Social-democratul Florin Manole a declarat recent la „Puterea Știrilor” că PSD ar putea merge în alegerile prezidențiale cu un candidat supriză, care să nu fie neapărat președintele partidului. Florin Manole a spus că „nu mai suntem în aceeași paradigmă în care președintele PSD este automat și candidat la președinție”.
O schimbare de paradigmă?
Dacă în 2024 PSD nu va merge cu președintele de partid în alegerile prezidențiale, atunci într-adevăr vom avea o schimbare importantă de paradigmă. De-a lungul istoriei post-decembriste, social-democrații au ales să fie reprezentați de fiecare dată în cursa pentru Cotroceni de către președintele de partid, indiferent de numele acestuia.
Ion Iliescu a candidat la alegerile din 2000, din postura de președinte al partidului, învingându-l în finală pe Corneliu Vadim Tudor. În 2004, PSD pierdea cursa pentru Cotroceni după ce președintele partidului de la vremea respectivă, Adrian Năstase, era învinsă de Traian Băsescu. În 2009, social-democrații au încercat, pentru a doua oară să-l învingă pe Traian Băsescu, trimițându-l în competiție tot pe președintele partidului, Mircea Geoană. Acesta însă va fi și el învins de Băsescu. La viitoarele alegeri prezidențiale, noul candidat al PSD, Victor Ponta va concura împotriva lui Klaus Iohannis. Deși pornea ca favorit, Ponta va repeta scenariul celor doi predecesori ai săi și va fi învins în turul al doilea. În fine, ultimul candidat PSD la alegerile prezidențiale a fost Viorica Dăncilă. Aceasta a candidat împotriva lui Klaus Iohannis la alegerile din 2019, tot din postura de președinte al PSD. La fel ca Ponta, Geoană și Năstase, Dăncilă va pierde și ea alegerile în turul al doilea.
Năstase, Geoană, Ponta și Dăncilă mai au însă un lucru în comun. Cu toții au fost înlăturați de la conducerea partidului după ce au pierdut alegerile prezidențiale.
Democrație de partid
Prin urmare o eventuală decizie a lui Marcel Ciolacu de a nu candida la alegerile prezidențiale din 2024 ar putea fi una strategică. Știind ce pățesc cei care pierd alegerile, președintele PSD ar putea să nu dorească să riște înlăturarea din fruntea partidului. Pe de altă parte însă, există și un efect benefic al unei asemenea decizii. Ea face loc unui concept important pentru funcționarea oricărei democrații, respectiv democrația de partid.
În democrațiile funcționale, partidele reprezintă mini-laboratoare pentru a întări practicile democratice. În cazul de față, PSD este unul dintre cele mai importante partide post-decembriste, iar calitatea democrației din România depinde și de calitatea democrației din interiorul partidelor reprezentative din țară. Prin urmare, decizia de a nu mai nominaliza președintele partidului pentru alegerile prezidențiale deschide ușa unei competiții interne pentru nominalizarea partidului. Membri din primele eșaloane ale partidului ar avea, teoretic, în acest scenariu o șansă să devină candidații partidului pentru alegerile prezidențiale. Este posibil ca o astlfe de decizie să vină și pe fondul eșecurilor succesive din alegerile prezidențiale. Astfel, PSD ar putea promova candidați competenți pe criterii care nu au legătură cu statutul acestora în interiorul partidului.
Cu alte cuvinte, o astfel de decizie este una benefică per total pentru calitatea democrației din România. Rămâne de văzut dacă ea va fi pusă în practică în final, dacă se va instituționaliza și dacă se va transforma într-un precedent pentru restul partidelor.
