La 1 iulie, Spania va prelua președinția rotativă a Uniunii Europene, iar alegerile parlamentare anticipate sunt programate trei săptămâni mai târziu.
În acest context, poziția țării cu privire la războiul din Ucraina a devenit mai relevantă și mai controversată, ambele părți ale spectrului politic confruntându-se cu diviziuni interne pe această temă, scrie World Politics Review.
Partidul Socialist Muncitoresc Spaniol (PSOE) al premierului Pedro Sánchez este în dezacord cu partenerul său de coaliție, Podemos, atât în privința războiului, cât și în cea a rolului Spaniei în NATO.
Între timp, Partidul Popular (PP) de opoziție de centru-dreapta, condus de Alberto Nunez-Feijoo, susține ferm NATO și încurajează ajutorul acordat de Spania Ucrainei. Dar dacă PP va reuși să obțină o victorie în alegerile din iulie, calea sa spre guvernare va necesita, cel mai probabil, un parteneriat cu partidul de extremă dreaptă Vox, ceea ce va duce la o perioadă complicată.
Un raport recent al grupului de reflecție spaniol Elcano Royal Institute notează că, la începutul invaziei rusești în Ucraina, a existat îngrijorarea că Sánchez ar fi fost descurajat să ofere sprijin Kievului din cauza înclinațiilor pacifiste ale Podemos și chiar a alegătorilor propriului său partid.
Dar, de atunci, adaugă raportul, guvernul lui Sánchez „a confirmat poziția Spaniei ca aliat ferm și de încredere al NATO și ca stat membru al UE, pe deplin angajat în apărarea Ucrainei”.
Spania a sprijinit războiul din Ucraina, ca parte a angajamentului său față de eforturile NATO și UE, precum și pe plan bilateral. Ministerul Industriei, Comerțului și Turismului a calculat că, în prima jumătate a anului 2022, Spania a trimis Ucrainei materiale și tehnologii de apărare, în special tancuri ( 210 milioane de euro), în 2022 a contribuit cu 282 de milioane de euro la Fondul european pentru pace al UE. De asemenea, a trimis 38 de milioane de euro, sub formă de ajutor umanitar, acesta fiind cel mai mare pachet aprobat vreodată de agenția spaniolă de ajutor pentru dezvoltare.
Nu în ultimul rând, Spania a devenit destinația nr. 5 pentru refugiații ucraineni, după Polonia, Germania, Republica Cehă și Italia, cu aproape 170.000 de refugiați ucraineni care beneficiază de protecție temporară și trăiesc în Spania.
Cu toate acestea, atunci când Sánchez a anunțat că Spania se va alătura statelor membre NATO în trimiterea de arme în Ucraina, Ione Belarra, secretar general al Podemos și ministru al Drepturilor Sociale în guvernul de coaliție, a declarat că Podemos se distanțează de această decizie.
Pe lângă faptul că a divizat coaliția PSOE-Podemos, războiul din Ucraina a provocat o ruptură și în cadrul propriei coaliții a Podemos cu partidul Stânga Unită.
Ca urmare, diviziunile au reapărut în timpul summitului NATO de la Madrid din iunie 2022. Liderii Podemos nu numai că au refuzat să participe la reuniune, dar au organizat și o întâlnire alternativă „Pentru pace” care a coincis cu summitul.
În pofida protestelor Podemos, Sánchez a reușit să avanseze cu o politică externă solidă pro-Ucraina și pro-NATO.
Cu toate acestea, PP și chiar și liderii de dreapta de la nivelul UE au fost hotărâți să profite politic de aceste diviziuni. Într-un interviu din martie 2022, Nunez-Feijoo a catalogat guvernul ca fiind „unul plin de fisuri, cu abordări ideologice total diferite”, adăugând că, „din fericire, suntem în Uniunea Europeană și guvernul și președintele și-au rectificat propunerea inițială în fața acestui masacru pe care îl săvârșește Putin”.
Recent, în martie 2023, Manfred Weber – șeful blocului de centru-dreapta al Parlamentului European, Partidul Popular European – a declarat că tensiunile din interiorul guvernului Sánchez ar putea fi problematice pentru UE înainte de președinția rotativă a Spaniei.
„Aș cere ca Sánchez să clarifice care este opinia guvernului spaniol în ceea ce privește Ucraina”, a declarat Weber. „Nu putem accepta niciun fel de incertitudine într-un astfel de moment al istoriei”.
La fel ca extrema stângă din Spania, extrema dreaptă a țării este, de asemenea, sceptică față de NATO și față de modul în care este gestionat războiul din Ucraina, dar din motive foarte diferite. Opoziția Podemos față de înarmarea Ucrainei provine dintr-un profund sentiment anti-război, iar scepticismul partidului față de Alianța Nord-Atlantică este o extensie a acestuia. Liderii partidului consideră că Spania ar putea ajuta mai bine Ucraina prin diplomație și asistență.
Vox, pe de altă parte, nu are o astfel de aversiune față de război. Scepticismul partidului față de NATO provine dintr-o neîncredere antiglobalistă față de instituțiile multilaterale. În plus, sprijinul său pentru Ucraina este complicat de afinitatea ideologică pe care Vox, ca și alte partide europene de extremă dreaptă, față de președintele rus Vladimir Putin.
Un raport publicat de Centrul European pentru Studii în luna martie, arată că „invazia Ucrainei a forțat Vox să adopte o poziție relativ mai puțin ambiguă față de Rusia și președintele acesteia, Vladimir Putin”.
Dar ,în timp ce liderul Vox, Santiago Abascal, a susținut trimiterea de ajutor militar în Ucraina, creșterea bugetului militar al Spaniei și chiar primirea de refugiați ucraineni, el reproșa, în același timp, UE, că este slabă și prea expansionistă.
Partidele PSOE și PP, care au dominat politic de-a lungul istoriei, s-au mai confruntat cu lupte interne de acest gen. Aceste facțiuni independente vor face ca pe viitor disputele politice să fie și mai accentuate.
Acestea fiind spuse, populația spaniolă continuă să fie în favoarea trimiterii de arme în Ucraina. Și dacă tținem cont de ce s-a întâmplat în tercut, probabil că fie socialiștii, fie PP va avea ultimul cuvânt de spus în ceea ce privește politica externă spaniolă în următorul guvern.
Așadar, în ciuda oricăror dispute interne în cadrul unei eventuale coaliții de guvernare, țara își va menține probabil sprijinul pentru Ucraina și NATO.
Autor: Alana Moceri ; sursa: worldpoliticsreview.com.
