Situația generată de pandemia de coronavirus devine din ce în ce mai îngrijorătoare de la o zi la alta. Batem zilnic noi recorduri la numărul de îmbolnăviri, în acest moment România fiind pe locul 2 în UE, după Spania, la acest capitol. Lipsa cronică de încredere în instituțiile statului, în Guvern, în Parlament, o lipsă de încredere în care s-a născut democrația din România, coroborată cu slabul spirit civic al unui segment al populației a dat naștere negaționismului, a tezelor conspiraționiste, care la rândul lor alimentează numărul cazurilor, din cauza nerespectării măsurilor de prevenție. E un cerc vicios din care este greu să te ieși. Așadar ce se poate face?
Greșelile guvernanților
Situaţia excepțională generată de pandemie trebuia gestionată de o celulă de criză organizată la Cotroceni, sub conducerea preşedintelui, şi formată din şefii Camerelor Parlamentului, premier, miniştrii implicaţi în gestionarea crizei, şefii DSU, specialişti din lumea medicală. Această celulă de criză trebuia să funcţioneze permanent, cum s-a întâmplat în perioada stării de urgenţă şi să ia deciziile care se impuneau în funcţie de evoluţia crizei adusă de pandemie.
De asemenea, trebuia respectată cu stricteţe Constituţia, pentru că statul de drept nu este suspendat de pandemie. Trebuia căutat de asemenea un numitor comun cu Opoziția, astfel încât să se lucreze în interes public. Luptele politice au ajutat și ele la decredibilizarea pericolului reprezentat de pandemie. Or acum nu luptele electorale erau importante ci salvarea de vieţi omeneşti.
Cum a fost gestionată pandemia
Au existat două luni de perioadă de urgenţă, gestionată de preşedinte şi de guvern. Potrivit Constituţiei, în această perioadă se dau ordonanţe militare, prin care se guvernează problemele curente legate de criza în care ne aflăm. Rezultatele au fost bune, pentru că România a înregistrat un număr mic de cazuri de coronavirus, comparativ cu alte ţări europene. Dar decizia CCR 152/2020 a declarat neconstituţională reglementarea amenzilor prin OUG 1/1999 pentru că nu se defineau clar contravenţiile şi lăsa totul la aprecierea agentului constatator, iar gravitatea sancţiunii nu era în niciun fel corelată cu gravitatea faptei, fiind la rândul ei arbitrară. CCR a atras atenţia şi asupra faptului că restrângerea de drepturi şi libertăţi nu se poate face decât prin lege, pentru că aşa prevede art 53 (1) din legea fundamentală.
Pe 15 mai s-a terminat starea de urgenţă. În loc să respecte art 53 din Constituţie şi să apeleze la parlament pentru o lege privind starea de alertă şi restricţiile ale drepturilor şi libertăţilor care se impuneau, guvernul a decis aceste restricţii prin OUG şi HG.
Ultimele discuţii din parlament demonstrează că trebuia găsit un just echilibru între drepturile şi libertăţile fundamentale, pe de o parte, şi necesităţile legate de controlul pandemiei, pe de altă parte. Așa se face că suntem din nou în situaţia de vid legislativ, care permite unor persoane infectate cu coronavirus să circule libere în societate, ducând la creşterea numărului de noi cazuri de infectări şi de morţi.
Consecințe
Consecințele tuturor acestor acțiuni se văd acum în numărul mare de cazuri. Desigur, așa cum am menționat, ele sunt coroborate și de lipsa spiritului civic al unui segment al populației. Pur și simplu nu există un sentiment acut de solidaritate socială la o parte din populația țării. O altă consecință ține de impredictibilitate: nu se știe exact ce va urma, nu se știe dacă se vor deschide școlile în toamnă de pildă. Este clar că o revenire la starea de urgență ar paraliza economia și așa afectată serios.
Aceasta este consecința incapacității guvernanților de a găsi cel mai mic numitor comun și de a exersa consensul, nu conflictul, cele două jumătăți ale politicului.
