Părerile sunt împărțite în comuna din Dâmbovița unde urmează să se construiască prima centrală cu microreactoare din lume. Problema se dezbate intens, mai ales la cârciumă, relatează Libertatea.
Termocentrala pe cărbune din Doiceşti, Dâmboviţa, a funcţionat din 1953 până în 2009. După închidere, a trecut prin toate etapele destrămării, începând cu vânzarea la un preţul modic şi terminând cu demolarea unor părţi din construcţie.
La sfârşitul lunii mai, ministrul energiei, Virgil Popescu, anunţa că la Doiceşti va fi amplasată, în parteneriat româno-american, prima centrală bazată pe minireactoare modulare (SMR). Amplasarea centralei care va conține șase minireactoare modulare va fi realizată în colaborare de Nuclearelectrica şi compania americană NuScale.
„Primim, ce să facem?”
Cu 4.600 de locuitori, Doiceştiul pare un orăşel mai degrabă, decât o comună. Multe dintre case au aer prosper de vile, există reţele de apă, canalizare, gaz. Dar oprirea termocentralei pare că a oprit şi timpul. Tinerii au plecat unde-au văzut cu ochii, iar în urma lor a rămas generaţia nostalgică a părinţilor.
„Am 86 de ani, ce-mi mai trebuie mie reactor?”, dă din mână a lehamite o bătrână, apărându-se cu o mână de soare. „Sunt singură, mi-a murit şi nora, sunt necăjită, nu mai ştiu de astea de-acuma”.
Două puştoaice pe o băncuţă la poartă devin brusc serioase când aud de minireactor. „Deocamdată, nu ştim ce să zicem. Noi n-am prins când mergea termocentrala, doar am auzit. Când au dărâmat-o am prins, atât”. În staţia de autobuz, o doamnă de 67 de ani îşi face curaj cu privire la viitor: „Că o fi de bine, de rău, primim, ce să facem? Poate o fi bine pentru tineretul ăsta, să aibă de servici, dacă vor. Dacă e puturoşi… Ce să facem? Putem să zicem ceva?”.
Mai multe detalii, pe libertatea.
