Zilele trecute, falimentul Euroins a trimis unde de șoc pe piața asigurărilor auto. Prețurile RCA-urilor, oricum mari, riscă să crească până la cer, punând statul în fața unei alegeri dificile: să plafoneze sau nu prețurile RCA în perioada următoare. Falimentul Euroins era oarecum previzibil. În nenumărate cazuri firma nu își respecta îndatoririle contractuale față de clienți, refuzând să plătească în cazul unor daune auto pe care trebuia să le acopere, conform condițiilor contractuale, sau tergiversând lucrurile. Ca urmare, o mulțime de persoane care încheiau polițe auto cu Euroins ajungeau să deschidă procese în instanțele din România pentru a forța firma să își îndeplinească îndatorările legale.
Dar falimentul Euroins nu reprezintă primul caz de acest gen și, probabil, nici ultimul. Asta demonstrează că există o lacună serioasă în cazul instituțiilor care reglementează astfel de companii. În ultimii ani alte două firme mari – City Insurance și Carpatica – au urmat o rețetă similară cu cea pe care o vedem zilele acestea în cazul Euroins: deschiderea a sute de procese ca urmare a neîndeplinirii clauzelor contractuale, falimentul companiei și în final intervenția statului pentru a asigura protejarea clienților.
Falimentul City Insurance și Carpatica
În 2016, falimentul Carpatica Asig avea să genereze un șoc pe piața asiguratorilor auto din România. Compania era prezentă pe piață încă din 1996, dar acționariatul era divizat în mod inegal (83% – Atlassib și 8,96% – Banca Comercială Carpatica). Asta însemna că, în practică, firma era deosebit de expusă, în cazul în care, de pildă, cei de la Atlassib ar fi avut un an fiscal foarte prost sau dacă acționarii ar fi decis pur și simplu să abandoneze compania. Falimentul Carpatica Asig se va transforma la momentul respectiv într-un scandal public de proporții și va duca la condamnarea a cinci directori ai companiei de asigurări. Dar lucrurile nu se vor opri aici. Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF), instituția românească responsabilă cu autorizarea, reglementarea, supravegherea și controlul entităților din piețele financiare non-bancare românești, va fi trasă la răspundere pentru că a închis ochii de-a lungul timpului la neregulile de la Carpatica, care în final au dus la falimentul companiei. Astfel, toți membri ASF vor fi trimiși în judecată – șeful ASF, Dan Rușanu va fi acuzat de folosirea influenței pentru favorizarea făptuitorului și constituire de grup infracțional organizat. În același timp însă, aceștia vor fi în mod bizar achitați de către instanță, cu toate că falimentul companiei a costat statul român aproape 500 de milioane de lei.
Celălalt mare faliment din istoria recentă a fost a cel al City Insurance. Compania avea o prezență importantă pe piața asiguratorilor auto din România, dar din nou, o combinație de ignoranță din partea autorităților de reglementare din țară și disfuncționalități fiscale interne vor duce în 2021 la colapsul companiei. Aceasta nu a mai putut să își respecte obligațiile contractuale față de clienți, iar sute de plângeri au fost deschise în instanță. În prezent, dosarul City Insurance este în continuare instrumentat. Două dosare penale sunt deschise la DIICOT. Statul român a plătit deja prin Fondul de Garantare peste 600 de milioane de lei zecilor de mii de clienți ai City Insurance și va continua să plătească.
ASF trebuie reformată
Falimentul celor două companii a costat statul român peste un miliard de lei, iar cifra continuă să crească.
Euroins are peste două milioane de clienți în toată România, ceea ce înseamnă că falimentul companiei riscă să îi lase pe mulți dintre aceștia descoperiți. Din nou, statul este obligat să intervină pentru a-i proteja pe acești cetățeni. Asta înseamnă însă bani din buget pentru o operațiune de protejare, în condiții de inflație și cu presiuni deja mari pe bugetul național. Cu alte cuvinte, falimentul Euroins reprezintă o problemă majoră pentru guvernul României, iar pe viitor acesta ar trebui să caute să preîntâmpine astfel de situații făcând un audit atent în cazul pieței asiguratorilor auto și cerând o reformă din temelii a ASF. Piața aceasta trebuie să rămână liberă, concurențială, pentru a asigura prețuri corecte, dar în același timp statul trebuie să o supravegheze atent, responsabil și într-un mod integru, pentru a preveni menținerea pe piață a unor firme falimentare.
