Polonia a devenit locul unde conviețuiesc refugiați din Rusia, Belarus și Ucraina, iar ei sunt solidari prin prisma dușmanului comun, Vladimir Putin, și a certitudinii că nu se vor întoarce în țara lor, scrie Der Spiegel.
În doar câțiva ani Varșovia a devenit capitala exilului în regiunea Estului Europei: aici și-au găsit o nouă casă disidenți ruși, belaruși care au fugit de regimul opresiv al lui Lukașenko, buriați din Rusia și ceceni care au scăpat de regimul criminal al lui Ramzam Kadîrov, relatează Der Spiegel într-un reportaj.
Declanșarea războiului de către Moscova a adus și noi refugiați din Ucraina: în capitala Poloniei, cu o populație de 1,86 milioane de locuitori, au fost înregistrați circa 150.000, dar probabil că numărul real este mult mai mare.
Regizorul Ivan Aleksandrovici Viripaev trăiește de mai mulți ani la Varșovia dar s-a confruntat prima oară cu ostilitate din cauza țării din care provine după declanșarea invaziei ruse în Ucraina. Când a fost refuzat la un supermarket, două ucrainene au sărit în apărarea lui, scrie adevarul.ro.
Viripaev este director la regie la Teatr Polski. Născut la Irkuțk în Siberia, el a făcut carieră în Polonia, devenind unul dintre cei mai cunoscuți regizori de origine rusă din Europa. După atacul asupra Ucrainei, Viripaev a renunțat la cetățenia rusă. Nici nu se gândește să se întoarcă în țara natală unde spune el că l-ar aștepta probabil cel puțin 20 de ani închisoare pentru declarațiile publice anti-Putin și pentru că a condamnat războiul dus în Ucraina.
El este cel care pune în scenă la Varșovia piesa lui Cehov „Unchiul Vanea”. „Este un teritoriu uriaș și undeva la mare distanță se află capitala. Nimeni nu știe ce este statul și la ce servește”, spune el despre o societate care nu s-a schimbat prea mult, pentru că trăiește într-un regim opresiv în fața căruia se simte neputincioasă.
„Și rușii sunt niște victime”, crede el.
Olga și Dmitri sunt doi ruși de profesie sociologi care lucrează pentru o mare agenție de marketing din Varșovia. Olga a părăsit Rusia în urmă cu patru ani după ce a participat la o acțiune de protest, iar Dmitri a urmat-o în primăvara anului trecut.
„Nu am dușmani în Ucraina”, spune el, explicând că dacă ar fi rămas în Rusia probabil că ar fi fost recrutat în război.
Sentimentul libertății
Olga spune că se simte într-o țară liberă, în care nu se teme să protesteze. „Rușii de aici râd mult mai mult decât o făceau acasă”, în timp ce rușii care au rămas în țară sunt preocupați să supraviețuiască, neîncrezători și lipsiți de speranță că pot face ceva pentru a schimba viitorul, crede Olga.
Dmitri a găzduit refugiați ucraineni în locuința sa și spune că atitudinea prietenoasă a acestora față de el l-a luat prin surprindere. Explicația lui pentru comportamentul lor este că probabil îi consideră migranți care au plecat pentru că nu sunt de acord cu regimul lui Putin.
La rândul ei, Olga spune că s-a simțit sprijinită în această țară și nu a simțit ostilitate față de migranți.
Guvernul conservator al Poloniei nu a fost tocmai primitor față de imigranți, argumentând că UE ar trebui să acorde ajutor refugiaților la nivel local. Totuși, odată cu războiul, Polonia a devenit una din țările din regiunea de conflict, iar în acest context Partidul Lege și Justiție (PiS) de la putere a promis că va acorda ajutor refugiaților. Înainte de război, ucrainenii se numărau printre migranții care constituiau o forță de lucru ieftină în Polonia.
În prezent, deși economia poloneză e în scădere, cu o inflație de aproape de 20%, sondajele arată că 80% dintre polonezi au o viziune în general favorabilă față de refugiații ucraineni.
Și nu e ca și cum polonezii și-ar fi schimbat viziunea – în ciuda retoricii xenofobe, conservatorii din PiS au eliberat rapid vize pentru sute de mii de migranți, în special ucraineni, dar și indieni și vietnamezi, pentru a răspunde nevoii de forță de lucru.
Totuși, după suprimarea violentă a protestelor în masă din Belarus, și apoi invazia asupra Ucrainei, în Polonia au sosit valuri de refugiați. Experții estimează că în iarnă numărul refugiaților din Ucraina s-ar putea dubla, ajungând la circa patru milioane. Aceștia se adaugă celor cel puțin 50.000 de refugiați belaruși. În acest ritm, 10% din populația țării ar putea fi formată din imigranți sosiți din țări din fosta URSS.
Varșovia a fost nevoită să renască după bombardamentele naziste care aproape au ras-o de pe fața pământului, comuniștii au reconstruit și au ridicat din nou Centrul Vechi, dar abia după intrarea în UE orașul a devenit vibrant și modern.
Polonia, o țară din prima linie
În prezent, migranții contribuie la schimbarea feței orașului: înființează centre culturale, muncesc în curățenie, în domeniul îngrijirii, în construcții și sunt angajați în restaurante. Dar deschid și afaceri. La fel fac și noii veniți din Ucraina. Cei mai mulți refugiați au primit locuințe sau au propriile apartamente. Cei din domeniul IT reușesc să muncească de la distanță.
În contextul actual, polonezii au înțeles faptul că și în cazul „afluxurilor de migranți” situația poate fi gestionată, că la nivel politic se poate menține stabilitatea și economia poate fi susținută. Pe de altă parte, polonezii sunt obișnuiți să vadă cetățeni străini în țara lor.
Gleb Kovalev este din Belarus și a deschis la Varșovia pub-ul Karma, destinat artiștilor. El a avut acest bar în Minsk, care a devenit loc de refugiu pentru protestatarii anti-Lukașenko. A plecat din Belarus când presiunea autorităților a crescut.
„Varșovia a devenit mult mai tolerantă și cu un spirit liber, ca un oraș cu adevărat mare și important”, a spus el.
Polonia a devenit o țară din prima linie de la invazia din februarie: și-a plasat forțele armate și de apărare teritorială în alertă, și a fost fruntașă în privința trimiterii armelor și impunerii sancțiunilor. Polonia a trimis peste 200 de tancuri de luptă Ucrainei. A lansat o campanie de informare în trenuri prin care a instruit populația să nu posteze imagini cu echipamente militare. Totodată, polonezii se ocupă de strângerea de fonduri și copiii ucraineni învață în aproape orice școală.
Nicolai Mișin este un dramaturg originar din estul Ucrainei care a lucrat 15 ani în Sankt Petersburg înainte să se refugieze în Polonia.
„Am știut imediat: plecăm din Rusia”, a spus Mișin care a plecat împreună cu soția și fiica sa, găsind inițial adăpost la cunoștințe din Varșovia.
Cei doi au pus în scenă la un spectacol cu păpuși bazat pe aventurile extraordinare ale baronului de Münchhausen, un nobil german din secolul XVIII.
„Baronul meu nu este un lăudăros sau un mincinos, ci un om care poate arăta călea către lumi noi. Aceasta este exact sarcina cu care se confruntă copiii ucraineni aici”, spune el.
