Cornel Nistorescu trage semnalul de alarmă: Dosarul Rarinca ne arată adevărata stare de lucruri în pudrata reformă din justiţie

În cel mai recent editorial, cunoscutul jurnalist Cornel Nistorescu dezbate chestiuni legate de dosarul Marianei Rarinca, acuzată de șantaj la președintele ICCJ, Livia Stanciu. Editorialul vizează nu doar problemele cazului în speță, ci și teme legate de justiție la nivel profund, de fond.

Jurnalistul atenționează asupra faptului că democrația în România este încă șubredă și mereu amenințată de gheara corupției. Nistorescu nu ezită să o numească pe șefa DNA, Laura Codruța Kovesi drept: „o piesă în acelaşi mecanism al aranjamentelor”:

„Urmăresc desfăşurarea cazului Rarinca aşa cum stau cu ochii pe ştirile despre dosarele de corupţie, pornind de la Microsoft, gala Bute, restituirile frauduloase de la ANRP şi pe toate celelalte mai mari. Toate se târâie. Favoriţii politicienilor sunt şi favoriţii procurorilor. Plasa invizibilă a relaţiilor şi a mitei nu se rupe de nici un fel. Curăţenia politică anunţată se va încheia la Sfântul Aşteaptă. Nu dispare nimeni, nu pierde nimeni, nu se curăţă nimic. Este numai butaforie şi actorie jucată pentru raportări europene. Restul e ca altădată, un Bucureşti balcanic întins şi peste ţară. Din primul palat până în ultimul sat, aceleaşi învârteli şi obiceiuri. Cu Iohannis am crezut că începe o schimbare. Nu începe nimic. Şi nu se sfârşeşte nimic din toate cele care ne-au scos peri albi.

Cazul Rarinca o demonstrează mai abitir decât toate marile poveşti despre corupţie. Un om mai mic, aflat în slujba unuia dintre instrumentele puterii în Justiţie, este pus la respect. O fi democraţie, dar nici chiar aşa, par a zice Livia Stanciu şi Laura Codruţa Kovesi. Aceasta din urmă pe care bietul Becali o vede un soi de Maglavit al justiţiei nu este decât o piesă în acelaşi mecanism al aranjamentelor. De la eliminarea procurorului Iacobescu la dosarul ALRO şi la arestarea Marianei Rarinca, ea a dovedit toate calităţile sistemului. O schimbare spectaculoasă de putere poate să o transforme pe Laura Codruţa Kovesi din eroina anticorupţiei în încătuşata dusă la DNA. De la covorul roşu la controlul corporal nu-i decât un pas. Cel dintre putere şi înfrângerea politică. Şi Laura Codruţa Kovesi poate duce degetul la nas pentru cine ştim noi. Udrea, prinţesa de mahala a politicii, a păţit la fel. Călărea numai cai nărăvaşi şi la trei zile după dezastru arăta ca o sperietoare de stuchit şi bună pentru măscările săracilor şi ale copiilor. La fel şi cu Livia Stanciu. Pentru trăsăturile sale de şefă a ÎCCJ, toate afirmaţiile şi toate dosarele se întorc până rezultă un portret de profesionist aşezat în vitrina democraţiei de la Bruxelles sau de la Cotroceni. Ce mai contează nişte umbre pe ici, pe colo!? Ce mai contează că, aşa cum spunea Mariana Rarinca, răposatul Stanciu de la Galaţi avea o mulţime de ”afaceri necurate” prin Galaţi. Si despre care, din câte se subînţelege, Mariana Rarinca deţine dovezi. Nu înţeleg de ce nu le pune pe masă şi de ce vrea să ajungă cu ele în penitenciar. O apasă în egală măsură? Era şi ea parte în afacerile necurate ale soţilor Stanciu? Că doar procuroarea şi judecătoarea de la Galaţi n-o fi fost promovată la ÎCCJ pentru că a tratat cu respect şi intimitate ”afacerile necurate” ale soţului său! Sau e un mare merit că s-a abţinut şi s-a pregătit îndelung de luptă numai cu infractori indicaţi de sistem?”, opinează jurnalistul.

Cornel Nistorescu semnalează faptul că: „Anularea deciziei definitive din Dosarul Rarinca arată ca o operaţiune menită a astupa gura unui personaj care ar putea spune mai multe şi periculoase lucruri pentru Livia Stanciu. Nu care cumva să vedem că prestaţia de la ÎCCJ seamănă cu cea de la ANI, şi ea o performanţă de tip european. Felul în care este învârtit Dosarul Rarinca ne arată care este adevărata stare de lucruri în ultra vopsita şi pudrata reformă din justiţia română. Cei mari îşi fac plinul şi dau lecţii, cei mici sunt călcaţi în picioare şi trimişi la mititica.

Exemplul judecătorului Dorel Matei şi felul în care se trag sforile la Curtea de Apel Bucureşti ar putea face obiectul unui premiu şi al unei diplome la orice festival european de comedie în justiţie”, conchide pe un ton ironic și amar, Nistorescu.