Promenada centrală din El Rocío, un sat andaluz care se învecinează cu Parcul Național Doñana din Spania, o zonă cândva împânzită de apă în această perioadă a anului, este acum mărginită de arbuști prăfuiți, scriu autorii Antonia Zimmermann si Zia Weise in POLITICO.
Sub presiunea atât a schimbărilor climatice, cât și a agriculturii intensive, Doñana este în curs de secare, ceea ce îi pune pe ecologiști în opoziție cu fermierii care extrag apă din parcul protejat de UNESCO, o combinație de mlaștini, dune de nisip și păduri de pini care adăpostește specii pe cale de dispariție și servește drept popas cheie pentru păsările migratoare.
Acest conflict îndelungat este pe punctul de a erupe chiar înainte de alegerile municipale spaniole de la sfârșitul acestei săptămâni. Între timp, politicienii conservatori regionali încearcă să se poziționeze ca aliați ai fermierilor, promițând rezerve de apă despre care activiștii spun că au dispărut de mult.
Bătălia pentru viitorul Doñana a devenit, de asemenea, una europeană, Bruxelles-ul amenințând Spania cu sancțiuni financiare din cauza planului Andaluziei de a permite mai multe irigații. Între timp, deputații conservatori din Parlamentul European sunt de partea fermierilor spanioli – parte a unei reacții mai largi împotriva legislației de mediu care afectează agricultura.
În El Rocío, la o oră de mers cu mașina de capitala andaluză Sevilla, fermierii care iau micul dejun într-o cafenea din sat, la câteva sute de metri de zonele umede din Doñana, se plâng de lipsa tot mai mare de apă care le amenință mijloacele de trai. „Dețin câteva vite și am mare nevoie să vină ploaia… Anul acesta, iarba nu a crescut pentru că nu plouă, iar răsadurile nu s-au prins”, a declarat Domingo Pérez Toro, în vârstă de 68 de ani, proprietarul unei ferme de animale care folosește apa din acviferul de sub parc.
Dar oamenii de știință spun că o mare parte a problemei este agricultura intensivă, deoarece consumă cantități uriașe de apă, care devine din ce în ce mai rară odată cu schimbările climatice. Activiștii avertizează că strategia guvernului regional de ajutorare a fermierilor – un plan care, potrivit Bruxelles-ului, încalcă legislația UE – va fi „fatal” pentru Doñana.
La momentul vizitei echipei POLITICO, tot ce a mai rămas din laguna care mărginea El Rocío era un mic iaz îndepărtat – ultimul „0,01%” din zona umedă, potrivit lui Felipe Fuentelsaz, un veteran al filialei spaniole a World Wildlife Fund (WWF), care a lucrat în zonă timp de două decenii.
Plantațiile de fructe de pădure, însetate de apă
În timp ce guvernul federal al Spaniei este condus de socialiștii de centru-stânga, Partidul Popular conservator guvernează regiunea, ceea ce a dus la o confruntare constantă între guvernul andaluz și Madrid în multe domenii, inclusiv cel al apei. Iar regiunea consumă foarte multă apă.
Apetitul Europei pentru fructele de pădure i-a determinat pe fermierii locali să treacă de la culturi precum porumbul și nucile la „aurul roșu” în anii 1970 și 1980; astăzi, provincia Huelva de lângă Sevilla este responsabilă pentru 98% din producția de fructe de pădure a Spaniei și 30% din cea a Europei.
În căutare de resurse pentru a-și hrăni culturile care consumă multă apă – 1 kilogram de căpșuni necesită aproximativ 300 de litri – fermierii au început să foreze puțuri pentru a exploata acviferul Doñana.
La începutul anilor 2000, când ecologiștii au început să tragă un semnal de alarmă cu privire la deteriorarea zonelor umede, guvernul regional condus de socialiști a început să reglementeze irigațiile. Însă a acționat lent și a adoptat abia în 2014 o lege – numită Planul Strawberry – care a legalizat irigarea pe aproximativ 9.000 de hectare de teren pe baza unor date vechi, excluzând fermele care începuseră între timp să exploateze acviferul fără autorizație.
Juan Espadas, secretarul general al socialiștilor andaluzi, a recunoscut că planul nu lua în seamă „o problemă existentă deja” prin crearea unui grup de fermieri „care nu vor putea să-și regularizeze suprafața agricolă”. Obiectivul socialiștilor a fost de a începe să închidă fântânile ilegale și de a aproviziona fermierii legali cu apă transferată din râurile din apropiere, a declarat Espadas.
Totuși, în timp ce unele fântâni ilegale au fost închise, fermele ilegale au proliferat. WWF estimează că terenurile agricole irigate legal reprezintă 80% din suprafața irigată din jurul Doñana, în timp ce 20% din terenuri sunt irigate ilegal.
Pe măsură ce rezervația se deteriorează, Comisia Europeană a intervenit, acuzând Madridul că încalcă legislația UE în materie de conservare. În 2021, instanța supremă a UE a decis că Spania nu a reușit să pună în aplicare „o gestionare durabilă a bazinelor de apă subterană” care alimentează Doñana.
Anul trecut, Comisia a avertizat Madridul că trebuie să își intensifice eforturile pentru a se conforma hotărârii. Andaluzia, însă, a mers în direcția opusă. Guvernul regional a promis să rezolve problema cu un nou plan de irigații – reintrodus în martie – care ar legaliza aproximativ 750 de hectare de ferme ilegale din jurul Doñana. (WWF estimează că este vorba mai degrabă de 1.900 de hectare).
După alegerile de duminică, 28 mai, este de așteptat ca parlamentul regional să voteze acest plan.
