Camelia Ciorîcă este psiholog. A terminat anul trecut Facultatea de Psihologie şi pentru că în pandemie nu a putut face foarte multă practică s-a gândit să facă voluntariat şi să vină în sprijinul pacienţilor cu COVID-19. Nu a mers într-un spital mare, ci la unul mai mic, de provincie, unde însă nevoile pacienţilor sunt la fel de mari. Până acum a reuşit să consilieze telefonic în jur de 100 de pacienţi internaţi la Spitalul orăşenesc din Găeşti. Specialistul spune, pentru news.ro că mulţi dintre cei cu care a reuşit să discute până acum sunt îngrijoraţi, speriaţi, că se simt singuri fără familia lor alături, dar că au un ajutor de nădejde în cadrele medicale şi asistenţii din unitatea sanitară care le sunt alături permanent.
Camelia Ciorîcă: „Am luat legătura cu managerul spitalului şi i-am spus că aş dori să ajut comunitatea”
„Nu am putut să fac foarte multă practică să pot să profesez ulterior, ai nevoie de multă practică, de multă experienţă, şi atunci m-am gândit că ar fi extraordinar să fac voluntariat. Prin nişte cunoştinţe am ajuns să vorbesc cu managerul spitalului şi i-am spus că aş dori să ajut comunitatea, să ofer o parte din timpul şi din priceperea mea pe ceva folositor, să pot ajuta oamenii, mai ales într-o situaţie de pandemie.
„Cel mai greu este atunci când trebuie să treacă prin travaliul de doliu”
Ajut telefonic, nu merg la spital, încerc să înţeleg oamenii, pacienţii îmi transmit temerile lor, îndoielile legate de viitor, grijile pe care şi le fac faţă de familie, se simt însinguraţi din cauza restricţiilor, cel mai greu este atunci când trebuie să treacă prin travaliul de doliu. Am avut şi astfel de situaţii şi am vorbit cu aparţinătorii şi atunci este…, oamenii nu sunt foarte deschişi la ideea de a vorbi cu un psiholog,din păcate.
„Asistentele sunt ca nişte roboţi cu inimi foarte mari”
Încep încet încet să se deschidă, îmi vorbesc despre condiţiile din spital, că sunt trataţi foarte bine, că asistentele sunt ca nişte roboţi cu inimi foarte mari, ceea ce m-a emoţionat foarte tare, au spus că au mai fost internaţi în alte spitale şi în trecut şi niciodată nu au fost trataţi aşa de bine, asta îi ajută să depăşească mai uşor perioada aceasta de convalescenţă care nu este uşoară deloc.
Cei mai mulţi pacienţi cu care am vorbit au fost în vârstă şi erau foarte blânzi, foarte calzi, ca nişte copii neajutoraţi. Asta m-a impresionat foarte tare, şi când îmi spuneau cât de bine se simt, cât ajutor li se oferă şi noaptea, asta m-a impresionat foarte tare. Să ştiu că cineva are grijă de ei când aparţinătorii nu pot fi cu ei, în pandemie, m-a impresionat foarte tare. Căldura asistentelor şi comunitatea care s-a creat acolo mi se pare un lucru extraordinar”, a explicat psihologul.
Citește articolul integral pe news.ro.
