Citiți în cele ce urmează în ce fel demisia senatorului Traian Băsescu din fruntea PMP ar putea avea implicații nebănuite pentru PNL și pentru fuziunea dreptei politice din România.
CITIȚI ȘI: Băsescu şi-a dat DEMISIA: Să avem zile bune
După cum ați văzut deja, în noaptea dinspre marți spre miercuri, Traian Băsescu și-a anunțat pe Facebook demisia de la preşedinţia PMP, pretextând că și-a „atins obiectivul politic de a crea un partid nou” şi și-a „încheiat şi misiunea politică în fruntea Partidului Mişcarea Populară”.
Cunoscându-l pe Băsescu drept un politician învechit în combinații, plecarea lui de la şefia PMP nu trebuie luată ca atare, fără să te întrebi ce se ascunde în spatele acestei mutări.
O pistă posibil falsă
Prima tentație ar fi să crezi că a plecat de la conducerea PMP ca să aibă spațiu de negocieri cu Vasile Blaga, în vederea ascensiunii la președinția PNL. Ipoteza ar putea fi alimentată, de exemplu, de postarea de pe Facebook făcută acum câteva zile de către deputatul liberal Daniel Cătălin Zamfir (inițiatorul Legii dării în plată), un critic înverșunat al lui Blaga. Pronunțându-se categoric pentru alegeri în PNL de jos în sus (întâi în filiale, apoi la Congres) și arătând că sensul invers a fost testat în PD-ul anului 2001 (când Băsescu i-a suflat lui Petre Roman partidul), Zamfir a tras un semnal de alarmă în legătură cu ipoteza ca Traian Băsescu să fie cooptat în PNL, ca și când toate contrele ultimilor 15-16 ani dintre liberali și fostul președinte al României ar urma să fie șterse pur și simplu cu buretele.
CITIȚI ȘI: Războiul deschis din PNL lasă urme. Tabăra PDL-istă, surprinsă în ofsaid / EXCLUSIV
Am făcut acest preambul doar ca să vă arătăm o simplă tentație de a interpreta situația actuală din zona dreptei.
Băsescu, trecut între paranteze
Ipoteza noastră, în schimb, este că intențiile lui Traian Băsescu ar putea fi cu totul altele.
În caz că ați uitat, vă amintim pe scurt atmosfera din perioada 2013-2015, de la episodul perdeluței cu „adio, PDL” până la finalizarea fuziunii dintre PDL și PNL: nemulțumirile și suspiciunile vechilor liberali erau adormite de către portocalii printr-un discurs de tipul: „Băsescu nu mai reprezintă o miză; noi l-am părăsit și ne-am reformat, așa că haideți să uităm vechile certuri și să unificăm dreapta!”
Fuziunea ca un „picior în ușă”
Am subliniat prima parte, fiindcă ea capătă acum o importanță nebănuită, îndreptățindu-ne să credem că Traian Băsescu era nici mai mult, nici mai puțin decât ghimpele din coastă, din cauza căruia nu se putea face unirea pe partea dreaptă. Toată lumea îl arăta cu degetul pe fostul președinte și scotea în evidență pericolul ca acesta nu doar să intre în PNL, ci și să acapareze formațiunea galbenă.
Acum, Băsescu ieșind din joc, PNL are cale liberă să fuzioneze cu PMP fără prea mari probleme. Și să vă explicăm de ce: una dintre tehnicile propagandei se numește „piciorul în ușă” (ca și cum ai vrea să împiedici închiderea unei uși întredeschise și chiar să obții o mai mare deschidere a ei). De exemplu: dacă ești agent de vânzări, te duci la un potențial client și îi oferi gratis o mostră dintr-un produs, făcându-l să se simtă obligat a cumpăra acel produs. În cazul nostru, discursul ar putea suna în felul următor: dacă PNL a fost capabil să fuzioneze cu PDL, de ce nu ar face același lucru și cu PMP?
Oprea reloaded
Iar în acest scop, plecarea lui Traian Băsescu din fruntea PMP nu înseamnă decât că se repetă episodul „Gabriel Oprea”: în perioada discuțiilor despre fuziunea PMP-UNPR, oamenii lui Băsescu erau luați la întrebări în legătură cu problemele penale ale fostului vicepremier. La rândul lui, Oprea, ca să stingă controversele, a plecat de la președinția UNPR. Acum, ieșind din joc mult hulitul Traian Băsescu, PNL poate să fuzioneze cu PMP fără prea mari probleme, iar Băsescu, eventual, poate veni ulterior în Partidul Național Liberal, pe o fuziune deja făcută.
P.S.: poporul român are o vorbă: „Te ferește, te ferește, până când te nimerește”. Mai facem un pronostic: cel mai probabil, PNL-iștii vor nega o eventuală fuziune – sau, cel puțin, alianță – cu PMP, așa cum liberalii au negat atât fuziunea cu PDL (până când s-a întâmplat), cât și schimbarea afilierii europene de la ALDE la PPE (până s-a întâmplat și ea).

Poate ar mai fi o variantă, care seamănă ca două picături de apă cu „retragerea” lui Antonescu. Pe înțelesul tuturor, a fost retras (cu japca) !