Un barometru recent, intitulat „R. Moldova și România în tumultul crizelor regionale”, realizat în comun de către Institutul de Științe Politice și Relații Internaționale „Ion I. C. Brătianu‟ (ISPRI), din România, și IDIS „Viitorul”, din R. Moldova, arată o creștere semnificativă a sentimentelor unioniste în R. Moldova. Concret, 34,4% dintre cetățenii R. Moldova ar vota pentru unirea României cu R. Moldova, la un eventual referendum. Totodată, conform sondajului, 10,2% sunt indeciși cu privire la Unirea României cu R. Moldova, 4,1% – nu ar participa, 1,7% – nu răspund, iar 49,6% – ar vota împotrivă.
Scurt istoric al sentimentelor unioniste din R. Moldova
Sentimentele pro-unire ale moldovenilor de peste Prut s-au modificat substanțial în ultimii ani de zile. În urmă cu 12 ani doar 3% dintre cetățenii R. Moldova își imaginau o potențială unire cu România. Încă după destrămarea Uniunii Sovietice, la sfârșitul anului 1991, adevărata miză a relației dintre R. Moldova și România. Legitimată prin trecutul istoric comun și limba aproape identică, acest proiect a fost prezent uneori în prim-plan, alteori în subsidiar. România a fost, de altfel, primul stat care a recunoscut independența R. Moldova chiar în ziua proclamării sale. Aceasta este perioada în care se vorbea intensiv despre “podul de flori” peste Prut. Dar sentimentele unioniste încep să piardă din forță odată cu finalul președinției lui Mircea Snegur.
Următorii președinți care s-au succedat în R. Moldova nu doar că au abandonat ideea unirii, dar au îndepărtat și R. Moldova de Europa, orientând-o către Rusia, cea care continua să aibă o prezență militară în Transnistria. Petru Lucinschi, un ex-apparatcik comunist, a fost preocupat mai ales de relații bune cu Moscova. Vladimir Voronin, cel care i-a urmat lui Lucinschi, a continuat politica pro-rusă, iar Nicolae Timofti, în ciuda unor declarații optimiste, nu a influențat în vreun fel ideea unionistă. A urmat guvernarea lui Igor Dodon, și erodarea substanțială a unionismului în R.Moldova. Aceștia au devenit un soi de masă de manevră pentru președintele pro-rus care era interesat strict de conservarea puterii sale.
Unele partide au încercat să capitalizeze electoral pe ideea unionistă, promovând de fapt un fals unionism. AUR și George Simion sunt cele mai bune exemple în acest sens. Partidul care are în titulatură ideea de unire a românilor de pe cele două maluri ale Prutului (Partidul Alianța pentru Unirea Românilor) a încercat să mizeze pe un fals unionism pentru a câștiga voturi și a intra în Parlamentul de la Chișinău. Dar discursul demagogic al lui Simion pe această temă nu a fost apreciat de intelectualitatea românofonă de la Chișinău și nici de electoratul unionist. Așa zisul “unionist” Simion este atât de apreciat peste Prut încât are interdicție să mai intre în R. Moldova până în 2023. Mai mult decât atât, la alegerile anticipate din R. Moldova, AUR a înregistrat un eșec penibil, obținând un scor de 0,49%, efectiv un vot de blam din partea electoratului moldovean care nu s-a lăsat sedus de falsul unionism al celor de la AUR.
Principala chestiune de rezolvat în R. Moldova rămâne așadar capturarea sentimentelor unioniste tot mai numeroase într-o mișcare democrată autentică. Momentan, mai multe partide încearcă să facă lucrul acesta, dar prezența unor partide iliberale și tentativa de instrumentalizare a sentimentelor unioniste nu face decât să genereze pe termen lung frustrări în rândul acestui electorat. Important e că moldovenii par tot mai capabili să discearnă falsul unionism al unora și să-i sancționeze electoral.
