UPDATE, ORA 20.59
Preşedintele turc Tayyip Erdogan a ţinut sâmbătă ultimele sale mitinguri electorale la Istanbul, acuzând opoziţia că lucrează cu preşedintele american Joe Biden pentru a-l răsturna de la putere, în timp ce contracandidatul său, Kemal Kilicdaroglu, a apărut vineri la un miting electoral purtând o vestă antiglonţ, după ce partidul său a primit informaţii că ar putea fi atacat, relatează Reuters.
Sondajele de opinie arată că Erdogan se află în urma principalului candidat al opoziţiei, Kemal Kilicdaroglu, cu o zi înainte de unul dintre cele mai importante scrutine din istoria modernă a Turciei. În cazul în care niciunul dintre ei nu obţine mai mult de 50% din voturi şi nu obţine o victorie categorică, se va trece la un al doilea tur de scrutin la 28 mai, notează news.ro.
De asemenea, electoratul turc alege duminică un nou parlament şi se anunţă o cursă strânsă între Alianţa Populară şi Alianţa Naţiunii.
Prima, Alianţa Populară, este formată din partidul lui Erdogan AKP, care este un partid conservator, de sorginte islamistă, şi MHP, un partid naţionalist. Acestora li s-au alăturat şi alte formaţiuni mai mici.
Alianţa Naţiunii, care îl susţine pe Kemal Kilicdaroglu, este formată din şase partide de opoziţie, între care Partidul Republican al Poporului (CHP). Este un partid laic, înfiinţat de fondatorul Turciei moderne, Mustafa Kemal Ataturk, şi al cărui preşedinte este Kilicdaroglu.
Campania lui Erdogan din ultima lună s-a axat pe realizările guvernului său în industria de apărare şi pe proiectele de infrastructură, precum şi pe afirmaţia sa că opoziţia va anula toate aceste evoluţii. Una dintre temele sale a fost că opoziţia primeşte ordine din partea Occidentului şi că, dacă va fi aleasă, se va supune dorinţelor Vestului.
La un miting în cartierul Umraniye din Istanbul, Erdogan a amintit comentariile făcute de preşedintele american Joe Biden şi publicate de New York Times în ianuarie 2020, când acesta se afla în campanie pentru Casa Albă. La acea vreme, Biden a declarat că Washingtonul ar trebui să îi încurajeze pe adversarii lui Erdogan să îl învingă în alegeri, subliniind însă că acesta nu ar trebui să fie înlăturat printr-o lovitură de stat. Comentariile, care au reapărut mai târziu în acel an într-o înregistrare video care a făcut din Biden cel mai popular subiect pe Twitter în Turcia, au fost condamnate de Ankara la acea vreme ca fiind „intervenţioniste”.
„Biden a dat ordinul de a-l răsturna pe Erdogan, ştiu asta. Toţi oamenii mei ştiu acest lucru”, a declarat sâmbătă Erdogan, în vârstă de 69 de ani. „Dacă este aşa, atunci buletinele de vot de mâine îi vor da un răspuns şi lui Biden„, a adăugat el.
Erdogan l-a criticat, de asemenea, pe Kilicdaroglu pentru comentariile sale despre Rusia, subliniind că Moscova este un partener important pentru Turcia. „Rusia a fost unul dintre cei mai importanţi aliaţi ai noştri în ceea ce priveşte produsele agricole”, a punctat el.
Aliaţii occidentali ai Turciei au fost iritaţi de legăturile mai strânse dintre Ankara şi Moscova de când Erdogan se află la conducerea ţării. Turcia este membră a NATO, a susţinut cu tărie Kievul de când Moscova şi-a invadat vecinul anul trecut, dar nu a impus sancţiuni Rusiei.
La rândul său, Kemal Kilicdaroglu a declarat vineri pentru Reuters că partidul său are dovezi concrete privind implicarea Rusiei în difuzarea de conţinut online fals, de tip „deep fake”, înainte de alegerile de duminică. El nu a prezentat dovezile, iar Reuters nu le-a putut verifica în mod independent. În interviul pentru Reuters, Kilicdaroglu a precizat însă că, dacă va câştiga preşedinţia, va menţine bunele legături ale Ankarei cu Moscova.
