Ce viitor are Partidul Social Democrat (PSD) cu Liviu Dragnea la conducerea formaţiunii politice. În ce constă “aşezatul pe mai multe scaune”.
Invitatul celei mai recente ediţii a interviurilor PSnews este senatorul PSD Şerban Nicolae, membru în Comisia juridică a Senatului.
Parlamentarul a vorbit despre cele mai recente mutări din Partidul Social Democrat şi despre alegerea lui Liviu Dragnea ca preşedinte al formaţiunii politice. Totodată, senatorul de Mehedinţi a dezvăluit cum îşi vede propriul viitor în politica românească.
Dan Bucura: Apropo de probleme, ați vrut să intrați în această cursă (pentru preşedinţia PSD – n.r.), erați aproape sigur unul dintre candidați. Undeva din mers s-a schimbat regula, ca să spunem așa. Cum comentați chestiunea asta?
Șerban Nicolae: A fost o procedură nefirească. Eu știam, nu era un secret, unii spuneau că de cinci ani e în statut alegerea președintelui de către toți membrii de partid. Le-am spus că nu e de cinci ani, e de doi ani, dar și asta era o dovadă de superficialitate. Cunoșteam acest sistem, el nu avea o procedură foarte clară de desfășurare. Faptul că se ținuseră deja circa 25 de conferințe județene înainte de a se introduce o asemenea formulă prin care candidații să obțină susținere din organizațiile județene, era nefirească. Totul a părut a fi organizat foarte în scurt. Și n-a mai fost niciun moment pentru o dezbatere reală, pentru viziuni ale candidaților, pentru oferte politice, pentru idei, unele din ele poate diferite, altele poate convergente sau care se completau reciproc și a fost într-un fel un soi de concurs de popularitate, de notorietate, părea așa, mai degrabă o chestiune, i-am auzit pe unii dintre susținătorii lui Liviu Dragnea spunând că e firesc ca domnul Liviu Dragnea să se bucure de o asemenea susținere pentru că este privit cu simpatie, chiar și condamnarea pentru Referendum a creat o emoție favorabilă lui și am spus că una-i una și alta-i alta. Nu e un concurs de popularitate, nu e un concurs de simpatie, nu e un concurs de frumusețe, aș fi vrut ca oamenii care votează – domnule, au votat, sau cel puțin așa pare că au votat aproximativ 450 000 de membrii de partid. Era bine să știe ce anume votează, să știe ce oferte politice au candidații, să știe ce idei pun pe masă liderii. Atunci s-ar fi văzut și dacă opiniile liderilor sunt în consonanță cu preocupările membrilor de partid. Dacă ceea ce simt oamenii ca necesități de discuție, de dezbatere, de linie directoare, este și în preocuparea unuia dintre candidați. V-am spus, puțin mai devreme, din punctul meu de vedere, chestiunea cu crimele comunismului, chestiunea cu clarificarea doctrinară nu ai nicidecum de a face preocupările pesediștilor. Și am suficiente discuții în spate de dezbateri, de analize de la oameni simpli membrii de partid, simpatizanți de-ai noștri, ca să susțin că nu asta este preocuparea.
Dan Bucura: Având în vedere contextul de care am vorbit, va mai fi senatorul Șerban Nicolae o voce, atunci când e nevoie, critică sau obiectivă la adresa problemelor cu care partidul nu este tocmai în regulă atuni cînd e cazul?
Şerban Nicolae: Categoric. Asta nu am cum să schimb.Am s-o fac însă în continuare păstrând nu neapărat disciplina de partid, cât onestitatea demersurilor publice. Eu îmi spun punctul de vedere cu privire la proiectele legislative aflate în dezbaterea Parlamentului în grupul parlamentar, fie în grupul de la Senat, fie atunci când avem grup reunit Cameră-Senat, în faţa colegilor. Le-am spus, am fost împotriva alegerii lui Mihai Răzvan Ungureanu ca şef la SIE, nu din cauza persoanei, ci pentru cu totul alte argumente; împotriva strategiei naţionale de securitate prezentată de Klaus Iohannis. Am votat şi acum împotriva proiectului de lege privind votul prin corespondenţă. Toate aceste lucruri prezintă şi unele disfuncţionalităţi la nivelul partidului. Ele sunt insuficient dezbătute, sunt adoptate într-o formulă uşor autistă, este singura soluţie, n-avem alternativă. În interiorul partidului am criticat mai multe modificări ale statului. Și acum s-a votat în Congres un set de principii. Principiile le putem vota, deşi teoretic n-ar trebui votate principii, căci sunt dincolo de chestiunea de decizie personală. Nu mi-e foarte clar dacă în felul ăsta am modificat statul. Nu mi se pare foarte în regulă să ai un BPN format din vicepreşedinţi aleşi în Congres şi un număr de secretari regionali care sunt numiţi de comitetul executiv la propunerea preşedintelui. Poate e o soluţie bună. Nu aş vrea s-o resping, să pun o ştampilă de ineficiență sau inutilitate, fără a o dezbate, dar când lipseşte chiar dezbaterea…
Dan Bucura: Explicaţiile lui Liviu Dragnea au fost simple. Un om care trebuie să se ocupe de chestiuni importante în terioriu şi are o filială de condus, nu poate să fie şi în BPN, să fie şi vicepreşedinte, să fie şi la curent cu problemele de la Centru. E o teză, însă există şi voci care spun altceva. Liviu Dragnea şi-a asigurat, prin această formulă de conducere, liniştea. În loc să aibă alături de el nişte lideri vocali din teritoriu, care pe lângă că sunt vocali au şi în spate nişte organizaţii, nişte oameni, a luat nişte oameni mai puţin obişnuiţi cu chestiunea această de management, de combatere cu liderul principal. Care dintre scenarii le vedeţi?
