este un luru. Legat de ofertă. În al doilea rând, eu nu sunt pregătit să mai fac politică. Am spus asta de foarte multe ori, am un alt fel de viaţă şi, în momentul când am plecat din funcţia de vicepreşedinte, cred că mi-am descoperit mie şi faptul că nu am adrenalina puterii, nu sunt legat de acest lucru. Deci consider că este improbabil ca acest lucru să se întâmple. Sigur că se spune în politică „Să nu spui: «niciodată»!”, pentru că sunt contexte care schimbă toate lucrurile, te schimbă şi pe tine. Pe mine nu mă schimbă nimic în acest moment. Eu cred că PSD-ul creşte şi în acest moment tineri, echipe de tineri chiar în zona vicepreşedinţilor pe care îi are Liviu Dragnea. Există foarte mulţi tineri – este fără precedent în istoria partidului şi chiar în istoria…
Ce am văzut că a făcut Liviu Dragnea la ultimul Congres: un program de însănătoşire ideologică, de recentrare ideologică, un program etic, de a atrage resurse umane… Eu cred că va găsi resurse şi optimism intern. Nu cred că partidele din acest moment au nevoie neapărat de oameni cu mare experienţă politică – să spunem -, cum aş spune c-aş fi eu, ci mai degrabă oameni cu optimism, cu entuziasm şi cu credinţa că totul se poate schimba. Dacă nu ai toate aceste elemente, atunci cred că le poţi transmite şi celorlalţi această idee.
Dan Bucura: Domnule vicepremier, pe finalul interviului, vă propun, foarte pe scurt, să abordăm două teme: chestiunea alegerilor locale în două tururi sau într-un singur tur şi chestiunea Republicii Moldova. În prima fază: chestiunea cu alegerile în două tururi. Consideraţi că a fost, poate, cea mai bună alegere aceasta a păstrării unui singur tur? În primul rând, mă refer din punct de vedere al reprezentativităţii unui primar care poate ajunge să aibă în spate sub 30% din electoratul unei administraţii sau a unei comunităţi locale.
Vasile Dâncu: Eu consider aşa cum a fost şi poziţia noastră exprimată de premierul Dacian Cioloş: cred că aceasta este o chestiune care, în acest moment, este o chestiune politică, face parte dintr-un efect al unei negocieri politice între partide în Parlament şi acest lucru trebuie tratat în Parlament. Sociologic dacă mă întrebaţi pe mine care ar fi diferenţa între alegeri în primul tur şi alegerile de două tururi, ca om care măsoară şi care a predat sociologie politică, n-aş fi foarte entuziast în a face foarte mare diferenţiere între un singur tur şi două tururi. Există lucruri pozitive şi la un tur, există lucruri care nu funcţionează nici dacă e să vorbim de două tururi. O dată, să luăm următorul lucru: vedem întotdeauna la turul doi că este mai mică prezenţa decât la turul întâi (vorbesc de alegerile locale), deci mai puţini. În localităţile unde s-au prezentat puţini în turul întâi, se vor prezenta şi mai puţini în turul doi. Şi atunci, reprezentativitatea per total scade şi acolo. Totuşi, dacă ar fi să aleg eu, să zicem… Dar asta n-are nicio legătură cu ceea ce s-a întâmplat acum – aici, poziţia noastră, a Guvernului, a fost una, după părerea mea, justă: nu poţi schimba (indiferent de ceea ce crezi), nu este normal să schimbi în timpul jocului regulile, la mai puţin de un an de alegeri, cred că nu este normal să schimbi. Ăsta este singurul criteriu puternic pe care îl pot exprima acum. Pe de altă parte, eu cred că încă societatea îşi doreşte şi fiindcă există această cerere publică, oarecum, din ultima vreme, legată de două tururi, eu cred că ar trebui unificate la două tururi toate alegerile din România: de la alegerile prezidenţiale (care sunt în două tururi) până jos. Pentru că acum, vedeţi: avem alegeri într-un tur…
Dan Bucura: Ar trebui să dăm mandate extinse şi primarilor, şi aleşilor permanent, nu?
