Primăvara liberală 2014. În interiorul PNL începe un scandal monstru după alegerile europarlamentare din 2014, pierdute lamentabil de “campionii lui Crin”. Antonescu este debarcat cu ajutorul oamenilor săi de încredere și își dă “demisia de onoare”. Va dispărea total din politica mare și va apărea conjunctural la București pentru a negocia poziția de europarlamentar sau comisar european pentru soția sa, Adina Vălean, fosta secretară a lui Dinu Patriciu. Scapă și de un prezumtiv dosar penal legat de modul în care și-a cumpărat un apartament penthouse în centrul Capitalei.
Baronii PNL care l-au mazilit pe Crin îl impun președinte interimar pe Klaus Iohannis, prim vicepreședintele partidului, cel pentru care, în mod ironic, Antonescu a forțat ruperea guvernului USL. Iohannis trebuia numit vicepremier pe domeniul siguranței naționale în locul lui Gabi Oprea, deși liberalilor li se cuvenea poziția de vicepremier pe domeniul economic, deținută o perioadă de Daniel Chițoiu. Crin se simte trădat de Iohannis și își urmează soția la Bruxelles. Peste ani, într-un gest de compensație morală, oarecum, liberalii și Iohannis o vor susține pe Adina Vălean să ajungă comisar european pe domeniul Transporturi.
Vara anului 2014. În disperare de cauză, PD-L-ul lui Vasile Blaga anunță fuziunea și alianța electorală cu PNL, vechiul dușman de moarte. Candidat la prezidențiale este votat de ambele partide, aflate într-o profundă criză internă, același Klaus Iohannis, dar sub o nouă siglă: Alianța Creștin Liberală (PD-L – PNL).
Mihai Răzvan Ungureanu și Cătalin Predoiu, “prezidențiabilii” PD-L, sunt sacrificați. Totuși, premierul desemnat de formă, în tandem cu Iohannis, este Predoiu, ce va fi păcălit și el în anii următori neajungând niciodată să fie desemnat premier. Înțelegerea politică spunea că, dacă liberalul Iohannis va câștiga prezidențialele, va desemna un premier din zona PD-L. Nu s-a întâmplat niciodată asta, deși Iohannis este garantul fuziunii dintre PNL și PD-L realizată acum opt ani.
Anii 2014- 2015. Iohannis ajunge președintele țării și ii propune lui Dan Motreanu, fostul ministru și om de încredere al lui Tăriceanu, să preia conducerea vechiului PNL și, în viitor, a noului partid rezultat din procesul de fuziune cu PD-L-ul lui Blaga. Motreanu refuză și Iohannis o alege pe Alina Gorghiu. Ea este votată președinte fără congres, o contracandidează la votul din Biroul Politic Național doar eternul competitor la funcții Ludovic Orban, care îndrăznește să se opună proaspătului ales președinte de țară.
Vasile Blaga și Alina Gorghiu încep în forță procesul de fuziune a celor două partide, ceea ce se va dovedi a fi un eșec politic de proporții pe parcursul anului 2015, cu repercusiuni în anul electoral 2016.
Anul 2015. Încă premier deși pierduse alegerile, Ponta este trădat la rândul lui de Gabriel Oprea, care devine premierul de facto al României și care începe să voteze alături de noul PNL în Parlament (PNL + PD-L). Așa sunt numiți șefii de servicii propuși de Iohannis.
Mircea Geoană rupe PSD și înființează PSRO, cu intenția de a face alianță cu liberalii și a-l demite pe Ponta prin moțiune de cenzură. Ponta stă patru luni în concediu medical sub diverse pretexte, este mai tot timpul plecat în Turcia. Pe parcursul primăverii și verii anului 2015, îl lasă la comandă pe vicepremierul Oprea.
Alături de Maior, Kovesi și Coldea generalul conduc Romania, cu indicații de la Cotroceni. În toamnă, Ponta pierduse deja partidul în fața lui Dragnea, care îl săpase temeinic la temelie alături de tovarășii săi, baronii PSD din Oltenia, Paul Stănescu și Nicolae Bădălau. La rândul lor, baronii din Sud îl vor trăda pe Dragnea când își va pierde puterea.
Ponta demisionează după incendiul de la Colectiv, Oprea își încheie și el cariera politică după accidentul în care a murit polițistul Gigină. Urmează, ca de fiecare dată după pierderea puterii, o serie de dosare penale pe numele lui Ponta și Oprea. Unele dosare ajung să fie clasate sau, în anii următori, cei doi să fie achitați de judecători în cauzele trimise în judecată.
Începe a doua teroare a Binomului DNA- SRI care lucra deja pe baza protocoalelor de colaborare și în baza mandatelor de siguranță națională semnate cu lejeritate de ÎCCJ. Kovesi și generalul Coldea controlează cu autoritate toată scena politico- judiciară. Nimeni nu mai era în siguranță. Vasile Blaga, liderul PNL, cade și el în morișca procurorilor și este scos pe tușă.
Urmează pe “lista de penali” Valeriu Zgonea, lider important al PSD și președintele Camerei, care își dorea să preia partidul de la Dragnea.
Pe de altă parte, Dragnea se face util, iar mesele la care a participat în sediile conspirative ale SRI se vor dovedi de folos. I se permite să preia PSD, deși avea condamnare la închisoare cu suspendare în dosarul referendumului din 2012. Era șantajabil, deci bun de promovat.
Octombrie- Noiembrie 2015. Fostul comisar european Cioloș este adus/ trimis de la Bruxelles unde activa într-o obscură funcție de consilier al Comisiei; sinecurile reprezintă o parte importantă a birocrației europene. Speriate de protestele de stradă de după Colectiv, cele două mari partide, PSD și PNL, votează încă o dată cot la cot, de data asta guvernul tehnocrat Cioloș.
PSD rămâne la putere în eșalonul doi al administrației. Dragnea devenise deja jupânul PSD după ce și-a organizat un congres în care să fie votat de “toți membrii de partid”, congres la care a candidat singur. Ponta era ascuns de ochii lumii, dar va reuși totuși să intre în Parlament ca simplu deputat PSD. Lucrează însă la un nou proiect politic alături de Sebastian Ghiță, denumit Partidul România Unită, format din membri PSD din eșaloane inferioare. PRU este, de fapt, proiectul politic pilot suveranist copiat aproape la virgulă de AUR (Alianța pentru Unirea Românilor).
