Viziunea fiscală a Guvernului Ponta: promisiuni electorale cu zero sustenabilitate

În 2015, politica fiscală a României a ajuns să fie făcută în funcție de interesele politice și electorale ale celor care se află în fruntea statului. Fiscalitatea a devenit principalul element de campanie electorală al unor guvernanți care speră că, prin punerea în pericol a economiei naționale, vor putea câștiga alegeri locale și parlamentare și se vor putea menține astfel la putere.

Economia reprezintă axul central al dezvoltării unui stat, iar de modul în care un guvern înțelege să conceapă o strategie în acest sens, depinde viitorul țării și bunăstarea cetățenilor săi.

Cei de la putere au trecut en fanfare prin Senat proiectul de Cod Fiscal al României, asta în ciuda tuturor semnalelor venite dinspre analiștii economici, dinspre reprezentanții mediului de afaceri, dar și ai instituțiilor statului și ai partenerilor internaționali, cu privire la sustenabilitatea măsurilor propuse de Guvern, despre care trebuie să o spunem drept, ar putea arunca în aer economia românească.

Măsurile anunțate de Victor Ponta în noul Cod Fiscal reprezintă modul în care înțelege să acționeze pentru a supravieţui la guvernare, acest cod fiind nimic altceva decât un exerciţiu de imagine. Fundamentarea care stă la baza proiectului propus de Guvern este la nivel zero, punând sub semnul întrebării sustenabilitatea acestui pachet de măsuri.

Schimbarea opticii în privința fiscalității atât de brusc, după cum își propune PSD și coaliția de guvernare, fără a exista fundamente economice care să susțină aceste modificări, precum creștere economică solidă și constantă, lipsa unei îmbunătățiri a colectării, aruncă o umbră a circumspecției asupra întregului demers al Guvernului și confirmă politicianismul și populismul cu care a fost infectat un pachet de măsuri necesar României.

Din datele prezentate în proiectul transmis de Guvern către Parlament, se poate concluziona cât se poate de clar că modificările propuse de Ponta și coaliția din jurul său cu privire la Codul Fiscal, nu se bazează pe calcule fundamentate corect, forțând cât se poate de mult obținerea de venituri suplimentare dintr-o creștere economică dorită și dintr-o creștere lipsită de credibilitate și forțată a ponderii veniturilor fiscale în PIB.

Există preocupări cu privire la noul Cod Fiscal, legitime de altfel, deoarece orice modificare în privința fiscalității care nu este sustenabilă poate reprezenta o turbulență suplimentară pentru economia României. Anul acesta este în continuare unul complicat, deoarece Guvernul și-a fixat ca obiectiv pregătirea câștigării alegerilor pentru PSD de anul viitor, iar în acest sens deja încep să apară și primele măsuri de ordin economic cu un important caracter electoral.

Aceste temeri cu privire la sustenabilitatea noului Cod Fiscal sunt de luat în seamă în mod serios, mai ales dacă avem în vedere faptul că guvernul Ponta nu numai că nu a făcut vreun studiu de impact privind măsurile de modificare a Codului Fiscal, nici pe termen scurt și nici pe termen mediu, dar nici nu a evaluat consecințele acestora asupra evoluției economico-sociale a României pe termen lung. De asemenea, discuțiile asupra modificărilor Codului Fiscal par a-și fi pierdut din vigoare odată cu devoalarea faptelor ilegale pe care cel legat ombilical de acest proiect al Guvernului,  fostul ministru al Finanțelor Publice, Darius Vâlcov, le-ar fi săvârșit.

Este tot mai credibilă varianta vehiculată chiar de la început, prin care se atrăgea atenția că aceste măsuri au fost anunțate de guvernul Ponta aproape intempestiv, ca o măsură politică de încercare a refacerii imaginii premierului, aflat în cădere liberă după eșecul din campania electorală pentru prezidentiale, și de supraviețuire a unui guvern care, în ultimul timp, nu a adus României nicio schimbare majoră. Trebuie să observăm în acest context și insistența cu care Victor Ponta a ținut să-și lege numele de cel al lui Călin Popescu-Tăriceanu, în încercarea acestuia ridicolă de a da modificărilor Codului Fiscal un fals caracter liberal.

Modificările propuse de guvernul condus de Victor Ponta asupra Codului Fiscal sunt de natură să distorsioneze grav indicatorii macroeconomici asumați cu organismele internaționale și, în mod special, cele încheiate cu Troica (FMI, Banca Mondială și Uniunea Europeană), dar și cele privind Pactul de Creștere și Stabilitate, lucru de altfel sesizat și de Consiliul Fiscal într-o amplă analiză privitoare la efectele acestor modificări. Un exemplu pentru a susține faptul că sunt puse în pericol angajamentele României este acela al deficitului, care trebuie să scadă anul viitor de la 1,8% din Produsul Intern Brut (PIB) la 1,1% din PIB, lucru care pare greu de crezut în condițiile economice create de Guvernul Ponta, iar în acest caz vorbim nu de un angajament luat în faţa FMI, ci în fața Uniunii Europene.

