Autoritățile judiciare de la Atena l-au condamnat la doi ani de închisoare cu suspendare pe Andreas Georgiou, fostul șef al institutului național de statistică din Grecia, ”Elstat”.
Economistul grec a fost șef al instituției centrale de statistică din Republica Elenă de pe 2 august 2010 până pe 2 august 2015, când și-a dat demisia. Ulterior, acesta a fost trimis în judecată pentru ”afectarea intereselor naționale”, riscând 10 ani de închisoare. După un proces care a durat ceva mai mult de un an (din iulie 2016) Georgiou și-a primit zilele trecute sentința.
În calitate de șef al Elstat, Georgiou a contribuit la creșterea substanțială a calității rapoartelor financiare transmise instituțiilor internaționale de creditare și celor ale Uniunii Europene. Decizia de ultimă oră a autorităților de la Atena a stârnit deja critici usturătoare venite din partea observatorilor internaționali ai situației interne din Grecia.
Astfel, un material de opinie aparținând economistei Megan Greene, analistă a situației macroeconomice și financiare a Greciei înainte de venirea lui Georgiou la conducerea Elstat, în 2010, pune la stâlpul infamiei pedepsirea celui care, în opinia autoarei, este un bun profesionist care a ajutat Grecia în lupta cu criza financiară și nu merita această soartă.
Condamnând un statistician cinstit, Grecia îşi semnează propria condamnare, notează Greene în articolul ei, citată de Digi24.
Persecutarea lui Andreas Georgiou îi va face viața grea premierului grec Alexis Tsipras
Megan Greene mai semnalează că pe când a ajuns la conducerea Elstat, Andreas Georgiou devenise conştient de fenomenul raportărilor măsluite pe care Atena le trimisese ani la rând până atunci instituţiilor internaţionale şi partenerilor din UE. Astfel, principala îndatorire a lui Georgiou în funcția de șef al Elstat era de a efectua o restructurare a instituției, în ideea redobândirii credibilităţii acesteia. În acest scop, raportările Elstat urmau a fi curățite de cifre inventate, eronate sau inexacte pentru a obține un tablou veridic al economiei Greciei. O estimare corectă a stării interne din Republica Elenă le era indispensabilă tuturor statelor europene care-și asumaseră să susțină financiar ieșirea Greciei din situația precară în care se pomenise, pentru a ține sub control mișcările centrifuge din Uniunea Europeană.
Megan Greene arată în articolul ei că misiunea lui Andreas Georgiou a reuşit, în cea mai mare parte, invocând în primul rând schimbarea în bine a atitudinii agenției europene de statistică Eurostat, dar și a altor actori externi implicaţi în sprijinirea Greciei, față de guvernul de la Atena și performanțele acestuia.
Nu a durat mult, însă, până când toată clasa politică din Grecia, atât de la putere cât și din opoziție, s-au coalizat împotriva lui Georgiou, care a fost nevoit să plece din funcție la exact 5 ani după ce o preluase, fiind ulterior deferit justiției țării sale pentru că pusese în pericol interesele țării, conform autoarei analizei. Megan Greene consideră că „acuzarea lui Andreas Georgiou pune sub semnul întrebării integritatea instituţiilor din Grecia”, potrivit sursei citate.
Chiar dacă, în urma judecării cauzei, s-a ajuns de patru ori la concluzia că Georgiou nu se face vinovat de acuzaţiile care i s-au adus, procesele împotriva lui au continuat, creând suspiciuni privind ”posibilitatea existenţei unei anumite interferenţe politice în sistemul de justiţie – lucru pe care potenţialii investitori străini l-ar putea privi cu îngrijorare”, potrivit autoarei materialului. În plus, scrie aceasta, persecutarea lui Georgiou ar putea submina actualele eforturi ale premierului Alexis Tsipras pentru scutirea de datorii a Greciei.
Aparent, clasa politică din Grecia se încăpățânează să persiste în vechile ei greșeli
După ce Europa și comunitatea internațională a aflat cu stupoare că statul grec riscă să-și piardă capacitatea de a opera orice operațiuni financiare din cauza enormelor sale datorii suverane, intrând într-o incapacitate de plată totală, a urmat, logic, o perioadă a întrebărilor și răspunsurilor cu privire la cauzele emergenței acestei situații.
Răspunsurile au fost găsite destul de repede: politicienii greci au profitat de creșterea economică solidă de dinantea crizei financiare globale demarate în 2007, și și-au permis să administreze în mod defectuos finanțele publice ale Greciei.
Nici politicienii, nici cetățenii din Republica Elenă nu erau obișnuiți cu austeritatea și privațiunile prin care au fost nevoiți să treacă în ultimii aproape 10 ani pentru a-și menține țara în familia europeană, calitatea de membră a căreia i-a permis Greciei să evolueze vertiginos în câteva decenii, schimbându-se cu mult în bine după ce fusese o țară mai curând săracă, încă afectată de urmările economice și sociale ale celui de-al doilea război mondial, ale războiului civil și ale gravelor tulburări politice care au durat până în anii 1970.
Astfel, se pare că prin acțiuni de genul stigmatizării, transformării în țap ispășitor și condamnării în instanță a economistului Andreas Georgiu, unul dintre principalii arhitecți ai păstrării țării pe linie de plutire în extrem de dificilul deceniu pe care îl traversează Grecia, conducătorii țării, inclusiv Justiția greacă, revin la năravurile care au adus țara în situația precară în care s-a aflat în ultimii ani, după ce părea că și-au învățat lecția.