KILICDAROGLU POARTĂ VESTĂ ANTIGLONŢ
Kilicdaroglu, un fost funcţionar public în vârstă de 74 de ani, nu a organizat un miting sâmbătă, dar a vizitat mausoleul lui Ataturk din Ankara. El a fost însoţit de o mulţime de susţinători, fiecare purtând câte o garoafă pentru a o depune la mormânt.
Eforturile de realegere ale lui Erdogan s-au bazat în mare măsură pe acuzarea opoziţiei de cooperare cu militanţii kurzi şi cu cei pe care Ankara îi consideră responsabili pentru tentativa de lovitură de stat din 2016. Kilicdaroglu este un „separatist”, a declarat Erdogan în Kasimpasa, un bastion al Partidului AK, acolo unde preşedintele a crescut. „Indiferent cine sunt teroriştii din Qandil, din păcate, asta este şi el (Kilicdaroglu)”, a adăugat preşedintele, referindu-se la bastionul liderilor Partidului Muncitorilor din Kurdistan (PKK), aflat în afara legii.
Potrivit The Guardian, la un miting de masă la Istanbul, ţinut la sfârşitul săptămânii trecute, preşedintele Erdogan a difuzat un presupus videoclip deepfake în care apărea un grup de militanţi kurzi interzişi care îşi exprimau sprijinul pentru contracandidatul său. „Acest lucru este foarte important”, a declarat el mulţimii adunate.
Tensiunea a crescut în zilele premergătoare alegerilor, Kilicdaroglu purtând vineri o vestă antiglonţ la mitingurile sale, ca răspuns la informaţiile primite de partidul său cu privire la un posibil atac.
Imaginile au arătat, de asemenea, că echipa de securitate a lui Kilicdaroglu avea puşti de asalt şi agenţii se aflau pe scenă cu el în timp ce îşi rostea discursul, fiind pentru prima dată când o astfel de protecţie a fost evidentă în timpul campaniei sale electorale.
O sursă din cadrul Partidului Republican al Poporului a declarat că acesta a purtat vesta, iar securitatea a fost intensificată după ce s-au primit „informaţii că ar putea fi atacat”. Sursa nu a oferit însă detalii.
Mulţimi uriaşe s-au adunat pentru a-l vedea pe liderul opoziţiei, cu două zile înainte de alegeri, făcând cu mâinile semnul inimii, care a devenit o emblemă a campaniei sale.
În interviul acordat vineri agenţiei Reuters, el a declarat că este încrezător în victorie.
Nerăbdarea şi entuziasmul sunt la cote ridicate în rândul turcilor, unii fiind îngrijoraţi de creşterea tensiunilor şi chiar de apariţia unor violenţe, atunci când vor fi cunoscute rezultatele.
Deşi au existat îngrijorări cu privire la modul în care Erdogan ar putea reacţiona dacă va pierde, preşedintele a declarat vineri, într-un interviu televizat, că va accepta rezultatul alegerilor, indiferent de rezultat.
Secţiile de vot se vor deschide duminică la ora locală (şi a României) 8.00 şi se vor închide la ora 17.00. Până duminică seara târziu s-ar putea şti dacă va fi organizat un tur de scrutin pentru preşedinţie.
ŞTIREA INIŢIALĂ
Preşedintele turc Recep Tayyip Erdogan se va confrunta cu cea mai dificilă provocare politică de până acum în alegerile prezidenţiale şi parlamentare de duminică, opoziţia simţind că are cea mai bună şansă a sa de a pune capăt celor două decenii de când este la putere şi de a-i inversa politicile, relatează Reuters.
Votul prezidenţial şi cel parlamentar, stabilit pentru 14 mai, cu un posibil tur doi de scrutin la 28 mai, va decide nu numai cine conduce Turcia, ci şi cum este guvernată, încotro se îndreaptă economia şi forma politicii sale externe.
Cel mai longeviv lider al Turciei moderne, Erdogan a promovat spiritul religios şi ratele scăzute ale dobânzilor pentru gospodării, timp în care a afirmat influenţa turcă în regiune şi a slăbit legăturile ţării, membră NATO, cu Occidentul.
Alegerile au loc la trei luni după ce cutremurele din sud-estul Turciei au ucis peste 50.000 de persoane, notează news.ro.
Principalul contracandidat al lui Recep Tayyip Erdogan este Kemal Kilicdaroglu, liderul Partidului Republican al Poporului (CHP), care are sprijinul unei alianţe de şase partide de opoziţie.
