Copilul îl întreabă pe tatăl lui, ce înseamnă politica.
Tatăl îl pune pe genunchi şi începe să-i explice arătând exemple:
– Fii atent, copilaş, eu aduc banul în casă, deci eu sunt Capitalismul. Mama are grijă de bani, deci ea este Guvernul. Bunicul tău are grijă ca totul să fie în regulă, deci el este Sindicatul. Babysitterul nostru este Clasa muncitoare şi cu toţii lucrăm ca tu, Poporul să te simţi bine şi să nu-ţi lipsească nimic. Iar frăţiorul tău de câteva luni este Viitorul nostru comun.
Copilaşul reţine tot ce a auzit şi merge la culcare. În timpul nopţii se trezeşte că frăţiorul lui a făcut în scutec şi plânge. Se ridică şi vrea să-i zică mamei ce se întâmplă, dar ea doarme atât de adânc încât nu reuşeşte s-o trezească.
Intră să-i spună babysitterului, dar tatăl lui se iubea cu aceasta, în timp ce bunicul trăgea cu ochiul prin fereastră. Nimeni nu-l observă, aşa că merge înapoi în pat. Ziua următoare tatăl lui întreabă dacă poate să spună cu propriile cuvinte ce înseamnă politica. Copilaşul îşi aminteşte de cele văzute noaptea şi răspunde:
– Politica este atunci când Capitalismul profită de Clasa Muncitoare în timp ce Sindicatul priveşte neputincios, Guvernul doarme, nimeni nu băgă în seamă Poporul, iar Viitorul nostru este în rahat.
