Anul 2016. Tehnocrații guvernează dezastruos alături de eșalonul doi din PSD care le sabotează în mod programat activitatea. Tinerele speranțe culese din ONG- uri, din multinaționale sau din rezerva de cadre a serviciilor de informații nu reușesc să facă reformele promise în Sănătate, Educație sau infrastructură. Cioloș lasă senzația unui lider ghidonat. Pesediștii se comportă ca în opoziție, deși numărul doi în Guvern, vicepremierul Vasile Dîncu, lucrează pentru noua echipă a lui Dragnea. Strategia va da roade.
Ministrul Cristian Ghinea, cel îndrăgostit politic de Monica Macovei, secretarul de stat Dan Barna, consilierul de stat Cătălin Drulă, dar și alți zeci de membri ai Guvernului Cioloș angajați în ministere, ajunși demnitari cu voturile PSD și PNL, îl trădează în grup pe Dacian Cioloș și se înscriu în noul partid al lui Nicușor Dan, Uniunea Salvați Romania! (USR).
Tehnocrații intră în politică. Ezitant, după ce a promis că nu participă la alegeri, Cioloș face campanie pentru PNL la diverse evenimente electorale. Se afișează și cu cei de la USR, în speranța că PNL și USR îl vor desemna premier dacă vor avea majoritatea. O grupare din PNL condusă de Ilie Bolojan și Gheorghe Falcă îl doresc pe Cioloș președintele PNL. Discuțiile duc nicăieri. Cioloș nu convinge electoratul, iar PNL se prăbușește la 19 procente, în condițiile în care în ianuarie 2015 era cotat la peste 40 la suta intenție de vot. “Partidul Colectiv”, adică USR, se mulțumește cu 8 la sută.
PSD zdrobește cele două partide de dreapta și câștigă ca de fiecare dată la ultimele patru alegeri parlamentare. Dragnea iese la tablă la televiziuni și prezintă un program fantasmagoric ce nu va fi implementat, obține aproape 50 la sută din voturi, ca în vremurile lui Iliescu, un rezultat neverosimil după un an de guvernare a “profesioniștilor tehnocrați”. În realitate, habarniștii tehnocrați au făcut gafe peste gafe, proiectând imaginea unei guvernări de diletanți, fapt ce a crescut în mod indirect PSD, partidul care pretindea că știe să guverneze.
Anul 2017. Cioloș încearcă să se înscrie în USR și să preia partidul din interior. Nicușor Dan îl blochează. În mai puțin de un an, oamenii care l-au trădat pe Cioloș (tripleta Ghinea – Barna- Drulă) îl vor da afară din partid pe Nicușor Dan, în urma unui așa-zis referendum online. USR ajunge pe mâna cuplului Barna – Ghinea ce va epura în timp partidul de toți susținătorii lui Nicușor, denumiți în batjocură “nicușoriști”.
La un an distanță, Cioloș înființează partidul PLUS, iar vechii tehnocrați useriști se împacă de nevoie cu fostul lor șef, formând alianța politica USR- PLUS.
USR lansează gherila politică online și scandalul permanent în Parlament, filmat cu telefoanele mobile și transmis pe Facebook. Lupta politică și talibanizarea este dusă la un nou nivel de agresivitate, culminând cu sloganul MUE PSD, o strategie copiată și de noul partid antisistem al anului 2020, numit oarecum similar cu USR, adică Alianța pentru Unirea Romanilor (AUR). Unii vor salvarea țării, alții vor unirea, ambele partide au reușit să obțină voturi prin segregarea politică a țării pe bază de adversitate și ură.
Deși nu era nevoie de voturile acestuia, lui Tăriceanu i se permite să guverneze cu PSD-ul Dragnea, după ce l-a susținut pe Ponta. Desemnat premier de compromis, după ce Iohannis a refuzat propunerea Sevil Shhaideh, Sorin Grindeanu îl trădează în cinci luni pe Dragnea și încearcă să preia partidul cu ajutorul lui Ponta, pe care îl numește secretar general al Guvernului. Ponta fusese pus pe lista de deputați din mila lui Dragnea, care nu voi să scindeze partidul în alegerile din 2016. Ponta jucase și el la două capete la parlamentare, susținând și anonimul partid Romania Unita (PRU), înaintașul partidului AUR.
Ponta este dat afară din partid și va înființa Pro Romania prin racolarea parlamentarilor nemulțumiți de Dragnea, o practică folosită deja de douăzeci de ani de toate partidele.