MIZE PENTRU TURCIA
Cel mai puternic lider de când Mustafa Kemal Ataturk a fondat republica turcă modernă, în urmă cu un secol, Erdogan şi partidul său de sorginte islamistă, Partidul Justiţiei şi Dezvoltării (AK), au îndepărtat Turcia de proiectul secular al lui Ataturk.
De asemenea, Erdogan a centralizat puterea în jurul unei preşedinţii executive, cu sediul într-un palat de 1.000 de camere situat la marginea Ankarei, care stabileşte politica privind afacerile economice, de securitate, interne şi internaţionale ale Turciei.
Criticii lui Erdogan spun că guvernul său a pus botniţă disidenţei, a erodat drepturile şi a adus sistemul judiciar sub dominaţia sa, acuzaţie negată de oficialii care spun că a protejat cetăţenii în faţa unor ameninţări la adresa securităţii, inclusiv o tentativă de lovitură de stat în 2016.
Economiştii spun că apelurile lui Erdogan pentru rate scăzute ale dobânzii au făcut ca inflaţia să urce anul trecut la un maxim al ultimilor 24 de ani – 85%, iar lira să se prăbuşească la o zecime din valoarea sa faţă de dolar în ultimul deceniu.
MIZE PENTRU RESTUL LUMII
Sub conducerea lui Erdogan, Turcia şi-a afirmat puterea militară în Orientul Mijlociu şi nu numai, lansând patru incursiuni în Siria, desfăşurând o ofensivă împotriva militanţilor kurzi în interiorul Irakului şi trimiţând sprijin militar în Libia şi Azerbaidjan.
De asemenea, Turcia a avut o serie de ciocniri diplomatice cu puterile regionale Arabia Saudită, Egipt, Emiratele Arabe Unite şi Israel, precum şi o confruntare cu Grecia şi Cipru în legătură cu graniţele maritime din estul Mediteranei, până când a schimbat direcţia în urmă cu doi ani şi a căutat o apropiere cu unii dintre rivalii săi.
Achiziţionarea de către Erdogan de sisteme ruseşti de apărare aeriană a declanşat sancţiuni americane împotriva Ankarei, în timp ce apropierea sa de preşedintele rus Vladimir Putin i-a determinat pe critici să pună la îndoială angajamentul Turciei faţă de alianţa militară occidentală, NATO. Obiecţiile Ankarei faţă de cererile de aderare la NATO din partea Suediei şi Finlandei au provocat, de asemenea, tensiuni.
Cu toate acestea, Turcia a intermediat acordul pentru exporturile de grâu ucrainean pe Marea Neagră, ceea ce subliniază rolul potenţial pe care Erdogan l-ar putea avea în eforturile de a pune capăt războiului din Ucraina. Nu este clar dacă un eventual succesor s-ar bucura de acelaşi profil pe care el şi l-a creat pe scena mondială.
CE PROMITE OPOZIŢIA?
Cele două partide principale de opoziţie, CHP – secularist – şi partidul naţionalist de centru-dreapta IYI, s-au aliat cu patru partide mai mici în cadrul unei platforme care ar inversa multe dintre politicile semnate de Erdogan.
Ei s-au angajat să restabilească independenţa băncii centrale şi să schimbe politicile economice neortodoxe ale lui Erdogan. De asemenea, ar urma să desfiinţeze prerogativele executive ale preşedintelui în favoarea sistemului parlamentar anterior şi să trimită înapoi refugiaţii sirieni.
Oponenţii lui Erdogan urmăresc să îmbunătăţească relaţiile cu aliaţii occidentali, inclusiv cu Statele Unite, şi să readucă Turcia în programul de avioane de luptă F-35, de la care a fost blocată după ce a cumpărat sisteme ruseşti de apărare antirachetă.
Analiştii consideră că politicile promise de opoziţie ar putea stimula investiţiile străine.
Erdogan a sprijinit eforturile eşuate de răsturnare a preşedintelui sirian Bashar al-Assad, în timp ce a găzduit cel puţin 3,6 milioane de refugiaţi sirieni care au devenit din ce în ce mai nedoriţi într-o perioadă de dificultăţi economice în Turcia.
Opoziţia a reluat planurile lui Erdogan de a deporta o parte dintre refugiaţi în Siria, dar niciunul dintre ei nu a stabilit cum ar putea avea loc acest lucru în siguranţă.
CÂT DE STRÂNSĂ ESTE CURSA?
