Decembrie 2019. Dan Barna și Viorica Dăncilă candidează împotriva lui Iohannis la prezidențiale. Barna primește și el o lecție din partea “statului paralel” atunci când îi sunt scoase la iveală afacerile la limita legii cu fonduri europene. Dosarul penal deschis ulterior la DNA a fost împărțit în două, unul a fost clasat în 2021, celălalt se află încă în lucru de peste trei ani. Cioloș nu intră în cursa din 2019 pentru că știe că nu are șanse, dar pretinde că îl susține pe Barna. Șeful USR nu intră în turul doi, dar o face Dăncilă, în mod miraculos, printr-un ajutor subteran venit din partea oamenilor lui Iohannis. Orban face o campanie ștearsă pentru Iohannis, președintele în funcție câștigă fără emoție. Este decretată cea mai slabă confruntare prezidențială de după Revoluție. Motivul: Iohannis nu a avut contracandidați.
Decembrie 2019. Preluarea guvernului prin traseism. Cu ajutorul parlamentarilor trădători din PSD și ALDE, plus cei din PMP și din gruparea Pro Romania a lui Ponta (desprinsă din PSD), liberalii și USR- iștii reușesc demiterea Guvernului Dăncilă. Ponta, Orban, Eugen Tomac și Dan Barna se pozează în stil selfie la Palatul Cotroceni, fericiți că au ajuns la putere. Iohannis îl numește premier pe Orban, deși relațiile dintre cei doi sunt reci în ciuda declarațiilor binevoitoare din ambele părți.
Orban face ce știe mai bine, îi păcălește pe Ponta, Barna și Tomac, Pro Romania, PMP și USR primesc la discuțiile informale prea puține poziții guvernamentale și cele trei partide refuză să intre cu miniștri în guvernul noii majorități. Totuși, Orban va fi votat de toți într-un guvern monocolor PNL. Ponta va negocia diverse funcții în eșalonul doi, nu va primi nimic, la fel sunt păcăliți și cei de la PMP, care primesc “firimituri” din tortul puterii pe parcursul anului 2020. Orban nu se ține de cuvânt nici față de partid și își impune cu nonșalanță apropiații în Guvern.
Useriștii pretind că nu vor sa intre la guvernare și anunță un calcul politic cinic. Barna afirma că “ieșirea din criză nu este responsabilitatea USR”. Începe declinul accentuat al partidului. Strategia era ca, în opoziție, liderii USR să câștige suficient capital politic pentru alegerile parlamentare din 2020. Realitatea a arătat că USR s-a prăbușit în sondaje, iar în toamna anului 2020 va obține de abia 15 la sută, în comparație cu cele 20 de procente de la europarlamentarele din 2019.
2020, PSD în opoziție încă o dată. Timp de 20 de ani, PSD și-a canibalizat liderii care au pierdut alegerile prezidențiale. O cutumă veche impune ca președintele partidului să fie candidat pentru cea mai importantă funcție în stat. Inevitabilul s-a întâmplat: susținătorii Vioricăi Dăncilă o trădează în grup și îl aleg președinte pe Marcel Ciolacu, liderul Camerei Deputaților.
Ciolacu își făcuse intrarea pe scena politică mare în 2017, în calitate de vicepremier al lui Mihai Tudose. Dăncilă dispare din politică, nefiind pusă nici măcar pe listele de parlamentari. Ciolacu va aduce partidul la ordine și îi va recupera în timp pe toți trădătorii lui Dragnea: Sorin Grindeanu, Mihai Tudose sau Paul Stănescu.
Acesta din urma, cunoscut în partid drept “fratele politic al lui Dragnea”, cel care l-a ajutat să preia partidul de la Ponta și care a impus-o președinte și pe Dăncilă, își păstrează poziția de secretar general. Stănescu a procedat la fel ca Dragnea când s-a lepădat de Geoană și a trecut în barca lui Ponta.
Anul pandemiei. Orban și Iohannis lucrează la anticipate, pe care însă nu le vrea niciunul dintre liderii celorlalte partide. Se fac calcule și Guvernul Orban este trântit în Parlament tocmai cu voturile trădătorilor cu care fusese instalat inițial, adică ale parlamentarilor Pro Romania ghidonați de un Ponta nemulțumit că nu primit cât își dorea din porția guvernării. La câteva săptămâni, se instalează starea de urgență din pandemia Covid.
Orban este reinstalat premier în starea de urgență cu voturile parlamentarilor PSD, cei care inițiaseră moțiunea de cenzură. Partidele sunt în delir, pandemia sperie România și mapamondul.
Intră în scenă fulgurant și Florin Cîțu, care primise inițial mandatul de a forma un “guvern fantomă” care să cadă la învestitură, după demiterea lui Orban, în încercarea eșuată a lui Iohannis de a forța anticipatele. Cîțu renunță. Orban este salvat de Covid. Deciziile pe care le-a luat în anul pandemiei îi vor distruge în scurt timp cariera politică.
Alegerile în pandemie. Alegerile locale se amână pentru toamnă. În septembrie, Orban îi umilește pe useriști și anunță că PNL îl susține pe independentul Nicușor Dan candidat la Primăria Capitalei. Dan se afla în război deschis cu echipa Barna, iar Vlad Voiculescu, liderul USR-PLUS de la București, se visa deja primar general. Se negociază la sânge, Orban cedează toate sectoarele din București cu șanse de câștig către USR, inclusiv sectorul 6, unde teoretic liberalii aveau candidat, dar acesta provenea din zona de ONG-uri influențată de Monica Macovei și Cristian Ghinea.
Șefii USR, Barna și Ghinea, sunt forțați de împrejurări să facă campanie pentru fostul lor șef pe care îl detestă, la fel și oamenii lui Cioloș intrați și ei pe ușa din dos în USR prin fuziunea cu partidul PLUS, inexistent în sondaje. De frica reputației lui Orban, liderii USR semnează un contract politic prin care Vlad Voiculescu este desemnat viceprimar general cu atribuțiile clar specificate și negociate la bucată, cea mai importantă fiind controlul asupra spitalelor din Capitală.
Pentru ca umilința să fie și mai mare, Nicușor Dan câștigă primăria în fața Gabrielei Firea. Firea pierde astfel șansa să preia în forță conducerea PSD, Ciolacu rămâne în funcție. Orban trădează și, împreuna cu Nicușor Dan, nu își vor respecta întelegerea scrisă cu USR: Vlad Voiculescu nu va ajunge viceprimar general. Se va consola cu portofoliul de la Sănătate peste câteva luni, poziție unde a mai activat dezastruos în Guvernul Cioloș.
PNL pierde alegerile parlamentare sub spectrul pandemiei, USR face un scor slab, PSD câștigă alegerile cu un scor tradițional de 30 și ceva la sută, dar intră în opoziție. Apare AUR, ca răspuns de neîncredere al alegătorilor în clasa politică care a guvernat în ultimii cinci ani (tehnocrați USR, liberali, pesediști).
După cincisprezece ani de politică plină de trădări și compromisuri, dreapta- stânga, Ponta și Tăriceanu ies cu totul din arenă, Pro Romania și ALDE nu intră în Parlament. Partidul lui Băsescu, PMP, nu intră nici el în Parlament, iar fostul președinte se retrage sub acuzații de colaborare cu Securitatea. Se încheie astfel o epocă politică. După mai puțin de un an și jumătate, o instanță decide că cel care a fost președintele României timp de zece ani a fost colaborator al poliției politice comuniste sub numele Petrov. Intelectualii băsiști amuțesc.
CITIȚI ȘI:
