PSD și PNL, cele două partide mari care compun astăzi coaliția de guvernare, au un nou motiv de dispută: taxa de solidaritate pentru marile companii. Social-democrații și-ar dori implementată o astfel de taxă în România. Pe de altă parte, liberalii nu văd cu ochi buni o astfel de taxă. Pozițiile celor două partide sunt diametral opuse și nu este de mirare. Social-democrații de oriunde își doresc taxarea marilor business-uri, în timp ce liberalii, ca adepți ai laissez-faire-ului în economie, își doresc o intervenție cât mai mică a statului în economie și se opun introducerii unei taxe de solidaritate pentru marile companii. Dar care sunt avantajele și dezavantajele unor asemenea perspective?
Avantajele taxei de solidaritate pentru marile companii
Poziția PSD este pro-taxă de solidaritate pentru marile companii. În Europa există câteva state care au impozite mari pe profiturile afacerilor. Portugalia are cea mai mare taxă – 31.5%, fiind urmată de Germania – 29.9% și de Franța – 28.4%. Statele nordice percep și ele o taxă semnificativă, între 20% și 22% pentru profitul companiilor. Dincolo de aceste taxe, în Germania de pildă avem o taxă de solidaritate de 5,5% pentru marile companii. Franța a practicat o taxă de solidaritate din 1988 până în 2017, când aceasta a fost înlocuită cu un impozit pe bunurile imobiliare.
Din punct de vedere ideologic, ideea unei taxe de solidaritate pentru marile companii este una de stânga. Taxa de solidaritate propusă de PSD impune acestor companii să plătească un impozit pe profit echivalent cu măcar 1% din cifra de afaceri. Prin taxarea marilor companii pot crește contribuțiile la bugetul de stat. Banii acumulați pot fi folosiți în procesul de redistribuire a bogăției, un alt concept asociat stângii. În cazul de față, PSD mizează pe acest impozit pentru a spori fondurile la bugetul de stat, afectat serios de criza energetică și de inflația galopantă. Avantajul major e că aceștia bani pot fi folosiți în programe speciale care să trateze inegalitățile sociale.
Dezavantajele taxei de solidaritate pentru marile companii
Pe de altă parte, liberalii se opun taxei de solidaritate. Liberalii spun că prin introducerea unui astfel de mecanism mediul de afaceri ar fi sufocat, iar investitorii ar fi alungați. Există un sâmbure de adevăr aici. O companie care dorește de pildă să-și relocheze activitatea într-un alt stat, realizează un exercițiu de prospectare a pieței. Cu alte cuvinte aruncă o privire atentă asupra aspectelor care țin, între altele, de fiscalitatea statelor. Dacă taxele dintr-un stat par prea mari, atunci șansele sunt ca respectiva companie să aleagă un stat cu o fiscalitate mai prietenoasă.
Pentru a atrage investitori, țări mai sărace practică taxe și impozite mici pentru companiile străine. Aceasta este de altfel și principala temere a liberalilor. O nouă taxă simbolică ar avea un impact relativ scăzut asupra investitorilor deja prezenți în țară, de vreme ce procesul de relocare ar fi mult mai costisitor. Cu toate acestea, introducerea acestei taxe suplimentare ar putea avea un efect direct asupra viitorilor investitori care prospectează piața din Sud – Estul Europei.
Cu alte cuvinte, există argumente puternice pro și contra introducerii unei taxe de solidaritate pentru marile companii.