Cele mai recente sondaje arată că Kilicdaroglu îl devansează pe Erdogan, a cărui popularitate a fost afectată de o criză a costului vieţii cauzată de inflaţia galopantă. Imaginea unită prezentată de opoziţie i-a sporit acesteia şansele, spun analiştii.
Dar Erdogan este încă în cursă, iar cursa prezidenţială ar putea ajunge la o confruntare între el şi Kilicdaroglu în turul al doilea.
Sondajele iniţiale de după cutremurul din 6 februarie au sugerat că Erdogan a reuşit să îşi păstreze în mare parte sprijinul, în ciuda acuzaţiilor că guvernul a reacţionat lent şi a aplicat cu indolenţă reglementările în materie de construcţii, deşi acestea ar fi putut salva vieţi.
Modul în care opoziţia va obţine sprijin în rândul alegătorilor kurzi, care reprezintă 15% din electorat, rămâne esenţial.
Partidul Democrat al Poporului (HDP), prokurd, nu face parte din principala alianţă de opoziţie, dar se opune cu înverşunare lui Erdogan, după o represiune a membrilor săi în ultimii ani.
CANDIDAŢII PREZIDENŢIALI:
PREŞEDINTELE RECEP TAYYIP ERDOGAN
Erdogan, în vârstă de 69 de ani, a ajuns la putere în urmă cu 20 de ani, când Turcia a ieşit dintr-o perioadă de inflaţie galopantă, promiţând o guvernare sănătoasă după ce coaliţia de atunci a fost acuzată de proastă gestionare. La apogeul succesului său, Turcia s-a bucurat de un boom economic prelungit, cu o creştere a nivelului de trai pentru cei 85 de milioane de locuitori ai săi.
Cel mai longeviv lider al Turciei a înregistrat mai mult de zece victorii electorale şi a supravieţuit unei tentative de lovitură de stat în 2016. El a modelat ţara în funcţie de viziunea sa de societate pioasă şi conservatoare şi de actor regional asertiv, chiar dacă criticii spun că a folosit instanţele pentru a reprima disidenţa.
În campania electorală, Erdogan a încercat să influenţeze alegătorii prin promovarea marilor proiecte de infrastructură şi de construcţii, prezentând reperele industriale ale Turciei şi avertizând asupra haosului din guvern în cazul unei victorii a opoziţiei.
LIDERUL CHP KEMAL KILICDAROGLU
Kilicdaroglu, în vârstă de 74 de ani, şeful principalului partid de opoziţie, Partidul Republican al Poporului (CHP), a fost desemnat în martie candidatul prezidenţial al alianţei de opoziţie formată din şase partide. Aflat de mult timp în umbra lui Erdogan, el nu a reuşit să reducă decalajul faţă de AKP în alegeri de când a preluat frâiele CHP, partidul său de centru-stânga, în 2010.
Fost funcţionar public, Kilicdaroglu a intrat în parlament în 2002 cu CHP, care a fost înfiinţat de fondatorul Turciei moderne, Mustafa Kemal Ataturk, şi care s-a străduit să ajungă dincolo de baza sa secularistă, către conservatori. Kilicdaroglu a adoptat un ton incluziv încercând să atragă alegătorii dezamăgiţi de retorica lui Erdogan şi de proasta gestionare economică percepută, promiţând prosperitate economică, precum şi un mai mare respect pentru drepturile omului şi statul de drept.
SINAN OGAN
Sinan Ogan, în vârstă de 55 de ani, are, de asemenea, puţine perspective de victorie. Fost academician care a înfiinţat grupul de reflecţie TURKSAM, el a intrat în parlament în 2011 cu partidul de extremă dreapta MHP. El a lansat o candidatură nereuşită la conducerea MHP în 2015 şi a fost ulterior expulzat din partid.
LIDERUL PARTIDULUI PATRIEI, MUHARREM INCE, S-A RETRAS
Cu câteva zile înainte de alegerile de duminică, Muharrem Ince, s-a retras din cursa electorală, o mişcare ce i-ar putea spori şansele lui Kilicdaroglu. Fostul profesor de fizică şi director de şcoală Muharrem Ince, în vârstă de 58 de ani, era văzut ca având puţine şanse de a deveni preşedinte.
