Pentru social-democrați alegerile prezidențiale reprezintă un moment crucial pentru viitorul partidului. Pierderea funcției prezidențiale de către Victor Ponta din cauza stereotipurilor care au înconjurat PSD de 25 de ani a făcut ca la nivelul partidului să se ia în considerare o reformare la sânge a formațiunii. Totuși, această reformare trebuie să fie una care să desprindă partidul aproape în totalitate de istoricul său de după 1989.
În ultima perioadă s-a zvonit că Mircea Geoană și Marian Vanghelie pun de un partid care să fie cu „adevărat socialist” și în care să se regăsească electoratul pur de stânga. Această inițiativă a celor doi foști social-democrați poate fi elementul de care PSD-ul lui Victor Ponta are nevoie pentru a reuși procesul de reformare capitală.
De ce? În primul rând, este nevoie pe partea stângă a eșicherului politic de un partid care să preia asupra sa toată imaginea negativă care înconjoară PSD. Iar prin apariția unei formațiuni socialiste, pur sânge, cu Geoană și Vanghelie în frunte ar fi ideală. Imaginea celor doi se confundă cu cea a PSD-ului condus de Adrian Năstase și Ion Iliescu, lucru pe care nu au cum să îl șteargă din mentalul colectiv al românilor.
De asemenea, prin apariția acestei formațiuni, PSD-ul lui Victor Ponta se poate debarasa în favoarea noului partid de culoarea roșie a PSD (adoptată sub conducerea lui Geoană într-un proces de rebranding), dar și de numele care le-a cauzat atâtea probleme în ultimele trei alegeri prezidențiale.
Prin crearea unui nou pol pe stânga, PSD se poate revigora și poate adopta un drum nou, unul care să acopere o mai mare parte a electoratului. Și așa se ajunge la cel de-al doilea punct și cel mai important. PSD este, în acest moment, partidul reprezentantiv al stângii. Prin apariția unei formațiuni pe stânga pură, odată cu procesul de reformare, PSD își poate căuta votanți și în alte bazine electorale – spre exemplu centru stânga, centru și, după cum a arătat guvernarea Ponta, chiar în centru-dreapta.
În același timp, să nu uităm că Victor Ponta a declarat că este un adept al modelului politic reprezentant de Tony Blair. Fostul premier britanic este cel care a introdus în științele politice o variantă „domesticită” a social-democrației, cum o caracteriza Adrian Năstase, denumită „A treia cale”. Astfel, acesta a lansat ideea unei formule de centru-stânga (adică progresistă). De la introducerea acestui nou concept politic au trecut mulți ani, iar realitatea politică și economică au făcut ca identitatea politică a unui partid să devină oscilantă.
Așadar, preluând exemplul lui Tony Blair, Victor Ponta ar putea realiza în România o „a patra cale”, prin care să lege social-democrația de ideile promovate de partidele de centru dreapta, dar și de electoratul aferent acestora. De ce ar fi posibilă o astfel de mutare? În cazul statelor cu sisteme multipartid situația economică, dar și combinațiile politice care au dus la alianțe extravagante (asemeni USL), au dus la o erodare doctrinară a partidelor sau chiar la o trimitere în derizoriu a doctrinelor. Astfel, o alăturare în cadrul aceleiași formațiuni a ideilor promovate de centru – stânga și de centru – dreapta nu ar fi un șoc pentru nimeni. La ora actuală, nici liberalismul nu mai e ce era odată și nici social-democrația. Ambele au fost „îmblânzite” de noile realități.
Iar Victor Ponta are la îndemână și platforma necesară pentru a pune în mișcare un asemenea proiect politic. Are experiența dată de USL, dar mai are în cadrul coaliției de guvernare o parte liberală, una reformatoare, care a refuzat să meargă în direcția PPE. Partidul Liberal Reformator poate asigura identitatea de centru-dreapta de care ar avea nevoie Victor Ponta pentru a reforma în totalitate PSD și să îl transforme într-un partid nou pentru scena politică. De asemenea, această formulă politică ar beneficia de relațiile și de imaginea lui Călin Popescu-Tăriceanu în rândul liberalilor europeni, dar și a electoratului liberal și de dreapta.
Dacă acest lucru s-ar întâmpla și ar fi suplimentat și de o fuziune cu PC, ar putea să curețe partea de centru stânga, astfel încât noul partid rezultat să aibă spațiu de desfășurare.
Deși este o variantă care poate părea utopică din punct de vedere al teoriei politice, în acest moment nu mai vorbim de teorie, ci vorbim de o modalitate prin care un partid își poate „rescrie” parcursul politic.
Totodată, vedem pe scena politică și o serie de mișcări care anunță un posibil cutremur în viitor, după cel produs odată cu fuziunea PDL – PNL și dispariția PDL. Dacă Geoană și Vanghelie își fac partid pur de stânga, un alt social-democrat care a părăsit PSD, Sebastian Ghiță, se pare că ar pregăti un fel de formațiune politică la baza căreia să fie numai tineri. Crearea unei structuri politice fundamentată pe tineri ar reprezenta un lucru nou pentru politica românească, dar și un instrument necesar pentru PSD, deoarece este în continuare un partid care are probleme în ceea ce îi privește pe tineri.
Reformarea PSD și o alăturare cu platforma politică de „juni” politici, ar confirma schimbarea la față a PSD-ului.
