Astăzi au avut loc audierile conducerii ASF în Parlament, ca urmare a deciziei ASF de a retrage, vinerea trecută, autorizația societății de asigurări Euroins. Daniel Zamfir (PSD), președintele Comisiei Economice din Senat, a tras concluzia discuțiilor care au durat două ore. „Trebuie să calmăm piața, trebuie să vă intensificați componenta de supraveghere și verificare. Voi propune colegilor să ne informați lunar cu stadiul plăților FGA către cei care trebuie să primească despăgubiri”, a spus el. Audierile nu au fost lipsite de scandal. Parlamentarii AUR au venit la audierea ASF în comisiile Senatului cu mai multe foi, pe care au scris mesaje precum „ASF = Corupţie”, „ASF = Hoţie”, „Atenţie! Instituţie inutilă!”, „Protejaţi românii, nu mandatele voastre”, „12.000 de euro, salariu pe lună, pentru CE?”.
Ce este în neregulă cu justificarea ASF
Nicu Marcu, președintele Autorității de Supraveghere Financiară, susține că City Insurence și Euroins dețineau 80% din polițele RCA, iar neregulile multiple făcute de cele două companii au făcut foarte dificilă verificarea lor și, prin urmare, nu au putut fi luate măsuri mai din timp. El a adăugat că falimentele celor două societăţi au fost cerute de către ASF, însă le-a fost dată posibilitatea celor două companii să intre în legalitate. Mai mult decât atât, ASF susține că, la data de 30 iunie 2022, societatea nu deținea fonduri eligibile pentru acoperirea necesarului de capital de solvabilitate, situație care se menține și la data de 30 septembrie 2022.
În justificarea ASF apare invariabil o lacună. Pe de o parte, conducerea autorității care ar fi trebuit să verifice constant activitatea asiguratorilor auto susține că încă de la mijlocul lui 2022 Euroins nu deținea fondurile necesare pentru acoperirea capitalului de solvabilitate, iar situația se menține și trei luni mai târziu. Pe altă parte, ASF spune că a păsuit compania Euroins, sperând că aceasta va reintra în legalitate. Cu alte cuvinte, ASF ar fi putut cere falimentul Euroins încă din iunie 2022, sau cel târziu septembrie 2022, atunci când observase că situația nu se îmbunătățea. În loc să facă asta, ASF a mizat totul pe speranța că Euroins se va redresa, deși se știa că mii de clienți deschiseseră deja plângeri în instanță pentru că asiguratorul nu acoperea daunele produse, deși aceasta era obligația lor contractuală.
Lipsa de reacție a ASF poate costa statul român sute de milioane de lei
Lipsa de reacție la timp a celor de la ASF a dus la perpetuarea unei situații periculoase. În cele peste 6 luni de la depistarea situație în care se afla Euroins, mii de persoane și-au reînnoit polițele auto sau și-au făcut altele, apelând de facto la un asigurator auto aflat în pragul falimentului care nu își putea respecta promisiunile contractuale. În acel moment, ASF ar fi trebui să anunțe guvernul României și potențialii clienți Euroins că respectiva companie se află într-o situație dificilă și că este posibil ca aceștia să nu le poată plăti clienților polițele auto. În schimb ASF a decis să păstreze această informație. Mai mult decât atât, auditul Euroins nu s-a produs decât în ultimă fază, atunci când deja era clar că firma de asigurări se află în pragul falimentului.
Decizia ASF nu poate fi justificată de vreme ce un faliment al Euroins, la fel ca și falimentul City Insurence ar fi costat statul român sute de milioane de lei, de vreme ce, așa cum era clar deja, Guvernul ar fi trebui să intervină și să asigure plata către clienții Euroins.
Daniel Zamfir a cerut intensificarea componentei de supraveghere și verificare a ASF, dar lucrul acesta trebuia realizat de conducerea ASF încă din iunie 2022, atunci când era clar că Euroins este într-o postură dificilă. Mai mult decât atât nu este clar de când compania de asigurări se afla în această situație. ASF a descoperit lucrul acesta abia în 2022, dar este posibil ca Euroins să fi fost demult într-o astfel de situație. În mod normal, Guvernul României ar fi trebuit să ceară un audit strict al companiei, pe baza recomandării ASF. Din septembrie 2022 obiectivul ASF ar fi trebuit să fie acela de „management al pagubelor”, adică o diminuare a potențialelor efecte de spillover venite odată cu falimentul Euroins.
În condițiile în care situația de la Euroins a continuat încă 6 luni de zile netulburată, pagubele s-au acumulat, iar în final statul român va trebui să acopere din bugetul de stat falimentul Euroins, la fel ca alte falimente din trecut.