Vasile Dâncu: Asta poate fi dacă am trece la a aduce într-un singur an alegerile. Ăsta ar fi un al doilea criteriu, dacă am putea să aducem alegerile dintr-un singur an, să avem şi alegeri europarlamentare, şi prezidenţiale, şi locale, şi generale într-un singur an, ar fi un câştig – am avea un an de alegeri şi patru ani de dezvoltare şi acest lucru cred că s-ar putea face, dar, când este vorba de alegeri, eu cred că alegerile în două tururi sunt, până la urmă, oamenii le consideră mult mai reprezentative, pentru noi sunt mai reprezentative şi cred că ar putea să fie o soluţie pe care s-o negocieze clasa politică şi să stabilim că este regula pentru alegeri în România. Pentru că acum (începusem să spun) avem alegeri într-un tur la primari, în alte locuri avem alegeri în două tururi… Adică aceste insule de neuniformitate (ca să spunem aşa) în sistemele noastre (şi în administraţie vedem acest lucru, şi în alegeri, şi în altă parte) nu sunt normale. Ar trebui să avem, după părerea mea, un sistem de salarizare unic pentru cei care sunt plătiţi de la bugetul statului din România, să avem un sistem pentru funcţia publică, un criteriu clar despre cum promovezi într-o funcţie din asta, indiferent de ce funcţie ai. Să fie ierarhie după un singur criteriu pe o scară ierarhică a lucrurilor. Acestea sunt statele simple, statele care funcţionează simplu şi care-şi modernizează continuu procedurile, simplificându-le. De aceea, unul dintre proiectele noastre la ministerul nostru în acest an este încercarea de a duce mai departe ceea ce s-a început de ceilalţi miniştri (eu aici recunosc) – a începe, de exemplu, să lucrăm la un vot administrativ. Avem acea dezbatere publică a Codului Administrativ, s-adunăm toate legile care guvernează administraţia locală: sute de legi, trebuie rafturi întregi de kilograme pentru ca să urmăreşti un proces de salarizare sau de ceva. Să le punem pe toate într-un cod administrativ. De asemenea, lucrăm la un Cod al Locuirii, în care regulile urbanismului (cele legate de construcţii, de termoficare, de tot ceea ce înseamnă impact asupra locuirii – inclusiv lucrurile care ţin de calitatea locuirii), legile să fie toate într-un Cod al Locuirii, de exemplu, un Cod al Urbanismului… Deci încercăm să facem aceste lucruri simple. Şi alegerile – ca să revin aici, sintetic –, alegerile în două tururi în viitor (sigur: nu aplicate peste noapte) şi eu cred că nu se pot aplica, aşa cum spunea şi premierul: nu cred că ne putem noi, ca guvern, acum, să intervenim prin mijloace brutale – să spunem: legiferarea unui lucru care este important şi care există în Parlament. Avem acum două proiecte de legi ale unor partide care există în Parlament şi în Parlament credem că este normal să se decidă asta. Fie că este un tur, fie că este vorba de două. Aici, e problema, până la urmă, de opţiune politică. Din păcate, la noi, schimbăm prea des aceste lucruri şi, de aceea, dă senzaţia sau chiar se întâmplă ca să pară că este expresia unui interes de moment a unui partid sau altul. Dacă am stabilit că facem (şi am putea să stabilim asta în acest an sau anul viitor – următorul parlament ar fi mult mai legitim să stabilească asta), putem face alegeri la 5 ani, toate mandatele să le facem de 5 ani, dacă se poate, şi să alegem pentru toate funcţiile în două tururi, pentru că asta este în cultura noastră politică contemporană şi în cultura civică este considerat modelul cel mai bun, până la urmă. Sigur că alegerile în două tururi, din păcate, nu vor