Grindeanu este iertat de Dragnea și, după un periplu bănos la ANCOM, a devenit numărul doi în PSD în era Marcel Ciolacu.
Congres PNL 2017. Ardelenii din fostul PD-L, mari susținători ai președintelui Iohannis, îl susțin pe rebelul Ludovic Orban la conducerea partidului. Cristian Bușoi, preferat de vechiului PNL, pierde la scor. Orban conduce partidul cu ajutorul unei camarile, lăsându-i în offside pe ardelenii care l-au ajutat și pe restul baronilor PNL.
Iohannis își răcește relațiile cu noul PNL și intră în opoziție dură cu PSD după ce a fost forțat să desemneze premierii ceruți de Dragnea. Pe fondul mișcărilor de stradă din iarna anului 2018, Iohannis îmbracă “geaca roșie”, devenind liderul de facto al opoziției.
2017-2018. Epoca Dragnea, scandaluri și trădări. Dragnea a încercat să guverneze prin interpuși. La fel ca Grindeanu, Mihai Tudose îl trădează după mai puțin de șase luni pe Dragnea. Își dă însă demisia fără prea mare circ, în funcția de premier este desemnată obedienta Viorica Dăncilă, adusă din Parlamentul European de la Bruxelles, în speranța iluzorie a lui Dragnea că nu va mai fi trădat. Dragnea o dorea inițial pe Carmen Dan, șefa de la Interne. În doi ani și jumătate, Dragnea va schimba trei guverne și aproape o sută de miniștri. Durata maxima a unui mandat a fost de patru luni, confirmând teoria că fiecare lider poate ajunge ministru dacă are răbdare. Imaginea de competență la guvernare, vândută de Dragnea în campania din 2016, se face praf.
În buna tradiție PSD, Viorica Dăncilă îl trădează și ea pe Dragnea și conduce guvernul cu ajutorul unei camarile personale formată din prieteni de familie, oameni de afaceri și câțiva baroni PSD care l-au vândut pe jupânul Dragnea din moment ce era clar că acesta nu mai poate scăpa de închisoare. Fostul șef PSD a încercat cu disperare să scape de pușcărie în urma unei ample campanii mediatice și parlamentare de pretinsă luptă împotriva abuzurilor începută cu Ordonanța 13. Deși economia merge bine, ura față de Dragnea și PSD crește exponențial.
Ludovic Orban blochează în toamna anului 2018 un puci care viza înlocuirea sa de către o echipa de lideri PNL nemulțumiți de puseele sale dictatoriale. Puciștii sunt susținuți tacit de Iohannis. Ilie Bolojan se retrage din conducerea PNL. Nemulțumiții strâng semnături de schimbare a lui Orban, dar ajung în final, în buna tradiție liberală, să se trădează între ei. Orban rămâne președinte și devine și mai autoritar, conducând partidul discreționar. Își creează din mers o camarilă extinsă pe care o va promova imediat ce va ajunge premier, atât în Guvern, cât și în Parlament.
Anul 2019. Cuplul Barna-Ghinea se aliază cu Cioloș pe care îl trădaseră în 2016, iar USR și PLUS candidează împreună la europarlamentare. USR reușește să se urce pe valul anti Dragnea. Ghinea și Cioloș se pun în capul listei. Meritocrația pe bază de vot intern este aruncată la coș. Reapar în ecuație tehnocrații lui Ciolos, puși pe poziții eligibile (Tudorache, Pâslaru), ceea ce creează frustrări și scandaluri în partid. Baza USR nu îl acceptă pe Cioloș, iar epurările nicușoriștilor operate de Barna în USR continuă în forță. Partidul adoptă linia progresistă dură, cu ocazia referendumului pentru familie inițiat de PSD.
Europarlamentare 2019. Liberalii câștigă alegerile și cu ajutorul fostului jurnalist Rareș Bogdan, pus pe prima poziție eligibilă. PSD iese pe locul doi, aproape de USR.
Dragnea este, în final, condamnat la închisoare, în uralele clasei politice. Este părăsit de toți locotenenții, în afară de secretarul general Codrin Ștefănescu.
Viorica Dăncilă este aleasa în unanimitate președinte PSD, în ciuda indicațiilor lui Dragnea ca partidul să fie preluat de Olguța Vasilescu.
Baronii partidului se adună, însă, în jurul lui Marcel Ciolacu, președintele Camerei Deputaților. Ciolacu așteaptă momentul preluării partidului și o încurajează pe Dăncilă să candideze la președinție. Pentru a pierde garantat poziția de premier și șef PSD.
CITIȚI ȘI:
