În ultima vreme, pe fondul inflației galopante, dar și momente de criză economică severă, precum cea din 2008, politicienii discută tot mai frecvent despre datoria publică a României. Conceptul este unul alunecos. Pe fond, datoria publică se referă la datoria pe care o are statul față de terți, precum persoane private, persoane juridice, bănci, intreprinderi, din țară sau din străinătate, care au cumpărat obligațiuni emise de stat pentru a acoperi nevoile financiare ale statului.
Cum a evoluat datoria publică a României în ultimii 30 de ani
O privire de ansamblu asupra datoriei publice a României în ultimii 30 de ani, dezvăluie un trend crescător. Pe măsură ce țara a trecut prin momente de criză economică, inflație și fluctuații pe piața financiară, datoria publică s-a modificat în consecință. În principiu, datoria publică este gestionată de guvern, iar conducătorii executivului ar trebui să găsească un echilibru astfel încât împrumuturile să nu ajungă să împingă economia națională către marginea prăpastiei. Perioadele de recesiune economică conduc totodată la o creștere a datoriei publice.
Astfel, potrivit datelor, în primii ani de post-comunism datoria României era infimă. În 1990 România avea o datorie publică de doar 0,7 milioane de lei, dar începea să se împrumute într-un ritm accelerat, în parte pentru a reuși să pună pe picioare tranziția și tot ce implică aceasta. România a ajuns astfel în timpul guvernării FSN să aibă până în 1996 să aibă o datorie de 3.294 milioane de lei.
Venirea la putere a CDR-ului condus de Emil Constantinescu în 1996 nu a slăbit ritmul cu care țara noastră se împrumuta de la terți. Astfel, până în 2000, datoria publică a țării avea să crească la 25.288 milioane de lei. În timpul guvernului condus de Adrian Năstase, România va continua politica împrumuturilor, iar datoria publică va urca până în 2004 la 55.819 milioane de lei. Deși sumele acestea indică o creștere abruptă a datoriei publice, privind retrospectiv, din 1990 și până în 2006 datoria publică a României a crescut mai degrabă într-un ritm lent și controlat. Abia după 2006 și mai ales în timpul crizei financiare din 2008, datoria publică a țării avea să crească într-un ritm abrupt. În 2009, atunci când în scenă va intra guvernul condus de Emil Boc, datoria publică a României se ridica la 147.329 milioane de lei, adică de peste două ori și jumătate mai mare decât în urmă cu doar 5 ani, în 2004.
Perioada 2009 – 2012 a dus la o creștere constantă a datoriei pe fondul șocurilor de pe piețele financiare și a nevoiei de bani. România ajungea astfel să aibă în 2012 o datorie de 221.872 milioane de lei. Lucrurile nu au stat mai bine nici în timpul guvernelor Ponta. Totuși, putem spune că în această perioadă datoria publică a fost ținută sub un relativ control, aceasta ajungând în următorii ani, până în 2016 la 285.994 milioane de lei, de 1,2 ori mai mare decât în urmă cu 4 ani.
Până în 2019, odată cu remanierea guvernului Dăncilă, datoria publică ajunsese la 373.466 milioane de lei. Apoi s-a întâmplat din nou să avem un șoc sistemic și cea mai abruptă creștere a datoriei publice în istoria post-decembristă a României. Pandemia de Covid-19 a lovit lumea, iar guvernul condus de Ludovic Orban va crește datoria publică la 499.152 milioane de lei, adică de aproximativ 1,3 ori mai mult decât în urmă cu doar un an de zile, adică cea mai mare creștere de la an la an, în istoria post-comunistă a țării.
Până în 2021, datoria publică a României ajunsese la 526 milioane de lei, ceea ce este echivalent cu o datorie de 27242.47 lei per cetățean rezident.
