Explozia barajului de la Kahovka a generat un dezastru ecologic incomensurabil. Consecințele devastatoare asupra mediului înconjurător și comunităților locale au fost obiect de interes pentru media și organizațiile ecologice în egală măsură.
În articolul care urmează vorbim despre impactul devastator al acestui dezastru din perspectiva riscului unei epidemii de holeră.
Pericol din toate părțile
Explozia a însemnat distrugerea infrastructurii, pierderea de vieți omenești, de animale și specii, unele, aflate pe cale de dispariție.
Afluxul de deșeuri a ajuns până în Marea Neagră, la Odessa. Unii specialiști înaintau probabilitatea ca miile de tone de deșeuri să ajungă până în apele teritoriale ale României.
Deja, apa din zona Odessa și-a pierdut proprietățile, cantitatea enormă de apă dulce a scăzut salinitatea pe suprafețe mari și a afectat în mod direct speciile de animale subacvatice.
Pe lângă tot acest dezastru, a început să fie vehiculată și imaginea catastrofică a unei epidemii de holeră.
Pentru cei mai mulți dintre noi, holera e o boală despre care citim în cărțile de literatură. Cu toate acestea, ea există, nu este eradicată. Anual, câteva milioane de oameni se îmbolnăvesc de holeră. Aceștia trăiesc în zone de o sărăcie extremă, cu o proastă calitate a apei potabile.
PS News a stat de vorbă cu medicul infecționist Adrian Marinescu despre cât de mare este riscul de holeră la noi în țară.
Adrian Marinescu, medic infecționist: „Nu există un risc, pentru că nici în Ucraina nu avem cazuri raportate”
“Categoric că nu este un risc real în momentul de față. Aș dori să explic un pic contextul. În primul rând, când vorbim despre conflictul din Ucraina și de situațiile, precare, uneori, din acele zone, riscul ca unele boli infecțioasă să apară (holeră, difterie, poliomielită, tuberculoză, hepatite, și așa mai departe) există. Holera nu este o boală eradicată. Este o boală care există în lume. Sunt câteva milioane de cazuri în fiecare an. E adevărat că ne referim la zonele sărace, unde condițiile de igienă nu sunt respectate, dar ele sunt forme ușoare.
Deci procentul celor care fac complicații este mic. În acest context, dacă vorbim strict despre ce se întâmplă în raport cu barajul de la Kahovka, din toate datele pe care le avem, nu rezultă un risc și nu e risc în primul rând pentru că nici în Ucraina nu există, în momentul de față un caz declarat sau să conțină o doză suficientă, o doză infectantă sau să concentreze atât de mult din punct de vedere bacterian la nivelul Mării Negre, în așa fel încât să fie un risc real. Ceea ce nu înseamnă că nu trebuie să fim prudenți. Trebuie să fim prudenți, în general, când e vorba de boli infecțioase în general și de ceea ce se poate întâmpla și aici, și în Ucraina”.
Am stabilit, deci, că riscul de holeră este scăzut. Să presupunem, însă, că, prin absurd, avem un caz sau mai multe. Sau o epidemie. Suntem pregătiți să facem față unei asemenea situații? Medicul Adrian Marinescu spune că, fără îndoială, da:
“Răspunsul poate să fie simplu: da. De fapt, întrebarea e așa: la o situație grea cum putem reacționa? Și răspunsul este “depinde de intensitatea fenomenului” apropo de pandemia prin care am trecut. De asta, Organizația Mondială a Sănătății cred eu, în mod corect, are o viteză de reacție bună și se gândește la niște măsuri care să prevină, pe de o parte, sau la situații pe care le-ai avea dacă ai avea niște cazuri.
Până la urmă nu contează că ai cazuri izolate de holeră, contează să nu ajungi ca din focare să ai o situație epidemică, contează să ai doze suficiente de vaccin, contează să faci supraveghere, lucru care se întâmplă.
În momentul de față, în afară de monitorizarea apei, care se face la Ministerul Mediului, există și o supraveghere activă pentru bolile diareice. Altfel spus, pacienții care au o simptomatologie asemănătoare vor fi mai atent monitorizați și din punctul ăsta de vedere. Chiar dacă nu e un risc. Răspunsul este c-ar trebui să ne descurcăm, dar cu condiția să nu ai o situație de sănătate publică care chiar să presupună un număr imens de cazuri”.
Scăldatul în apa mării este sigur: “Sută la sută mergem la mare”.
Aşezările din regiunea Herson se confruntă cu probleme de alimentare cu apă, la fel şi în regiunea Dnipro. În Crimeea ocupată, situaţia alimentării cu apă nu se va schimba prea mult, pentru că peninsula se află sub ocupaţia rusă de peste şapte ani şi nu se aprovizionează cu apă din canalul Crimeei.
Aproximativ 1300 de ha de teren agricol au fost inundate din cauza exploziei făcute de ruşi, iar 25000 de ha de teren agricol sunt expuse riscului de inundare – acestea sunt datele puse la dispoziţie de Ministerul Politicii Agrare şi Alimentaţiei din Ucraina.
Un flux toxic de mine neexplodate, mii de tone de substanţe chimice, ape uzate, animale moarte, arbori cu rădăcini cu tot, depozite de noroi toxic conţinând dioxină şi alte substanţe toxice au ajuns acum în Marea Neagră.
Nivelul apei în rezervorul Kakhovka continuă să scadă, iar bunurile persoanelor afectate din regiunea Herson – mobilier deteriorat, porţiuni întregi de case şi clădiri – sunt aduse de valuri pe coasta Mării Negre, în regiunea Odessa.
Potrivit celei mai recente analize, salinitatea apei de pe coasta Odessa este de aproape trei ori mai mică decât normalul, iar conţinutul de fier este de 3-5 ori mai mare decât normalul. În Ucraina, Institutul de Biologie Marină al Academiei Naţionale de Ştiinţe din această ţară monitorizează schimbările şi salinitatea Mării Negre. Oamenii de ştiinţă au numit asta “biocidul lui Putin”. Ei spun că biocidul lui Putin va afecta în mod semnificativ ecosistemul marin.
Apa râurilor din zonele inundate este adusă în mare cu o mare cantitate de combustibil şi lubrifianţi, sute de mii de tone de sol, mii de animale şi păsări moarte, precum şi arbori dezrădăcinaţi. În plus, există şi deşeuri din sistemele de canalizare şi fose septice distruse, reziduuri de îngrăşăminte şi alte substanţe chimice, fără a menţiona mine şi alte muniţii care pot detona în apă. Apa de inundaţie spală cimitire de oameni şi cimitire de animale. Această amestecătură explozivă va afecta întreaga viaţă marină – de la plancton la cetacee.
Dezastrul petrecut la sfârşitul săptămânii trecute întrece, în proporţii, dezastrele date de inundaţiile naturale, care constau în topirea gheţii primăvara. De această dată, eliberarea de apă dulce de la Barajul Kakhovka s-a petrecut în cantităţi uriaşe, în timpul verii călduroase. Apa mai caldă permite bacteriilor şi microorganismelor să se înmulţească, microalgelor – să înflorească şi să se hrănească din deşeuri, ceea ce agravează condiţiile sanitare în zonele de plajă. Mai mult, unele organisme marine nu sunt adaptate la scăderea salinităţii şi este probabil să moară.
Ce este holera?
Holera este o boală infecțioasă intestinală acută cauzată de bacteriile din genul Vibrio cholerae. Este caracterizată de diaree severă și vărsături abundente, care pot duce la deshidratare rapidă și, în cazuri grave, la deces.
Bacteriile Vibrio cholerae sunt de obicei răspândite prin consumul apei sau a alimentelor contaminate. Contaminarea apei poate avea loc în special în zonele în care igiena precară, infrastructura sanitară insuficientă și accesul limitat la apă potabilă curată sunt probleme frecvente. Consumul de alimente crude sau insuficient gătite provenite din surse contaminate poate, de asemenea, duce la transmiterea bacteriilor Vibrio cholerae.
Simptomele caracteristice ale holerei includ diaree apoasă și vărsături, care pot duce rapid la deshidratare severă și pierderea rapidă a electroliților critici, cum ar fi sodiul, potasiul și clorul. Această deshidratare severă poate duce la complicații grave și poate fi fatală în absența tratamentului adecvat.
Tratamentul holerei se concentrează pe rehidratarea pacientului și restabilirea echilibrului de electroliți prin administrarea de lichide și săruri orale sau, în cazuri severe, prin administrarea de soluții intravenoase. Antibioticele pot fi utilizate pentru a reduce durata și gravitatea simptomelor, dar este important să se prevină rezistența bacteriilor la aceste medicamente și să se respecte protocoalele de utilizare adecvată.
Prevenirea holerei implică îmbunătățirea igienei și a condițiilor sanitare, asigurarea accesului la apă potabilă curată, educarea comunităților cu privire la practicile de igienă și pregătirea corectă a alimentelor, precum și vaccinarea în anumite cazuri.
Holera este o boală care poate avea consecințe grave în comunitățile afectate, în special în regiunile cu resurse limitate. Monitorizarea și gestionarea adecvată a focarelor de holeră sunt esențiale pentru a preveni răspândirea bolii și pentru a proteja sănătatea populației.