El a ieşit în evidenţă în timpul celor 16 ani petrecuţi în parlament cu discursuri combative care îl contestau pe Erdogan şi a fost principalul candidat al opoziţiei la preşedinţie în 2018. A obţinut 30,6% din voturi, cu mult în spatele celor 52,6% ale lui Erdogan, dar a atras alegători de dreapta dincolo de baza laică şi orientată spre Occident a CHP.
ALIAŢII LUI ERDOGAN:
LIDERUL MHP DEVLET BAHCELI
Liderul ultranaţionalist Devlet Bahceli, în vârstă de 75 de ani, l-a ajutat pe Erdogan să se menţină la putere, după ce a sprijinit oferta sa de a trece la o preşedinţie executivă în cadrul unui referendum din 2017. Anterior un adversar ferm al lui Erdogan, Partidul Mişcării Naţionaliste (MHP) al lui Bahceli a început să colaboreze cu preşedintele şi cu AKP-ul său după tentativa de lovitură de stat din 2016. Ura faţă de PKK şi o poziţie dură împotriva partidelor prokurde reprezintă o parte esenţială a discursului lui Bahceli.
FIGURI DIN OPOZIŢIE:
LIDERUL PARTIDULUI IYI, MERAL AKSENER
Fostul ministru de interne Meral Akşener, în vârstă de 66 de ani, conduce al doilea partid ca mărime din alianţa opoziţiei, Partidul IYI, centrist şi naţionalist. Ea a ajuns la o mai mare proeminenţă din 2016, când a fost expulzată din MHP după ce a organizat o încercare nereuşită de a-l înlătura pe Bahceli. Ea face apel la alegătorii conservatori şi la cei dezamăgiţi de alianţa MHP cu AKP.
FOSTUL LIDER HDP SELAHATTIN DEMIRTAŞ
Fostul lider al Partidului Democrat al Popoarelor (HDP), prokurd, Selahattin Demirtaş, în vârstă de 49 de ani, rămâne o figură politică cheie, deşi se află în închisoare din 2016. Demirtaş se confruntă cu o potenţială condamnare pe viaţă într-un dosar în care a fost acuzat de instigare la protestele din 2014, în care au murit zeci de persoane.
HDP, care a anunţat că va susţine candidatura lui Kilicdaroglu, va candida sub sigla Partidului Stângii Verzi la scrutinul parlamentar pentru a ocoli potenţiala sa închidere înainte de alegeri.
LIDERUL PARTIDULUI DEVA, ALI BABACAN
Babacan, în vârstă de 55 de ani, este un fost viceprim-ministru şi fost aliat apropiat al lui Erdogan, care a părăsit AKP în 2019 din cauza divergenţelor privind direcţia acestuia. El a format Partidul Deva (Remediu) şi a îndemnat la reforme pentru a promova statul de drept şi democraţia. Fost ministru al economiei şi al afacerilor externe, a fost bine văzut de investitorii străini.
LIDERUL PARTIDULUI VIITORUL, AHMET DAVUTOGLU
Davutoglu, în vârstă de 64 de ani, fost prim-ministru şi ministru de externe, dar a ieşit din AKP în 2019 şi a înfiinţat Partidul Gelecek (Viitorul). În primul deceniu de guvernare a AKP, el a susţinut o politică externă mai puţin conflictuală, cu mantra „zero probleme cu vecinii”, iar de atunci a criticat ceea ce el descrie ca fiind o alunecare spre autoritarism sub preşedinţia executivă.
PRIMARUL ORAŞULUI ISTANBUL, EKREM IMAMOGLU
După cinci ani în care a fost primar din partea CHP al unui district din Istanbul, fostul om de afaceri Ekrem Imamoglu, în vârstă de 52 de ani, a ieşit în luminile rampei în 2019, când l-a învins pe candidatul AKP în alegerile municipale din Istanbul. Condamnat la mai mult de doi ani de închisoare în 2022 pentru insultarea unor funcţionari publici, riscă o interdicţie politică în cazul în care hotărârea va fi menţinută.
PRIMARUL DIN ANKARA, MANSUR YAVAS
Politicianul naţionalist şi avocatul Mansur Yavas, în vârstă de 67 de ani, l-a învins pe candidatul AKP la Primăria Ankara în 2019, fiind candidatul CHP susţinut de o alianţă a opoziţiei. El a ocupat timp de 10 ani funcţia de primar din partea MHP al unui district din Ankara, până în 2009. A părăsit MHP şi s-a alăturat CHP în 2013.