Fermierii sunt divizați
O plimbare cu mașina printr-o zonă aflată la nord de Doñana ne poartă prin întinderi lungi de plantații de căpșuni acoperite cu plastic, separate de petice de pădure de pini. Fermele ilegale au proliferat aici, conform datelor din satelit analizate de WWF.
Asociația fermierilor din Almonte, care reprezintă aproximativ 300 de ferme legale, se teme că nu va mai rămâne suficientă apă de suprafață pentru ei dacă terenurile ilegale vor fi legalizate. Purtătorul de cuvânt al asociației, Manuel Delgado, a calificat proiectul de lege drept o „adevărată barbarie”, argumentând că „cei care au cultivat ilegal în ultimii 10, 15 ani vor fi recompensați cu apă de suprafață pentru a putea iriga la cerere”.
Un cultivator de căpșuni care a vorbit sub protecția anonimatului – temându-se de amenințările fermierilor care susțin planul Partidului Popular – a declarat că se teme că va trebui să își distrugă jumătate din recolte dacă seceta din Spania va persista și legea va fi adoptată. Acest lucru l-ar putea forța să renunțe la muncitori și să piardă contractele cu supermarketurile, a spus el.
El dorește ca transferurile de apă pentru fermierii legali să fie prioritare. „Dacă nu primim apă de la apeduct, viitorul este foarte întunecat”, a spus el. „Apa este esența agriculturii”.
Fermierii și mulți politicieni se tem, de asemenea, că polemica legată de planurile guvernului regional ar putea deveni o problemă de reputație, pe măsură ce consumatorii devin mai conștienți de impactul asupra mediului al alimentelor pe care le consumă.
Promisiuni „imposibile”
Partidul Popular din Andaluzia susține că planul său ar ajuta la salvarea Doñana prin alimentarea fermelor ilegale cu apă transferată din altă parte. „Am fost întotdeauna clari că problema … necesită soluții și că nu trebuie să privim în altă parte. Acele familii din Huelva o merită. Ele așteaptă de prea mult timp”, a declarat Ramón Fernández Pacheco, ministrul andaluz al sustenabilității și purtător de cuvânt al guvernului regional.
Criticii, inclusiv socialiștii, spun că nu există suficiente resurse de apă pentru a alimenta atât de multe câmpuri. De asemenea, ei se tem că acordarea amnistiei pentru fermele ilegale va pune inevitabil mai multă presiune asupra zonelor umede. Dar criticii susțin că socialiștii sunt, de asemenea, responsabili pentru declinul Doñana, deoarece au ignorat exploatarea excesivă a zonelor umede timp de decenii.
„Ei încearcă să dea vina pe guvernul regional, în ciuda faptului că socialiștii au condus Andaluzia timp de 37 de ani”, a declarat Juan Ignacio Zoido Álvarez, europarlamentar din partea Partidului Popular și fost primar al orașului Sevilla. Conservatorii acuză guvernul federal că a întârziat lucrări de infrastructură cruciale pentru a face posibile transferurile de apă promise.
Pieter de Pous, consilier senior la grupul de reflecție în domeniul mediului E3G, a declarat că ambele partide fac promisiuni care nu corespund realității climatice din Spania.
Doñana, a spus el, este „un caz de manual în care atât centrul-dreapta, cât și centrul-stânga fac promisiuni imposibile în legătură cu disponibilitatea apei… iar apa pur și simplu nu există”.
Bruxelles-ul intră în scenă
Activiștii și oamenii de știință care luptă pentru supraviețuirea Doñana își pierd încrederea în cele două partide principale din Andaluzia. Unii au trecut la acțiuni de sabotaj: la sfârșitul săptămânii trecute, un grup numit Climate Rebellion Huelva a postat imagini care arată activiști distrugând un puț ilegal. Alții solicită UE să adopte o poziție mai fermă.
Dar intervențiile UE au provocat o puternică reacție din partea deputaților conservatori din Parlamentul European, care au făcut presiuni pentru a anula planurile pentru o legislație ecologică mai strictă privind pesticidele și protecția naturii.
În urma amenințării Comisiei din martie de a aplica sancțiuni financiare Spaniei, comisarul pentru mediu, Virginijus Sinkevičius, a avut mai multe întâlniri cu diverși actori politici din Spania în încercarea de a rezolva problema. Demersul a înfuriat Partidul Popular European (PPE), din care face parte Partidul Popular, președintele acestuia, Manfred Weber, denunțând comportamentul executivului UE drept o intervenție „inacceptabilă” în politica națională. El l-a acuzat pe Sinkevičius că face campanie în favoarea premierului socialist spaniol Pedro Sánchez, care se confruntă cu alegeri generale la sfârșitul acestui an, pe lângă votul municipal din această săptămână. Partidul Popular conduce în prezent în sondaje la nivel național.
Reacția lui Weber față de implicarea UE în Doñana – și campania tot mai amplă a PPE de înghețare a legislației de mediu – semnalează faptul că este posibil ca politicienii conservatori să încerce să profite de nemulțumirea fermierilor pe măsură ce politica europeană privind clima se orientează tot mai mult către agricultură și gestionarea terenurilor.
Săptămâna aceasta, șeful Comisiei pentru afaceri ecologice, Frans Timmermans, a pledat în fața legislatorilor din Parlamentul European împotriva subminării ambițiilor ecologice ale blocului comunitar, într-un argument care seamănă cu ceea ce solicită criticii planurilor de irigații ale Andaluziei.
„Criza climatică și cea a biodiversității sunt cele mai mari amenințări la adresa securității alimentare și, prin urmare, și a subzistenței fermierilor noștri”. Pentru a-i proteja pe agricultori, „trebuie să restaurăm natura. Nu putem reface natura dacă nu încetăm să o distrugem”, a declarat timmermans în fața deputaților europeni.
