Zilele acestea 41 de parlamentari susţinători ai fostului preşedinte PNL Ludovic Orban au transmis, marţi, o scrisoare deschisă în care se precizează că acesta este cea mai potrivită persoană să negocieze refacerea coaliţiei de guvernare, fiind ”reprezentantul PNL care se bucură de cea mai mare autoritate publică, de cea mai vastă experienţă politică şi guvernamentală, dovedite în calitate de prim-ministru”.
Importanța disidenței celor 41 de parlamentari PNL
Mesajul celor 41 de parlamentari liberali este unul important și are mai multe semnificații. În primul rând el demonstrează existența unei fracturi în interiorul taberei liberale. Congresul PNL de la sfârșitul lunii septembrie ar fi trebuit să creeze fără echivoc o unitate de partid în jurul lui Florin Cîțu. Clivajul dintre tabăra Cîțu și tabăra Orban era însă mult prea adânc pentru a fi rezolvat definitiv la congres. Astfel că, în ciuda alegerii lui Florin Cîțu la șefia Partidului Național Liberal, în tabăra liberală există acum în mod clar o aripă pro-Orban care continuă să existe și să devină tot mai vocală. Cîțu nu a reușit astfel să ducă până la capăt obiectivul de a unifica partidul în spatele său, fiind mai degrabă președintele unei părți din PNL.
Loialitatea celor 41 de parlamentari PNL în spatele cărora stau filiale întregi din țară, demonstrează nu doar că PNL este fracturat în două părți, ci și că Ludovic Orban păstrează o mare influență în partid în ciuda înfrângerii suferite la congres. Faptul că acesta este văzut drept principal salvator al crizei politice din țară demonstrează și că cei 41 au încredere în abilitățile politice ale lui Orban de a forma o nouă majoritate politică în spatele său. Mai mult decât atât, disidența fățișă a celor 41 de parlamentari mai arată și faptul că o mare parte dintre liberali nu îl văd pe Florin Cîțu mult timp la șefia partidului. O astfel de disidență a existat și în PSD, după ce Orlando Teodorovici, în jurul căruia se grupase aripa pro-Dragnea din PSD, pierduse clar alegerile interne în fața lui Marcel Ciolacu. Doar că în PSD acești disidenți erau puțini și au fost imediat reduși la tăcere, majoritatea fiind executați politic. Disidenții din PNL sunt însă mult mai numeroși și este greu de crezut că vor fi reduși la tăcere, cel puțin nu fără riscul real ca PNL să se scindeze.
Nu în ultimul rând mai există o consecință importantă a fracturii din sânul taberei liberale. PNL pierde din capacitatea de a negocia o viitoare majoritate parlamentară. Asta pentru că un vot unitar din partea PNL pe o anumită nominalizare de premier este acum îndoielnic. Prin urmare, negocieri ar trebui să se ducă atât cu Florin Cîțu, președintele oficial al PNL, cât și cu Ludovic Orban, reprezentantul aripii disidente din PNL. Liberalii din jurul lui Cîțu vor avea sarcina dificilă de a-i convinge nu doar pe cei de la USR-PLUS eventual pentru o revenire în guvern, ci și pe cei 41 de parlamentari din propriul partid. Sarcina formării unei majorități parlamentare care să îl aibă tot pe Florin Cîțu în frunte devine așadar un joc aproape imposibil de câștigat.