rezolva un lucru care ar trebui: să fie ajutată cât mai mult apariţia unor noi actori politici, a unor partide politice noi. Avem şi o lege, dar, chiar dacă se ajunge la turul doi, un partid politic nou, un tânăr nou care intră în politică cred că are mai puţine şanse în turul doi să facă coaliţie cu ceilalţi; mai degrabă fac coaliţii cei care sunt mai vechi în politică, partidele istorice (istorice în sensul că sunt de 25 de ani deja, chiar dacă s-au născut în 1990)… Suntem o democraţie în construcţie. Eu aş spune că mă bucur de câte ori ajungem la o dezbatere de genul acesta, chiar dacă unii spun că este pierdere de timp. Pentru că democraţia costă, în primul rând: costă timp, costă nervi, costă şi bani, în anumite momente. Şi cred că societatea trebuie să treacă prin aceste crize de conştiinţă, până la urmă. Şi dacă intervine şi opinia publică, şi dacă intervine o societate civilă puternică şi reglează cumva acest proces, face presiuni asupra unui asemenea proces, atunci aceea este alegerea cea mai bună. Pentru că, dacă ne uităm noi, sociologii, şi încercăm noi să evaluăm dacă o practică este mai bună decât alta, o să găsim peste tot argumente şi pro, şi contra şi o să găsim mai puţine criterii ca să măsurăm. Nu este o farmacie – ca să poţi măsura – în domeniul democraţiei.
Dan Bucura: Domnule vicepremier, pe lângă aceste crize, aş rămâne tot în zona crizelor. Şi ultima întrebare se leagă – aşa cum v-am spus – de Republica Moldova. Pe lângă viziunea dumneavoastră cu privire la ce se întâmplă acolo, m-ar interesa – să spunem – latura sociologică, viziunea sociologică şi mai puţin cea politicianistă. Şi anume: aveţi idee de vreun studiu, de vreun sondaj care să spună ce vor românii, în totalitatea lor, legat de Republica Moldova? Ce vor politicienii ştim: vor voturi, vor diferite interese strategice. Dar ce-şi doresc românii? S-a vorbit de o posibilă unire (lansată în spaţiul public recent, de fostul preşedinte Traian Băsescu), se vorbeşte de ajutoare pe care România să le dea Republicii Moldova. Cum vedeţi dumneavoastră? Ce ştiţi dumneavoastră legat de voinţa românilor – fie că sunt de la Focşani, fie că sunt de la Caransebeş, fie că sunt de la Oradea? Ce îşi doresc românii cu privire la fraţii lor de peste Prut?
Vasile Dâncu: Am făcut, pe vremea când mă ocupam numai de sociologie, am făcut şi studii destul de amănunţite legate de asta şi aş vrea să spun că românii ştiu puţine despre Republica Moldova, că Republica Moldova, în afară de 24 ianuarie sau alte momente emoţionale, la 1 decembrie, când mass media vorbeşte mai mult despre Republica Moldova, românii în acest moment nu au o preocupare pentru ceea ce se întâmplă în Republica Moldova şi, de asemenea, nu există o voinţă de unire (pentru că despre asta m-aţi întrebat în primul rând) ca să fie majoritară, să fie foarte puternică. Pentru că românii invocă posibilitatea unor crize legate de integrarea Republicii Moldova, posibilitatea legată de influenţa Rusiei şi o anumită agresivitate din partea Rusiei, dacă am avea o minoritate foarte mare. Deci asta este, din păcate, în cadrul opiniei publice: un anumit blocaj faţă de Republica Moldova. Dincolo de o emoţie care este – sigur – partajată în momente de sărbătoare şi în alte momente. Pe de altă parte, nici la Chişinău şi nici la Bălţi sau în alte locuri, nu există o dorinţă de unire care să depăşească un procent foarte mare, de 50%. Şi acolo este, datorită unor influenţe ruseşti, datorită compoziţiei populaţiei, poate datorită unei