Parlamentul României traversează o perioadă dificilă deoarece opoziția este divizată, ineficientă și incapabilă să construiască o nouă majoritate parlamentară. Actualele partide din opoziție sunt blocate în războaie interne, în timp ce se îndepărtează de electorat.
Opoziția USR-AUR
AUR și USR sunt partidele care ar trebui să controleze opoziția în Parlament, în 2022, ajutate și de Forța Dreptei, partidul înființat recent de Ludovic Orban.
În actuala configurație parlamentară, Orban a fost singurul care a reușit să rupă din voturile majorității parlamentare, atrăgând de partea sa 15 parlamentari PNL. Forța Dreptei are în total 16 parlamentari, însă este departe de o colaborare cu AUR sau USR.
Din decembrie 2020 și până în prezent, AUR a pierdut mai mulți parlamentari, din diferite motive. Partidul riscă să rămână doar cu George Simion și Claudiu Târziu, care controlează toate deciziile din formațiunea politică.
În martie 2022, AUR a decis să-i excludă din partid pe parlamentarii Nicolae Roman, Dănuț Aelenei și Ciprian Ciubuc. La începutul lunii mai, a plecat din partid și deputatul Daniel Rusu, care acuza că partidul îi cerea o cotizație de 50 de lei. În iunie a urmat deputatul Iulian Câcău, fost lider al organizației AUR Satu Mare, care a spus că în partid se organizau petreceri cu „acte de preacurvie”. De asemenea, grupul parlamentar AUR i-a mai pierdut pe deputații Francisc Tobă, Anamaria Gavrilă, Mihai Lasca și senatoarea Diana Șoșoacă.
Grupul parlamentar USR i-a pierdut în ultimele zile pe deputații Andrei Lupu, din tabăra PLUS, exclus de Cătălin Drulă, și Oana Ozmen, care a trecut în PNL. USR e o bombă cu ceas, care poate exploda în orice moment, deoarece mai mulți parlamentari ar putea trece în noul partid anunțat de Dacian Cioloș: Reper.
Astfel, în loc să avem două partide în opoziție, ar putea apărea 4 partide care nu pot lucra împreună. Voturile pe care le pierd aceste partide le împiedică să aibă proiecte legislative în comun sau funcții importante în Camera Deputaților.
Opoziția PNL-USR
Din 2016 și până în 2019, România a avut o opoziție formată din PNL și USR, principalele partide care s-au opus guvernării controlate de PSD. Alături de aceste 2 partide, au mai venit în opoziție PMP, UDMR și ALDE, atunci când au reușit să demită prin moțiunea de cenzură guvernul condus de Viorica Dăncilă.
Dar timp de trei ani, PNL și USR nu au avut șanse să oprească guvernarea PSD, dirijată din umbră de Liviu Dragnea care schimba frecvent premierii sau miniștrii. Liderul opoziției era Ludovic Orban, fostul președinte PNL, care a reușit să negocieze o nouă majoritate parlamentară, după ce a convins mai mulți parlamentari PSD și ALDE să voteze moțiunea împotriva Vioricăi Dăncilă. În vara lui 2020, 11,5% din parlamentarii grupului PNL proveneau din PSD sau ALDE. Prăbușirea ALDE, începută în 2019, a ajutat PNL să revină la guvernare.
Colaborarea dintre USR și PNL nu a fost una ușoară, pentru că USR-iștii erau izolați în 2017, când au intrat în Parlament. „În 2017 eram izolați, acum am ajuns un partid capabil să își impună agenda și mandatul de la alegători”, spunea Cristian Ghinea, în 2020. Însă după doar 2 ani, USR s-a autoizolat în Parlament.
Liberalii au fost criticați, în 2019 și 2020, pentru strategiile politice, însă au arătat că erau singurii care puteau construi o nouă majoritate parlamentară. PNL a fost cel care a pregătit terenul în Parlament pentru moțiune, având mai mulți parlamentari cu experiență, în timp ce USR se transformase într-un partid-balama. Evoluțiile politice din 2019 le-au oferit liberalilor posibilitatea de a ajunge în Palatul Victoria, cu un guvern minoritar, însă susținut de o nouă majoritate parlamentară formată din PNL, USR, ALDE, PMP, UDMR. Prin urmare, opoziția PNL-USR din perioada 2016-2019 nu pierdea parlamentari, ci reușea să atragă deputați și senatori din coaliția de guvernare condusă de PSD. De asemenea, partidele din opoziție aveau o conducere stabilă, erau capabile să colaboreze și votau împreună proiectele legislative. În 2022, USR și AUR votează uneori proiecte legislative propuse de coaliția de guvernare, ceea ce arată că nici măcar nu înțeleg rolul lor în opoziție.
Opoziția PDL-PNL
Alegerile din 2012 au fost marcate de victoria categorică a Uniunii Social Liberale (USL), care a obținut 60% din voturile pentru Camera Deputaților și Senat. Opoziția era condusă de PDL, care formase Alianța România Dreaptă (ARD), însă marea surpriză din 2012 a fost Partidul Poporului – Dan Diaconescu, cu un rezultat de 14%. UDMR a reușit și el să intre în Parlament, cu 5%, și a mers în opoziție alături de ARD.
PDL a condus opoziția până când PNL a decis să părăsească USL, în februarie 2014. În vara lui 2014, PNL și PDL au decis să formeze împreună Alianța Creștin Liberală pentru a-l susține la alegerile prezidențiale din acel an pe Klaus Iohannis, candidatul desemnat de PNL. După victoria lui Iohannis, cele două partide au decis să fuzioneze și să rămână doar PNL pe scena politică din România, însă până în 2019 nu au avut nicio șansă să revină la guvernare. La alegerile europarlamentare din 2014, PNL obținea 15%, iar PDL 12%. În 2016, după fuziune, PNL obținea doar 20%, ceea ce arăta că fuziunea nu aducea rezultatele pe care le așteptau liberalii.
Este pentru prima dată, în ultimul deceniu, când România are o opoziție care nu încearcă să construiască o majoritate parlamentară și face totul pentru a pierde voturi. USR și AUR au războaie interne, care se pot termina abia în 2024, iar acest lucru îi va ține departe de electorat pentru o lungă perioadă.
