Skip to content
Politică

Analiza feței nevăzute a primarului Oprescu și a altor subiecte arzătoare pentru România

Portalul de știri PSnews.ro vă prezintă, vineri, a noua ediţie a secțiunii „România sub lupă”, cu sociologul Marius Pieleanu, o invitație pentru toți cei care își doresc să vadă parcursul din spatele știrii, cursul evenimentelor și anticiparea efectelor pe care le produc evenimentele și deciziile politice, precum şi o radiografie sociologică şi o analiză amănunţită a principalelor frământări pe teme sociale, politice, economice, internaţionale şi nu numai.

Sociologul Marius Pieleanu comentează temele acestei ediții: cazul lui Sorin Oprescu, credibilitatea ANAF-ului după reținerea șefului DGAF, cifra refugiaților impusă României de Comisia Europeană versus posibilitățile anunțate de președintele Klaus Iohannis și premierul Victor Ponta.

1. Cazul lui Sorin Oprescu

Sorin Oprescu, din păcate, are această mare problemă cu justiția și eu nu vreau să comentez vinovăția sau nevinovăția pentru că nu sunt jurist și nu mă pot pronunța. Știu, însă, că Sorin Oprescu era în continuare preferatul bucureștenilor pentru un viitor mandat de primar. Astăzi, când vorbim, peste 50% dintre bucureșteni îl realegeau. Știu, însă, că s-a pornit o campanie de mediatizare negativă la adresa sa nemeritată, în opinia mea, chiar dacă, repet, este posibil să fie vinovat. Însă are și lucruri foarte importante făcute pentru bucureșteni și e păcat ca o carieră bună spre foarte bună construită în timp și cu greutate de Sorin Oprescu să fie distrusă completamente de propaganda asta deșănțată la adresa lui negativă. Altfel, sigur că justiția trebuie să-și facă treaba. Este foarte probabil ca Direcția Națională Anticorupție să aibă suficiente motive și elemente probatorii astfel încât să justifice arestarea sa preventivă dar, din nou revin și spun ceea ce am spus și în multe alte situații, că starea de normalitate atunci când judecăm un om este starea de libertate sau, cel mult, de control judiciar. Cu atât mai mult cu cât este vorba de evaziune financiară și nu de infracțiuni cu pericol social ridicat.

2.  Decapitarea ANAF, prin reţinerea şefului DGAF. Decredibilizează recentele demersuri ale ANAF pentru combaterea evaziunii?

În niciun caz. ANAF a crescut în credibilitate în ultimul an. Este adevărat că ea a început să crească în credibilitate din momentul reorganizării de acum un an și jumătate – doi, de pe vremea când ministrul Finanțelor era Daniel Chițoiu și a fost o mutare bună reorganizarea ANAF-ului și el a crescut în credibilitate, chiar dacă uneori controalele sale erau hilare – adică asupra maneliștilor, asupra amărâților din piețe care vindeau două snopuri de conopidă sau lucruri de genul acesta, însă ANAF stă bine din punct de vedere al percepției publice, nu stă rău. Nu cred că a afectat iremediabil reținerea vicepreședintelui activitatea și, mai ales, poziționarea de favorabilitate a ANAF-ului, însă, sigur că, cei care conduc ANAF-ul și mai ales cei care numesc șefii ANAF-ului trebuie să se uite mai bine în CV-urile celor pe care urmează să îi numească, astfel încât să se evite astfel de situații. De regulă, când numești președinte și vicepreședinte ANAF trebuie să ceri și aviz SRI-ului și nu cred că SRI nu avea date despre fostul vicepreședinte. De asta este foarte ciudat. Însă, dincolo de asta, repet, întrebarea fiind de esență – dacă ANAF a pierdut din credibilitate din cauza aceasta – cu siguranță nu. În plus, nu a fost nicio știre care să facă înconjorul teritoriului României. A fost una care era mai degrabă pentru cunoscători și interesantă doar pentru aceștia.

3. Criza refugiaţilor/imigranţilor. Cifra impusă de Comisia Europeană versus posibilităţile anunţate de președintele Klaus Iohannis şi premierului Victor Ponta.

Cifra este una corectă pentru că România, dacă luăm în calcul indicatorii în urma cărora Comisia Europeană a decis alocarea acestui număr. România poate să îi primească. 4000 și ceva de refugiați nu este un capăt de țară, avem suficiente locuri de cazare. Sigur că se încearcă exploatarea politică a acestui moment din toate părțile. Eu cred că România, prin poziția președintelui Iohannis, iese câștigătoare, paradoxal, din această chestiune pentru că, practic, ușoara critică a președintelui la adresa cifrei, a determinat o atenuare a insensibilității dovedite de multe țări ale Uniunii Europene față de intrarea României în spațiul Schengen. Cu alte cuvinte, cred că admiterea de către România a acestui număr de refugiați negociată de către președintele Iohannis, va provoca, mai repede decât ne așteptăm, intrarea României în spațiul Schengen, ceea ce pentru țară este un lucru extraordinar de important.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *