Președintele Comisiei a renunțat discret la „fondul de suveranitate” anunțat anterior în mod grandios. Nu este singurul plan care se dovedește irealizabil, scrie publicația germană Handelsblatt.
Atunci când apare o nouă criză, prima reacție vine adesea din partea președintelui Comisiei Europene, Ursula von der Leyen. Cuvintele sale sună de obicei plauzibil, deoarece aceasta este un bun orator. Von der Leyen stăpânește arta prezentării; știe să anunțe chiar și cele mai complexe proiecte într-un limbaj ușor de înțeles. Însă acest lucru nu este o chestiune de la sine înțeleasă – nici la Bruxelles, nici la Berlin.
Dar von der Leyen are o altă problemă: nu de puține ori, câteva săptămâni sau luni mai târziu, se dovedește că anunțurile ei care sună bine în teorie nu pot fi puse în aplicare pentru că nu întrunesc o majoritate.
Prin urmare, în Consiliul celor 27 de state membre, propunerile lui von der Leyen provoacă în mod regulat resentimente. Diplomații UE se plâng de faptul că aceasta acționează în grabă. Ea încearcă în mod repetat să anticipeze deciziile, anunțând un plan chiar dacă acesta nu este încă pregătit pentru decizie, spune un diplomat UE.
Există o mulțime de exemple. Cea mai recentă înfrângere a avut loc săptămâna trecută, când von der Leyen a prezentat cadrul financiar multianual revizuit (2021-2027). Acesta ar fi trebuit să fie marele moment de anunțre a „fondului de suveranitate” ca răspuns la programul american de investiții (Inflation Reduction Act, IRA), un pachet care prevede distribuirea de subvenţii pentru industriile verzi.
În decembrie, ea promisese un „IRA european” în fața Parlamentului European. Avem nevoie de „o politică industrială europeană comună cu finanțare europeană comună”, declarase von der Leyen. Acum, „fondul de suveranitate” a dispărut în mod tacit; termenul de „fond de suveranitate” nici măcar nu a apărut în discursurile oficiale. În schimb, președintele Comisiei Europene a anunțat doar câteva modificări ale bugetului și a cerut statelor membre 10 miliarde de euro pentru fondurile de investiții existente.
Dezbaterea privind rezervele băncii centrale ale Rusiei va avea, probabil, un rezultat similar. Mai mult de 200 de miliarde de dolari americani sunt blocați în conturi din UE. Von der Leyen dorește să prezinte o propunere înainte de vacanța de vară cu privire la modul în care blocul comunitar ar putea utiliza aceste fonduri în beneficiul Ucrainei. Astfel, se discută o taxă specială pentru dobânzile și profiturile din investiții generate lunar de activele înghețate.
Statele UE sunt sceptice în privința accesului la rezervele rusești
Chiar și acest plan se lovește însă de cel mai mare scepticism în statele membre. Doar Polonia și țările baltice sunt în favoarea acestuia, restul mai degrabă împotrivă. Un diplomat UE spune că banii rușilor vor fi accesați doar dacă nu vor fi inaccesibili din punct de vedere juridic. Dar tocmai aceasta este garanția pe care se pare că avocații nu o pot oferi. Acest lucru ar duce la eșecul propunerii von der Leyen.
Un alt exemplu apare în politica de migrație. În timpul unei vizite recente în Tunisia, von der Leyen a prezentat gazdei sale, președintele Kais Saied, perspectiva alocării unui miliard de euro pentru un acord privind refugiații, un lucru care a atras atenția și care a fost important pentru a obține sprijinul Italiei pentru compromisul european privind azilul.
Dar chiar și această sumă a fost percepută ca o promisiune prematură în Consiliu, deoarece banii ar trebui să fie legați de condiții pe care Tunisia nu dorește să le îndeplinească.
Prin calitățile sale de diplomat de excepție, von der Leyen a realizat multe lucruri, nu în ultimul rând a crescut semnificativ vizibilitatea Comisiei. Cu toate acestea, înclinația sa pentru gesturi și cifre mărețe o determină să ridice așteptările prea sus, fiind nevoită ulterior să își revoce promisiunile.
Autor: Carsten Volkery. Sursa: handelsblatt.com.
