Cum a dispărut Gabriel Oprea de pe scena politică după ce i-a fost pusă viața în pericol EXCLUSIV

Putem spune că Gabriel Oprea a dispărut de pe scena politică, mai este doar un nume care dă bine la cifre. Practic, UNPR se poate lăuda că are un senator în plus, altfel cuvântul generalului nu mai cântărește așa cum o făcea în vara anului trecut. Ce s-a întâmplat de atunci și până acum? Poate că nici Oprea nu înțelege situația aceasta.

Cine l-a văzut pe Gabriel Oprea drept un pion important pe tabla de șah a politicii probabil n-a înțeles niciodată politica. Un „Oprea” a fost mereu în politica românească și va exista mereu, adică persoana dispusă la orice ca să obțină diferite funcții în instituțiile statului.
Poate că printre puținele lucruri de apreciat la Gabriel Oprea e tocmai faptul că a plecat de la funcții lipsite de notorietate și a fost aproape să se instaleze pe fotoliul de prim-ministru al României. Da, Oprea putea să conducă România, iar astăzi ar fi continuat s-o facă liniștit.
Să ne amăgim și să spunem că generalul n-a mai ajuns premier în urma morții polițistului Godină e ca și cum am spune că destinul l-a învins pe Oprea. E adevărat că acea tragedie a afectat cariera sa politică, oricât a încercat să le interzică televiziunilor să nu vorbească despre acel subiect, dar la mijloc e ceva mai mult decât un accident mortal.

Oprea a fost învins chiar de sistemul din care a făcut parte. Acei oameni care l-au susținut până într-o astfel de funcție s-au răzgândit, observând că puterea îi ia mințile generalului. Pe lângă faptul că sfida pe oricine și îi trata de sus pe toți, iar electoratul nu putea să suporte un astfel de comportament, Oprea a ales să pozeze într-un dictator. Partidele mari, precum PSD și PNL, pot tolera un partid mic care se umflă adesea în pene și se dă rotund, dar până la limita la care gluma devine fapt. Așa că s-a trezit generalul să glumească cu faptul că UNPR va avea un milion de membri și, în același timp, vâna aleși locali și parlamentari. UNPR nu putea fi un partid mare, oricât se chinuia să adune toți traseiștii. De altfel, situația de astăzi ne arată că aceste partide mari lasă conștiente UNPR-ul să se scufunde și odată cu asta să ia cu ei toate visele mărețe. PSD și PNL sugrumă UNPR. Evident că ambele ar putea să-și împartă parlamentarii din UNPR, dar e mai rentabil și mai ieftin să-i lași să cadă singuri pentru ca apoi să-ți promovezi proprii oameni. PSD e sătul până peste cap de UNPR, iar imaginea PNL-ului, deja șifonată, ar avea de suferit.

Gabriel Oprea a coborât tonul, iar asta se poate observa în discursurile sale. Totodată, evită să privească fix camerele. A pus capul în pâmânt și acum încearcă să se agațe de orice șansă de salvare. Gabriel Oprea a dezvăluit, miercuri, în Senat, că viața sa, pe vremea când era ministru al Internelor, a fost pusă în pericol; cel puțin așa l-a informat SRI.
Acest scenariu e greu de crezut, în condițiile în care foarte puțini politicieni români au fost asasinați. Dar să presupunem că Oprea are dreptate și nu încearcă să justifice reînființarea Unității Speciale Acvila, desființată pentru fapte de corupție. Dacă viața unui ministru este pusă în pericol atunci SRI trebuie să dea explicații în Parlament. Momentan, SRI n-a avut nici o reacție; și nici parlamentarii. Cine are dreptate? Rămâne de văzut. Totul pare doar o minciună a lui Oprea, într-o încercare disperată de a le cere mila senatorilor, care au votat în favoarea cererii DNA de urmărire penală.

Totuși e caraghios că Oprea încearcă să-și justifice faptele printr-o presupusă amenințare la viața sa. Pentru că era în pericol a ales să-și ia limuzină și jacuzzi, probabil blindate. Toate acestea pot fi justificate simplu – exces de zel. Momentul în care puterea unei funcții este mai presus de raționament. Și, dacă ne amintim bine, în acele vremuri Oprea negocia cu PNL și Iohannis funcția de premier al României, lucru precizat mai pe ocolite și de Victor Ponta. Numai că generalul a omis să spună adevărul – singurul pericol la adresa sa a fost chiar strada, care, într-un final, l-a demis. Nici după moartea polițistului, nici după dezastrul de la ISU nu și-a dat demisia. Probabil nimic nu l-ar fi convins să-și dea demisia din respect pentru cetățeni, deoarece era conștient că întreaga sa carieră politică se va prăbuși.
Gabriel Oprea a progresat rapid, dar a înregistrat și o cădere bruscă. Însă căderea nu s-a terminat. Alegerile locale de anul acesta vor marca o nouă înfrângere dureroasă pentru liderul UNPR și partidul său.