Dă-l naibii pe Trump, Oculta Mondială vrea să ne deturneze atenția de la dosarul Otopeni!. Serios. De la Microsoft încoace n-am mai avut un dosar cu o șpagă atât de consistentă. Douăjdouă de milioane de euro era de obicei valoarea totală a contractului pentru care se dădea o șpagă de 2-3 milioane.
Am vorbit ieri cu un om de afaceri realizat. Adică unul care a făcut de toate ca să ajungă mare, când era mic. Adică a fost implicat în toate smântânelile, combinațiile, fușăriile și șmenurile posibile din zona banilor publici. Acum nu mai face asta, toate businessurile sunt legale, auditate, transparente, omul dă bani la cauze nobile, de la copii bolnavi de cancer la biserici și protecția pinguinilor. Și l-am întrebat cât de mare poate fi afacerea asta la care dai șpagă douăjdouă de milioane de euro. „Pentru că eu, dacă aș avea douăjdouă de milioane de euro, n-aș mai face nimic. De ce să-i dau, îmi sunt de ajuns?”, i-am explicat eu, ca un proletar.
A zâmbit ca Țiriac când îl întrebi cum a reușit să devină miliardar. Zâmbetul ăla pe care-l mai au femeile când s-au prins că vrei să le-o tragi dar nu știi cum să pui problema. Eu am denumit zâmbetul ăla „am un secret”. După ce s-a asigurat că am văzut cum am zâmbit, omul a zis: „E o afacere mică. Un fleac. Vreo sută de milioane. Iar asta nu e șpaga, e asigurarea. Garanția că nu vei mai da șpagă nimănui, timp de 10 ani”.
O sută de milioane de euro pe 10 ani. 10 milioane de euro pe an. 800.000 de euro pe lună. 2.200 de euro pe zi. Profit. Pentru suma asta, garantată pe 10 ani, s-a plătit șpaga. Sincer, mi se pare puțin. Orice patiserie de la metrou vinde de 20.000 de lei pe zi, din care cel puțin 40% sunt profit. Dar dacă vine ANPC și o găsește cu un singur fir de păr în pateuri a luat o amendă de 30.000 de lei. ITM, DSP, ANSVSA, APM, ANAF și Poliția Economică pot veni și ele, lunar, până muncești doar pentru amenzi sau șpăgi ca să nu plătești amenzi și nu mai faci două de-un leu. Brusc, suma nu mi se mai pare așa mare. E ca un CASCO. Iar CASCO „se merită”.
