Liderul chinez Xi Jinping a ieşit din lumina reflectoarelor, anticipând riscurile politice care ar putea degenera dacă eforturile de a combate coronavirusul eşuează, relatează New York Times.
În urmă cu trei săptămâni, preşedintele Xi Jinping a urcat pe scenă pentru a-şi trâmbiţa succesele avute la cârma Chinei în tumultosul an anterior şi a promis un progres remarcabil pentru 2020.
„Fiecare chinez, fiecare membru al naţiunii chineze ar trebui să se simtă mândru că trăieşte în această epocă grozavă”, a declarat el, în mijlocul unor ropote de aplauze, cu o zi înainte de vacanţa de Anul Nou Chinezesc. „Progresul nostru nu va fi zbuciumat.”
Preşedintele Xi nu a menţionat atunci nimic despre coronavirusul periculos, care pusese deja stăpânire pe ţară.
În timpul discursului său, guvernul închidea oraşul Wuhan cu 11 milioane de locuitori, într-o încercare frenetică de a opri răspândirea virusului dinspre epicentrul său.
Epidemia de coronavirus, care a ucis peste 800 de persoane în China şi a îmbolnăvit 37.000 de oameni la nivel global, vine în contextul în care preşedintele Xi s-a luptat cu o serie de alte provocări: o economie încetinitoare, proteste uriaşe în Hong Kong, alegeri în Taiwan care au înfuriat Beijingul şi un lung război comercial cu Statele Unite.
Acum, Xi se confruntă cu o criză în sănătate, care este, de asemenea, şi una politică: un test profund al sistemului autoritar pe care l-a construit în jurul său în ultimii şapte ani. Guvernul chinez se luptă să combată virusul pe fondul nemulţumirii publice în ceea ce priveşte performanţele sale, însă atitudinea preşedintelui Xi îngreunează şi mai mult situaţia, accentuând vina.
„Este un mare şoc pentru legitimitatea partidului de guvernământ. Cred că o situaţie comparabilă cu gravitatea celei de acum ar putea fi incidentul din 4 iunie 1989″, a spus Rong Jian, un scriitor pe teme politice, din Beijing, ce aseamănă criza coronavirusului cu protestele din Piaţa Tiananmen, unul dintre cele mai sensibile subiecte din istoria Chinei, atunci când guvernul chinez a arestat la scară largă protestatari, a suprimat alte proteste, a expulzat jurnalişti străini, a acoperit strict evenimentele din presa internă, a consolidat forţele de poliţie şi de securitate internă.
„Nu există nicio îndoială cu privire la controlul său asupra puterii”, a adăugat scriitorul, „dar modul şi consecinţele acestui control au afectat legitimitatea şi reputaţia sa”.
Însuşi preşedintele Xi a recunoscut care este miza, numind focarul de coronavirus „un test major al sistemului şi a capacităţii de guvernare chineze”.
Pe măsură ce lupta Chinei cu coronavirusul s-a intensificat, preşedintele Xi l-a delegat pe al doilea om în stat, Li Keqiang, responsabil de conducerea grupului pentru situaţia de urgenţă. Li a fost asociat public cu răspunsul guvernului chinez, în numele căruia a călătorit la Wuhan pentru a vizita medicii.
Pe de altă parte, preşedintele Xi s-a retras din vizorul public timp de câteva zile. Nu este prima dată când procedează astfel, spre deosebire de predecesorii săi care au profitat de astfel de dezastre pentru a-şi impune regimul şi mai accentuat.
Televiziunile şi ziarele de stat rămân în continuare servile preşedintelui Xi.
Retragerea din lumina reflectoarelor semnalează efortul liderului chinez de a se izola de o posibilă campanie calomnioasă, suspectează analiştii. Din cauză că Xi are controlul absout al puterii pentru că şi-a înlăturat sau eliminat rivalii, puţini au mai rămas cei pe care ar putea să dea vina dacă ceva nu merge bine.
„Din punct de vedere politic, consider că Xi descoperă acum dezavantajul puterii dictatoriale totale, ceea ce înseamnă că trebuie să-şi asume toată responsabilitate atunci când lucrurile merg rău sau prezintă un risc ridicat de a ieşi prost”, a spus Victor Shih, un profesor asociat al Universităţii din California San Diego care studiază politica chineză.
O mare parte din populaţia ţării a fost instruită să rămână acasă, fabricile rămân închise, iar companiile aeriene şi-au întrerupt serviciile. Experţii avertizează că noul virus ar putea prăbuşi economia dacă nu este înlăturat rapid.
De asemenea, guvernul are probleme cu reprimarea populaţiei. Nemuţumirile la adresa liderului chinez sunt atât de puternice, încât nu au putut fi înăbuşite, în întregime, de aparatul de cenzură riguros al Chinei.
