În România a început mai mult sau mai puțin oficial o adevărată dezbatere între susținătorii cotei unice și adepții impozitării progresive. Social-democrații au fost cei care au lansat în mod public subiectul. Cu toate acestea, liberalii se declară împotriva impozitării progresive. Mai mult, ministrul Finanțelor Adrian Câciu a declarat recent că toate instituțiile financiare internaționale recomandă României trecerea la impozitarea progresivă, într-o perioadă medie de 3-5 ani.
De ce România nu este pregătită pentru impozitarea progresivă
Social-democrații dau ca exemple alte state atunci când vorbesc despre necesitatea impunerii impozitării progresive. Cu toate acestea, România nu este pregătită la fel ca alte state vest și central europene pentru a introduce în acest moment o impozitare progresivă, chiar dacă aceasta ar putea fi dezirabilă din punct de vedere al echității sociale.
Impozitarea progresivă este mult mai greu de administrat în comparație cu cota unică din prezent și ea presupune angajarea a mii de oameni în plus față de cei care sunt în prezent la ANAF, deoarece sarcinile ar fi cu mult mai complexe. În contextul în care guvernul încearcă să reducă cheltuielile din banii publici, introducerea impozitării progresive ar contraveni cu declarațiile publice făcute de ambele partide și cu măsurile înghețare temporară a angajărilor la stat.
În plus, trebuie subliniat faptul că în trecut România a aplicat pentru o scurtă vreme o impozitare progresivă doar că datele arată că veniturile la bugetul de stat, ca pondere din PIB, în acea perioadă nu au fost mai mari comparativ cu cele din perioada cotei unice. Asta pentru că adevărata problemă a României nu ține de implementarea unui anumit sistem fiscal, ci de capacitatea de colectare a instituțiilor statului, iar aici vorbim despre ANAF.
Datele publicate în urmă cu doi ani de zile arătau că de 13 ani România se află pe ultimul loc în Uniunea Europeană la colectarea taxelor: cel mai mare decalaj al României este la încasările din impozitul pe venit ca pondere din PIB. În 2019 de pildă România a avut cea mai mică pondere a veniturilor fiscale în PIB din Uniunea Europeană. Astfel, au fost colectate la bugetul de stat venituri în valoare de 26,8% din PIB, faţă de o medie europeană de peste 40% din PIB, arată datele publicate de Eurostat. Cel mai mare decalaj (2,3% din PIB în România faţă de o medie europeană de 9,6% din PIB) este la nivelul de încasare a taxelor pe venit şi avere. Asta în ciuda faptului că România are un sistem fiscal simplist, bazat pe cotă unică.
În acest context, trecerea la un sistem fiscal mult mai complex – impozitarea progresivă – ar duce cel mai probabil la o reducere a capacității de colectare a statului și deci, rezultatul ar fi în mod paradoxal mai puțini bani la bugetul de stat. Experiența istorică ne arată că trecerea la un sistem de impozitare progresivă necesită o amplă pregătire și reformă a sistemului fiscal. România are deficiențe și în ceea ce privește digitalizarea, iar lucrul acesta va pune probleme serioase instituțiilor care ar trebui să se ocupe de colectarea taxelor într-un sistem fiscal bazat pe impozitarea progresivă.
În concluzie, deși ar putea fi dezirabil, un astfel de sistem este mult mai complex decât cel din prezent și ar necesita o mai mare mână de lucru și o reformă amplă în instituțiile statului. Cu alte cuvinte, în acest moment, cota unică reprezintă cea mai dezirabilă variantă în ceea ce privește sistemul fiscal din România.
