Trecut în bună parte cu vederea de tensiunile tot mai dese dintre PNL și USR-PLUS, al treilea partener de guvernare – UDMR – își face în liniște jocurile politice. Cel mai mic partener al actualei coaliții se dovedește a fi însă și singurul care știe cum să se folosească la maximum de ceea ce politologii numesc – “potențialul de șantaj”. Conștienți fiind de faptul că o dezertare a UDMR ar duce la pierderea majorității parlamentare atât de fragile, PNL și USR-PLUS confirmă ocazional pretențiile celor de la UDMR, trecând chiar peste promisiunile lor electorale.
Scurt istoric al concesiilor făcute celor de la UDMR
Una dintre promisiunile făcute de PNL și USR-PLUS a fost cea legată de depolitizarea instituțiilor publice din România. Agenda PNL – USR-PLUS nu se potrivea însă cu agenda UDMR în acest caz. Depolitizarea nu doar că nu s-a produs, dar mai mult, la insistențele UDMR s-a produs o politizare instituționalizată. Mai precis, prefecții și subprefecții au devenit oficial demnitari publici, numiți politic și care pot fi membri de partid. Ceilalți parteneri de guvernare au preluat din mers discursul UDMR prin care se spunea că aceștia oricum erau numiți politic, iar ei nu au făcut decât să oficializeze aceste numiri. Totul s-a făcut printr-o ordonanță de urgență, deși urgența cu greu putea fi justificată. Mai degrabă OUG-ul guvernului în acest caz are în spate alte rațiuni. Parcursul legislativ normal, prin Parlament era anevoios și risca să se împotmolească. OUG-ul rezolva rapid problema și oferea o primă concesie vitală celor de la UDMR pentru a preveni o eventuală dezertare.
O altă concesie făcută de PNL – USR-PLUS a fost cea legată de sporurile bugetarilor. Discuția legată de noul buget de stat pe anul 2021 a fost una foarte lungă. Epidemia de coronavirus a complicat situația economică a țării. Lipsa unor acțiuni decisive în anul electoral 2020 în ceea ce îi privește pe bugetari nu putea continua la nesfârșit. Guvernul s-a trezit în fața unei situații complicate, încercând să găsească zone de unde să taie bani pentru a economisi la bugetul de stat. S-au găsit rapid ținte ușoare – precum gratuitatea studenților la CFR – iar la un moment dat pe agenda discuțiilor s-a aflat și tăierea unor sporuri ale bugetarilor. Mulți dintre aceștia aveau sporuri nejustificate pentru munca pe care o prestau. Tăierea sporurilor bugetarilor contravenea însă agendei UDMR care încerca să mențină o serie de privilegii pentru electoratul fidel. Mulți dintre votanții UDMR se găsesc în sectorul public și nu le-ar fi iertat-o acestora dacă din postura de partener de guvernare ar fi pus umărul la tăierea sporurilor. Presiunile celor de la UDMR pentru menținerea acestor sporuri au fost cu siguranță considerabile de vreme ce miniștri din guvernul condus de Florin Cîțu au ajuns în situația de a se contrazice public singuri. Incoerența declarațiilor s-a repercutat asupra imaginii guvernului, iar sporurile au rămas acolo unde erau și până acum.
Cel mai recent exemplu prin care UDMR se folosește la maximum de potențialul de șantaj, ține de negocierile privind împărțirea posturilor la TVR, Radio România și Avocatul Poporului. Ludovic Orban a confirmat că UDMR blochează negocierile. Surse liberale au declarat pentru PS News că UDMR și-ar dori funcția de Avocat al Poporului, în ciuda faptului că PNL și USR-PLUS se opun. E greu de spus ce vor face cei de la PNL și USR-PLUS, însă cu siguranță vor căuta să facă o nouă concesie celor de la UDMR. Perspectiva dezertării celor din urmă din coaliția de guvernare este una de neimaginat pentru USR-PLUS și PNL care ar pierde astfel majoritatea fragilă, iar o moțiune de cenzură ar putea determina căderea guvernului. Prin urmare, partenerii de guvernare au puține opțiuni la îndemână pentru a contracara potențialul de șantaj al celor de la UDMR. Aceștia din urmă știu lucrul acesta și vor continua să se folosească la maximum de această armă, încercând să obțină în viitor noi concesii.
