Adoptarea certificatului verde la locul de muncă stârnește controverse serioase nu doar în rândul partidelor politice, ci și în ceea ce privește interpretarea legilor țării. Situația nu pare deloc simplu de rezolvat, de vreme ce nu este vorba strict despre o confruntare de opinii, ci despre o adevărată dispută constituțională.
Articolul 41, în conflict cu alte articole
Cei care se opun introducerii certificatului verde la locul de muncă invocă Art. 41 din Constituție. Potrivit acestuia, „(1) Dreptul la muncă nu poate fi îngrădit. Alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupaţiei, precum şi a locului de muncă este liberă”. Astfel, aceștia spun că introducerea certificatului verde la locul de muncă ar îngrădi practic dreptul la muncă al celor nevaccinați, lucrul acesta intrând astfel în conflict cu Legea Fundamentală a țării. Problema acestui argument însă ține de faptul că există suficiente contra-argumente constituționale tocmai pentru introducerea unui certificat verde la locul de muncă.
Potrivit articolului 22 din Constituția României „(1) Dreptul la viaţă, precum şi dreptul la integritate fizică şi psihică ale persoanei sunt garantate”. În plus, articolul 34 din Constituție menționează că „(1) Dreptul la ocrotirea sănătăţii este garantat” și că „(2) Statul este obligat să ia măsuri pentru asigurarea igienei şi a sănătăţii publice”. Prin urmare există cel puțin două motive pentru care statul este de fapt obligat să introducă certificatul verde la locul de muncă – dreptul la ocrotirea sănătății și obligația statului de a asigura sănătatea publică. Aceste lucruri nu pot fi făcute decât dacă ar fi introdus un certificat verde care să îi protejeze pe cetățeni.
Articolul 53
Dilema este una greu de surmontat. Totuși, Legea fundamentală mai oferă o cale de ieșire din dilemă. Articolul 53 din Constituție precizează că „(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav” și că „(2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii”.
Așadar, întrebarea e care anume dintre cele două drepturi vine înaintea celuilalt? Dreptul la muncă sau dreptul la viață? În mod normal, această întrebare pare a avea un răspuns elementar. Evident, dreptul la viață, acesta fiind un drept sacrosanct, care face mai degrabă parte din dreptul natural. Desigur, înainte ca certificatul verde să fie adoptat la locul de muncă, această dilemă constituțională trebuie abordată, iar autoritățile sunt obligate să își justifice poziția. Așa cum vedem din acest conflict constituțional, un răspuns tranșant nu poate fi dat cu ușurință. Totuși, există mai multe motive pentru care statul poate adopta certificatul verde la locul de muncă, decât să justifice neadoptarea acestuia la locul de muncă. Articolul 41 garantează dreptul la muncă, dar el intră în conflict în situația actuală cu articolele 22 și 34 din Legea Fundamentală. Prin intermediul articolului 53, conflictul acesta poate fi tranșat, iar articolele 22 și 34 ar trebui să aibă cu siguranță prioritate.