Prin nota de fundamentare aferentă proiectului de modificare a Codului Fiscal, guvernul  evaluează efectele nete negative de runda întâi ale măsurilor propuse ca fiind:

-16,4 mld. lei în 2016;

-16,8 mld. lei în 2017;

-28,7 mld. lei în 2018;

-37,0 mld. lei în 2019;

Total efecte negative: 98,6 mld.lei

Efectele de runda a doua (provenite din creșterea economică suplimentară) sunt evaluate de către guvern la:

+  7,0 mld. lei în 2016;

+  7,0 mld. lei în 2017;

+10,6 mld. lei în 2018;

+18,0 mld. lei în 2019;

Total efecte pozitive I : 42,6 mld.lei

Efectele de runda a treia (încasările suplimentare de venituri din îmbunătățirea activității ANAF) sunt evaluate de către guvern la:

+ 14,0 mld. lei in 2016;

+ 18,0 mld. lei in 2017;

+ 18,0 mld. lei in 2018;

+ 18,0 mld. lei in 2019;

Total efecte pozitive II : 68,0 mld. lei

Total efecte pozitive(I+II): 110,6 mld. lei

Efecte nete: 12 mld.lei

Ce vrea, de fapt, Guvernul Ponta să scoată în evidență prin aceste calcule de așa zisă fundamentare a efectelor modificărilor propuse în Codul Fiscal asupra evoluției economiei românești în perioada 2016-2019?

1. Se va produce un minus de resurse bugetare de 98,6 mld. lei;
2. Se vor colecta resurse suplimentare ca urmare a cresterii economice generate de efectele reducerilor in suma de 42,6 mld.lei;
3. Se vor colecta resurse bugetare suplimentare ca urmare a îmbunătățirii activității ANAF în sumă de 68,0 mld.lei;
4. Se va înregistra pe perioada 2016-2019 un plus de resurse financiare nete în sumă de 12,0 mld.lei.

Analizând chiar și sumar această fundamentare propusă de Guvern, se poate observa cât de forțate sunt cifrele calculate și cât de relative și de puțin credibile sunt acestea. Dacă avem în vedere sporul de venituri calculate ca urmare a creșterii economice în perioada 2016-2019, aceasta ar trebui să ajungă în anul 2019 la peste 800 mld. lei față de nivelul actual, adică având un ritm de creștere constantă de peste 4,5% pe an, ceea ce pare de-a dreptul iluzoriu. De asemenea, colectarea unor venituri suplimentare ca urmare a îmbunătățirii activității ANAF cu 68,0 mld. lei este o țintă pur teoretică, deoarece ANAF nu este oprit nici azi să facă posibilă realizarea acestei ținte și iată că nu poate să o facă. Ce ar putea determina ANAF-ul ca în perioada 2016-2019 să-și schimbe complet comportamentul în ceea ce privește colectarea veniturilor bugetare? Este o întrebare la care răspunsul îl putem găsi doar la cei care au propus aceste modificări ale Codului Fiscal.

Orice reducere de TVA, în mod normal, ar trebui acompaniată de măsuri de reducere a evaziunii sau de îmbunătățire a colectării. În acest moment logica pe care se merge este că dacă se vor reduce o serie de taxe, atunci va fi redusă evaziunea, iar ANAF va colecta mai mult pentru că cei vizați vor fi dispuși să dea banii statului. Însă, în lipsa unor prevederi serioase în această direcție, măsura provoacă o îngrijorare reală cu privire la deficit și la capacitatea României de a investi în mai multe domenii, fapt ce ar trebui să contribuie la dezvoltarea țării și la un nivel de trai mai bun pentru cetățenii săi.

Dacă cei de la Guvern nu aruncau acest proiect de Cod doar pentru a strânge capital electoral, ar fi putut să gândească mai bine noile prevederi, deoarece la capitolul minusuri este și faptul că nu s-au definit și măsurile practice în privința creșterii eficienței de colectare. Ceea ce au făcut reprezentanții Guvernului nu a fost decât să pună colectarea pe seama conformării voluntare, care ar veni ca urmare a diminuării sarcinii fiscale. O asemenea abordare este puerilă și riscantă din punctul de vedere al veniturilor colectate la bugetul de stat.

In plus, trebuie spus ca estimarea referitoare la creşterea veniturilor ca urmare a creşterii gradului de colectare şi, implicit, a creşterii ponderii veniturilor fiscale din PIB, atât în cifre relative, cât şi în cifre absolute, prin îmbunătăţirea activităţii ANAF, este pe cât de neserioasă, pe atât de necredibilă. România în ultimii 25 de ani nu a fost capabilă să crească ponderea veniturilor fiscale în PIB ca urmare a gradului de colectare a acestora cu mai mult de 2%, iar în următorii 4 ani Guvernul Ponta îşi propune ca acest grad să crească cu aproape 10%, în timp ce impozitele şi taxele scad procentual. Faptul că, majoritatea ţărilor europene au o pondere asemănătoare a veniturilor fiscale în PIB, nu înseamnă automat că România poate să aspire la o asemenea performanţă într-un timp atât de scurt, fără ca o minune să contribuie la această evoluție.

Deciziile politice luate în pripă cu privire la reducerile de taxe și impozite trebuie privite cu circumspecție, pentru că asemenea promisiuni ar putea să destabilizeze în primul rând mediul de afaceri dacă acestea nu sunt sustenabile, dar în același timp pot crea mari probleme în privința gradului de atractivitate față de investiții venite din străinătate.