politici care n-a avut coerenţă din partea României faţă de Republica Moldova în aceşti ani. Dar, dincolo de cele două opinii publice, aş putea spune următorul lucru: opinia publică se formează. Opinia publică se formează prin programe pe care politicienii le au, în care transmit, comunică foarte mult – atât aici, cât şi în Republica Moldova. Şi pentru noi este un proiect foarte important să unificăm cumva spaţiul româno-moldovean, ca să zicem aşa. Să-l unificăm economic, să-l unificăm comunicaţional, să dispară celelalte graniţe, care sunt mai identitare, să spunem. Să-i convingem şi pe ei că sunt români, că vorbim aceeaşi limbă, că Europa este importantă şi pentru România, şi pentru Republica Moldova. Şi eu cred că acesta este procesul de unire cel mai important care trebuie făcut. Or, pentru acesta, nu există niciun fel de restricţii, nu intri nici în război cu nimeni dacă faci acest lucru. Asta ar însemna ca să fie acesta un proiect foarte important al României şi un proiect continuu. Pentru că noi facem acest proiect, de regulă, după tipul “stop and go” : pornim, dup-aia lăsăm, vin momente când ne emoţionăm cu toţii, când facem…
Dan Bucura: Sau momente operative, alea electorale, când avem interesul să cerem voturi…
Vasile Dâncu: Da – avem interesul să luăm voturi, dar alteori, aceste lucruri, cred că această inconsecvenţă a noastră faţă de Republica Moldova, dublată de emoţionalitate maximă în care, câteodată, cerem unirea cu Republica Moldova, momente în care nici noi, nici Republica Moldova nu este pregătită pentru asta. Eu cred, însă, într-un proces de alte tipuri de poduri economice (nu de flori), economice, comunicaţionale, mediatice, de un spaţiu de circulaţie a forţei de muncă între cele două ţări, de circulaţie a investiţiilor între cele două ţări, lucru care se poate. Şi noi am reluat, în aceste zile… După cum aţi văzut, a fost şi prezenţa primului-ministru din Republica Moldova, l-am invitat şi eu pe omologul meu din Republica Moldova, pentru că am început acum un proiect de ajutorare, pentru că Republica Moldova se află într-o criză şi vom veni cu ajutor umanitar, dar, dincolo de asta, vrem să construim câteva mecanisme de comunicare cu Republica Moldova, nepolitice (mai degrabă civice, culturale) mult mai serioase şi mult mai stabile, fără emoţie politică, fără alegeri care denaturează sau ridică tensiunea naţionalismului într-una sau în alta din părţi. Cred că noi trebuie să ne cunoaştem, în primul rând. Vorbeam… Ieri (marţi – n.r.) am avut o vizită a ambasadorului Republicii Moldova la mine, l-am invitat la mine şi am discutat şi lucrul care m-a (el cunoaşte bine România), lucrul pe care mi l-a spus a fost: românii nu cunosc ce se întâmplă în Republica Moldova. Românii ştiu foarte puţine despre Republica Moldova, cu toate că mass media îşi face treaba cu privire la asta. În ultimii ani, aş putea să spun, eu am monitorizat: e o zonă de sensibilitate personală pentru mine aceasta, a comunicării cu Republica Moldova, şi am monitorizat continuu. În ultima vreme, tot mai multe instituţii media fac o comunicare în ceea ce priveşte spaţiul moldovean. Din păcate, opinia publică încă nu este angajată în acest proiect. Suntem cu totul în altă parte. Din păcate, nu ne uităm la Republica Moldova ca şi societate.
Dan Bucura: Domnule vicepremier, vă mulţumesc foarte mult pentru prezenţa dumneavoastră şi vă mai aşteptăm la următorul bilanţ al Guvernului şi al ministerului pe care îl conduceţi.
Vasile Dâncu: Vă mulţumesc şi eu.