Şerban Nicolae: Nu cred că e o formulă absolută. Eu sunt împotriva aşezatului pe mai multe scaune. Am spus că sunt colegi care prin jocul acesta al funcţiilor ajung să ocupe câte trei scaune deodată. Spre exemplu, în vechea organizare în BPN puteai să fii lider de grup, vicepreşedinte ales la Congres, preşedinte de organizaţie judeţeană. Practic şi în BPN şi în Comitetul executiv ar fi trebuit să te muţi pe trei scaune şi să votezi de trei ori dacă erai în situaţia asta. Sau preşedinte de Cameră, vicepreşedinte, preşedinte de organizaţie judeţeană. De principiu am spus că e bine să te ocupi de un anumit domeniu, dând posibilitatea, la un partid de jumătate de membri, trebuie să fie şi alţii să ocupe aceste funcţii. Dacă ai jumătate de milion de membri şi nu eşti capabil ca partid să produci lideri, să produci oameni suficient de experimentaţi, de bine pregătiţi pentru a ocupa mai multe funcţii şi să pui unul pe mai multe scaune, ceva nu e în regulă. Pe de altă parte, însă, în formatul actual există în structura de vârf a partidului un soi de mix între oameni cu o anumită notorietate, cu o anumită autoritate personală, şi cu anumită vechime, cu colegi lipsiţi de notorietate. Lipsa asta de notorietate poate să se convertească la un moment dat şi în lipsa de autoritate. Eu le-am spus şi la Congres unor colegi cu care am stat de vorbă, dacă aş da un extemporal acum – scoateţi o foaie de hârtie şi un creion şi scrieţi toţi vicepreşedinţii partidului – am avea nişte surprize colosale. De ce? Pentru că având mulţi vicepreşedinţi, chiar şi înainte de Congres, fără autoritate, fără notorietate necesară, pe care oamenii nu-i văd ca pe nişte lideri şi pe care nu sunt dispuşi să-i urmeze. Ei şi-au rezolvat o problemă, au ajuns vicepreşedinţi, dar nu le-a folosit la nimic şi atunci rişti să goleşti de conţinut, de autoritate, o asemenea funcție care teoretic e la vârful partidului, care face parte din structura centrală de conducere, cea care este operativă, care conduce în mod curent partidul. Și atunci o să fie foarte greu că cei care sunt necunoscuţi la nivel naţional, n-o spun jignitor, o spun ca o realitate de care bănuiesc că sunt şi ei conştienţi, va fi o muncă foarte grea, foarte îndelungată să-şi capete autoritatea necesară din postura de vicepreşedinte şi să demonstreze că de fapt a fost bine că au fost aleşi, şi că nu funcţia de vicepreşedinte le-a creat autoritatea. Ei o aveau, dar nu era foarte cunoscută. Unii au speculat şi ideea că sunt 11 deputaţi şi 2 senatori, atunci ar fi un dezechilibru. Va fi şi asta o chestiune de analizat, nu din perspectiva unui echilibru, dar era vorba de faptul că poţi să iei decizii în BPN de acţiune în Parlament, iar grupul senatorial să spună „Domne, dacă ne-aţi fi întrebat şi pe noi, v-am fi spus că avem o altă opinie”. Și aţi luat o decizie că nu se potriveşte cu procedurile noastre. Ar trebui să fie o formulă mai largă şi cu oameni care să aibă în mod normal autoritate, să fie oarecum recunoscuţi. Ion Iliescu este un lider indiferent că-i mai pui şi o etichetă de funcţie. Și mai avem în partid. Ioan Mircea Pașcu e o voce în partid şi e un politician respectat, deşi nu cred că la momentul ăsta mai are o funcţie în PSD. În partid se ţine cont de punctul tău de vedere chiar dacă nu-ţi lipeşti şi o etichetă. Pe de altă parte, dacă singurul lucru care legitimează pe unii dintre colegi este această etichetă – că este vicepreşedinte – o să fie mai dificil.
