Victoria Giorgiei Meloni arată că Sudul Europei este pregătit pentru naționalismul de dreapta – dar poate Partidul Vox, din Spania, să profite de acest curent, se intreaba, potrivit politico.
Șeful Vox, Santiago Abascal, a postat recent pe Twitter un colaj de fotografii în care apare alături de Meloni, după victoria în alegeri. Acesta lăudat-o pentru că „ne arată calea către o Europă mândră, liberă, o Europă a națiunilor suverane, capabilă să coopereze pentru securitatea și prosperitatea tuturor”.
La vremea respectivă, partidul său nici nu ar fi putut spera la un semnal mai clar că Europa de Sud este pregătită pentru naționalismul de dreapta. Însă ascensiunea lui Meloni are loc în timp ce Vox se confruntă cu o criză care i-a făcut pe mulți să-i pună viitorul la îndoială.
Spania se pregătește pentru un an electoral agitat, care va demonstra fie că partidul este capabil să urmeze exemplul Fraților Italiei și să intre în guvernul național, fie că este o aberație populistă aflată în declin.
Vox s-a prezentat până acum ca fiind o forță politică în alegerile regionale din Andaluzia din 2018, susținând un program ultra-naționalist, anti-imigrație, puternic unionist.
În anul următor, și-a consolidat creșterea prin câștigarea a 52 de locuri în Congresul Național, fiind devansat de Partidul Socialist Muncitoresc (PSOE) al prim-ministrului Pedro Sánchez și de Partidul Popular (PP). Ulterior, la începutul acestui an, a crescut pe plan local, odată cu intrarea la guvernare alături de Partidul Popular, în regiunea Castilia și León. Însă tot în Andaluzia, în iunie, partidul a avut parte de o primă înfrângere, căzând cu mult sub așteptări.
Rezultatul a dus la plecarea principalului candidat Vox în regiune, Macarena Olona, care sugerează că intenționează să formeze o forță rivală proprie. „Pentru mine, Vox este deja de domeniul trecutului”, a declarat aceasta publicației El País, acuzând partidul de răspândirea de știri false și insulte la adresa ei.
„Fenomenul Olona este prima fisură serioasă într-un partid închis ermetic ”, comenta scriitorul și jurnalistul Enric Juliana.
Un documentar difuzat recent prezintă foști politicieni Vox susținând că printre membrii partidului se află neo-naziști și că este condus de lideri ipocriți și autoritari. Mai mult, ultimele sondaje de opinie arată scăderea partidului în popularitate, în timp ce Partidul Popular a crescut sub conducerea liderului Alberto Núñez Feijóo. Aceste informații nu au fost comentate de membrii marcanți ai partidului, însă Rafael Bardají, co-fondator Vox, recunoaște că acesta trece printr-o criză.
„De la un partid aflat în afara sistemului, Vox a devenit unul care ia parte la deciziile instituționale”, a declarat Bardají. „Santiago Abascal ia cuvântul în Parlament, însă spaniolii nu urmăresc ceea ce se întâmplă aici, prin urmare, trebuie să iasă mai mult pe stradă.” Alți analiști consideră că Vox are nevoie de o temă potrivită pentru a-și arăta colții populiști. Deși partidul a desfășurat o campanie agresivă împotriva migranților ilegali, imigrația se află pe locul al 16-lea între preocupările spaniolilor, îngrijorați de criza economică, de corupție și de comportamentul partidelor politice.
Spre deosebire de alte partide de extremă dreaptă din Europa, ascensiunea Vox a fost până acum strâns legată de opoziția sa stridentă față de naționalismul regional.
„Rivalii noștri sunt cele două forțe care au provocat cele mai multe daune Spaniei în ultimii ani: stânga și separatismul”, a declarat recent purtătorul de cuvânt al Parlamentului, Iván Espinosa de los Monteros. În unele cazuri, aceștia sunt mai mult decât rivali, sunt dușmani. Dar dorința de independență a Cataloniei, care a atins punctul culminant în 2017, a dispărut total de pe scena politică.
„Catalonia a fost benzina care a alimentat ascensiunea Vox”, a declarat Miguel González, autorul cărții „Vox S.A.: El negocio del patriotimo español”, o biografie a partidului. Dar chestiunea catalană nu mai este la ordinea zilei, iar imigrația nu este un catalizator suficient de puternic.
Cu toate acestea, Vox a fost susținut de sprijinul aliaților săi din afara Spaniei. Printre aceștia, Donald Trump, Viktor Orbán și fostul președinte columbian Álvaro Uribe. Dar cele mai valoroase legături externe ale Vox sunt cu Meloni, care a fost curtată de partid pe când ea înregistra cifre mici în sondaje.
Următoarea provocare pentru partidul spaniol sunt alegerile municipale și regionale care vor avea loc în mai, urmate de cele generale până la sfârșitul anului 2023. Cu toate acestea, Vox are ambiții ceva mai modeste decît aliații săi italieni și polonezi. Și acest lucru pentru că este capabil să intre la guvernare alături de Partidul Popular conservator, în cazul în care acesta ar avea nevoie să-si asigure o majoritate. Rafael Bardají, co-fondator Vox, afirmă că Abascal își dorește câteva ministere apropiate de valorile sale cum ar fi Internele, Justiția și Educația.
Pe de altă parte, deteriorarea situației economice ar putea oferi partidului un teren fertil pentru a deturna atenția publică de la problemele sale interne actuale.
„Ne aflăm într-o situație economică foarte nesigură și, până acum, Partidul Popular a reușit să valorifice acest lucru mult mai mult decât Vox. Dar un partid ca Vox se hrănește cu tulburări sociale și criză, a declarat Miguel González, autorul biografiei partidului, subliniind astfel faptul că partidul are șanse să căștige teren în perioada următoare.
