Rezultatul alegerilor de zilele trecute din Germania pentru Bundestag confirmă finalul carierei unuia dintre cei mai lungi cancelari din istoria țării: Angela Merkel. Social democrații germani au obținut o victorie la limită în fața coaliției de centru-dreapta a lui Merkel. Candidatul de centru-stânga Olaf Scholz, vicecancelar demisionar şi ministru de finanţe a spus că rezultatul este „un mandat foarte clar pentru a asigura că punem laolaltă un guvern bun, pragmatic pentru Germania”. Astfel, rezultatul final al scrutinului din Germania arată astfel: Partidul Social Democrat (SPD) – 25,7%, 205 mandate, Uniunea Creștin Democrată (CDU) / Uniunea Creștin Socială (CSU) – 24,1%, 194 mandate, Verzii – 14,8%, 116 mandate, Partidul Liber Democrat (FDP) – 11,5%, 91 mandate, Alianța pentru Germania (AfD) – 10,3%, 84 mandate, Stânga – 4,9%, 39 mandate.
Moștenirea politică a Angelei Merkel
Deși a fost învinsă în alegeri, Angela Merkel rămâne unul dintre cei mai longevivi cancelari din istoria Germaniei. În cei 16 cât s-a aflat în fruntea parlamentului german, Merkel a trecut prin numeroase provocări. Doar două persoane în afara lui Merkel au avut un mandat mai lung în funcția de cancelar al Germaniei – Otto von Bismarck și Helmut Kohl. Bismarck este considerat părintele fondator al Germaniei, unificând statul după războiul franco-prusac de la 1870 – 1871 și conducând Germania cu o mână de fier, fiind considerat totodată unul dintre cei mai influenți conducători politici din toate timpurile. În timpul lui Kohl a avut loc o nouă reunificare a Germaniei după căderea Zidului Berlinului. Tot Kohl fost cel care a pus bazele reformei fiscale care a dus la înlocuirea mărcii germane cu moneda euro.
Realizările lui Merkel sunt ceva mai modeste, însă și ea lasă în urmă o moștenire politică importantă. Aceasta și-a pus amprenta în special pe politica externă a Germaniei. În 2007 Merkel a fost gazda summitului G8, o primă provocare de politică externă. Apoi, în 2008 Germania a preluat inițiativa în cadrul crizei euro, generată la rându-i de criza financiară globală. Germania sub Merkel a forțat reforme și austeritate în Grecia, pentru a evita prăbușirea economiei acestui stat. Totodată, Merkel a aprobat un plan amplu de ajutor economic european pentru statele lovite din plin de criza economică. Sub Merkel, Germania și-a continuat supremația economică în blocul european. Relațiile transatlantice au trecut printr-un adevărat carusel, de la bune în timpul administrației Obama, la mai puțin bune în timpul administrației Trump. Pe fondul repoziționării Statelor Unite sub Donald Trump și a programului său “America First”, mulți s-au întors spre Germania pentru un leadership regional. Deciziile lui Merkel au fost aplaudate uneori și contestate în alte dăți. Pe fondul crizei refugiaților din Siria, Germania a oferit azil pentru numeroase victime ale războiului civil de acolo. Lucrul acesta a atras simpatia umaniștilor, dar a provocat și o reacție adversă din partea extremei drepte germane, ducând la ascensiunea temporară a populiștilor de la AfD. Per total, politică externă a Germaniei sub Merkel a fost una de echilibru. Dependența energetică a Germaniei față de Rusia a determinat-o pe Merkel să mențină o relație deschisă și pragmatică cu Putin, dar nu a ezitat să condamne anexarea ilegală a peninsulei Crimeea de către Rusia.
Odată cu plecarea lui Merkel se încheie o nouă epocă în istoria Germaniei. Fragmentarea de la alegeri face ca viitoarea coaliție să fie una multicoloră, probabil între social democrați, verzi și liberal-democrați, cu Olaf Scholz în funcția de cancelar. Se deschide astfel o nouă etapă în politica germană, una în care Uniunea Creștin Democrată (CDU) / Uniunea Creștin Socială (CSU) se va afla în opoziție, iar un nou cancelar se va afla în fruntea țării.
