Fiecare președinte încearcă să lase în urma sa o moștenire politică unică. La finalul mandatelor sale, Ion Iliescu reușise integrarea României în NATO, în 2004, iar în timpul mandatului președintelui Traian Băsescu, România a fost admisă în clubul european, aderând la UE în 2007. Pe plan intern, Iliescu a pus bazele DNA, iar Băsescu a continuat proiectul, dezvoltându-l. Chiar dacă reușitele anterioare nu au depins exclusiv de cei doi președinți menționați, aceste lucruri fac inevitabil parte din moștenirea politică lăsată în urmă cei doi. Cu mai puțin de 2 ani până la alegerile prezidențiale, ne întrebăm care va fi moștenirea politică lăsată în urmă de Klaus Iohannis?
Moștenirea politică a președintelui Iohannis
Pe plan internațional, România și-a întărit parteneriatul strategic cu Statele Unite, iar integrarea europeană s-a adâncit, țara noastră preluând în timpul mandatului președintelui Iohannis inclusiv președinția rotativă a Consiliului Uniunii Europene. Alături de Polonia, România a inițiat un nou format internațional de discuții – B9 (Summitul București Nouă) – care s-a impus deja ca o tradiție în rândul statelor est europene din 2015 și până acum. În egală măsură însă, au fost ratate și ținte importante pe plan extern. România nu a reușit să adopte moneda unică, euro nici după 15 ani de la aderarea la UE, iar aderarea la Spațiul Schengen rămâne încă un obiectiv neîndeplinit, în ciuda promisiunilor. Așadar, care ar putea fi marele proiect pe care îl lasă în spate Klaus Iohannis?
În campania pentru alegerile din 2019, președintele Iohannis și-a expus mai clar planurile cu privire la moștenirea sa politică. Acestea includeau reforma constituțională, un demers încercat și de alți președinți, dar reușit parțial doar de Ion Iliescu în 2003. Alegerile parlamentare din iarna anului 2020 i-au dat însă planurile peste cap președintelui. Klaus Iohannis miza pe o victorie detașată a PNL și eventual pe intrarea în parlament a PMP, alături de care liberalii sperau să guverneze. Iohannis știa că poate conta și pe voturile USRPLUS pentru reforma constituțională și spera ca PSD să nu obțină mai mult de o treime din locurile parlamentare. Cu două treimi din parlamentari în favoarea reformei constituționale și cu PNL la guvernare, Iohannis ar fi putut să își ducă planurile până la capăt, împingând cu ușurință pe agenda publică reforma constituțională. Doar că alegerile au reprezentat un semi-eșec pentru PNL și forțele reformatoare. PSD a câștigat alegerile, dar nu a avut cu cine să formeze o majoritate parlamentară. PMP nu a intrat în parlament, iar PNL a fost nevoit să formeze o alianță incomodă cu USRPLUS și UDMR. Mai grav pentru planurile președintelui, o formațiune politică anti-sistem – AUR a intrat în parlament, obținând un scor neașteptat de bun. Reforma constituțională a devenit brusc un obiectiv mult prea greu de atins, așa că președintele a trebuit să caute și să găsească un alt proiect major pe care să își concentreze atenția. Acest proiect ar putea fi “România Educată”.
Proiectul, lansat inițial în 2016, dar regândit în 2018, armonizează într-un singur document un set de obiective și de ținte pentru educație pentru următorii ani. Modificarea legilor educației, la care se lucrează intensiv zilele acestea, are ca obiectiv transpunerea în realitate a viziunii președintelui cu privire la educație. La proiect, așa cum spune și ministrul Cîmpeanu, au lucrat peste 10.000 de specialişti, într-o lungă perioadă de timp şi care a beneficiat de consultare de la Comisia Europeană şi OECD. Vorbim așadar aparent despre o muncă colosală pentru a reforma din temelii educația din România. La origini profesor de fizică, Klaus Iohannis ar putea rămâne cunoscut tocmai pentru cea mai mare reformă post-decembristă a educației din România. Nu este exclus ca președintele să-și dubleze eforturile și să încerce pe plan extern aderarea la Spațiul Schengen până la finalul mandatului. În felul acesta, Iohannis ar bifa două lucruri importante: pe plan intern – reforma educației și pe plan extern – intrarea României în Spațiul Schengen. În felul acesta, moștenirea sa politică ar fi completă.
