Nou fondatul Minister al Familiei, Tineretului și Egalității de șanse condus de fostul edil al Capitalei, Gabriela Firea va avea în total peste 1000 de angajați, potrivit presei. Astfel, doar în Capitală, în cadrul ministerului vor fi disponibile 298 de posturi, în afara demnitarilor şi posturilor aferente cabinetelor demnitarilor. La acestea se adaugă aproape 800 de angajați, la Direcţiile Judeţene de Familie şi Tineret, respectiv Direcţia pentru Familie şi Tineret a Municipiului Bucureşti, servicii publice deconcentrate, cu personalitate juridică, finanţate din venituri proprii şi subvenţii acordate de la bugetul de stat și aflate în subordinea Ministerului Familiei. Cu toate acestea, bugetul alocat în acest an Ministerului Familiei este printre cele mai mici din guvern – 183 de milioane de lei.
Comparația cu alte ministere
Cu peste 1000 de angajați, Ministerul Familiei, Tineretului și Egalității de șanse ar deveni un minister destul de mare. În 2019 de pildă, Ministerul Culturii avea 210 locuri, dintre care erau ocupate doar 160. În luna decembrie a anului trecut, un alt minister nou înființat – Ministerul Antreprenoriatului şi Turismului, condus de Constantin – Daniel Cadariu va avea doar 692 posturi.
Desigur există și ministere mult mai solide. În Ministerul Sănătății, în perioada 2016 – 2020 lucrau aproximativ 53.000 de angajați. În 2020, Ministerul Educației și Cercetării, o structură combinată, avea 720 de posturi. Pe de altă parte, înaintea comasării, fostele Ministere ale Educației Naționale și al Cercetării, aveau împreună 675 de posturi. Totuși, dacă adăugăm cadrele didactice și angajații din țară, Ministerul Educației ajungea la aproximativ 287.000 de angajați. La fel, Ministerul Afacerilor Interne avea în 2020 aproximativ 126.000 de angajați, în timp ce Ministerul Apărării Naționale avea 76.000. Ministerul Finanțelor completa și el topul celor mai mulți angajați cu 25.000 de salariați.
Când vine vorba despre guvernare contează calitatea, nu cantitatea
Concluzia aproape unanimă a celor mai importanți analiști politici de la nivel internațional este că atunci când vorbim despre guvernare contează calitatea acesteia și nu cantitatea. Lucrul acesta a fost confirmat cu vârf și îndesat chiar de către testul comun prin care au trecut toate statele lumii în ultimii 2 ani: pandemia de coronavirus. În acest caz, în mod paradoxal s-au descurcat mai bine nu statele care asigurau cele mai mari cheltuieli în domeniul sănătății – Statele Unite și Marea Britanie, ci statele care aveau guverne suple, dar compuse dintr-o elită tehnocrată: Taiwan, Singapore, Coreea de Sud și Hong Kong. Motivul pentru care aceste state asiatice s-au descurcat atât de bine nu ține așadar de cantitatea guvernării, ci de calitatea acesteia. Toate aceste state au dezvoltat o guvernare suplă, dar foarte specializată.
Simpla extindere a guvernării nu garantează rezolvarea problemelor societății. În România, în anul 2020, statul avea mai mult de 1.24 de milioane de angajați, pe care îi plătea cu peste 80 de miliarde de lei. În procente, asta însemna 22% din totalul de 5,62 milioane de salariaţi activi la nivelul întregii economii. În comparație, în Franţa, unul dintre cele mai birocratice state europene, sectorul bugetar nu depăşeşte de regulă 20% din totalul angajaţilor din economie.
