Din data de 9 octombrie, atunci când regimul de la Ankara a decis lansarea unei ofensive militare de proporții peste granița de Sud cu Siria, evenimentele din zona Orientului Mijlociu s-au succedat cu o viteză amețitoare, antrenând în conflict aproape întreaga comunitate internațională. La scurt timp după lansarea operațiunilor militare în Siria, Turcia a devenit izolată pe plan mediatic și blamată aproape la unison de principalii actori internaționali.
Cum justifică Turcia incursiunea din Siria
Prima susţinere relevantă a Turciei este că în discuţia de duminică, 6 octombrie, între preşedintele turc Recep Tayyip Erdogan şi preşedintele american Donald Trump a fost acceptat un transfer de responsabilităţi şi de conducere a campaniei anti-teroriste împotriva forțelor Daesh de la SUA la Turcia. Pe această bază s-a produs trecerea frontierei de către armata turcă împreună cu Armata Siriană Liberă, o fracţiune anti-Assad găzduită pregătită şi antrenată de Turcia, care intră acum pe teritoriul sirian, fiind majoritar sunnită, turcomană şi arabă ca reprezentare.
Naraţiunea mai cuprinde afirmaţia că oficialii americani, inclusiv un Secretar al Apărării, au acceptat că PYD/YPG e o prelungire a PKK – recunoscută drept organizaţie teroristă – şi că “au părut a fi de acord” cu eliminarea zonei controlate de gherilele kurde la frontiera cu Turcia. Turcia susţine că, astfel, “alianţa tactică” SUA- YPG/PYD se încheie iar SUA alege varianta de aşteptat, aliatul său din NATO.
Obiectivul declarat al Turciei este neutralizarea ameninţărilor de lungă durată împotriva cetăţenilor turci şi eliberarea populaţiei locale de conducerea lorzilor războiului kurzi. Turcia nu a acceptat niciodată un coridor condus de un grup terorist la graniţa sa, susţine ministrul turc de Externe, Mevlut Cavusoglu.
Riposta siriană, sancțiunile americane și opțiunile Turciei
Narațiunea turcă este însă contrazisă complet de comunitatea internațională. Dacă, inițial, declarațiile președintelui Trump au fost ușor ambigue și chiar ridicole (Kurzii “nu au ajutat SUA în Normandia”), acum lucrurile par a se fi limpezit. Washingtonul a anunțat că va impune sancțiuni economice “foarte puternice” Turciei, contrazicând practic poziția Ankarei potrivit căreia ar fi existat un acord între SUA și aliatul său din NATO, Turcia. De vreme ce administrația americană a decis să impună sancțiuni economice chiar împotriva unui aliat din NATO – o acțiune drastică – atunci este foarte probabil ca Ankara să fi acționat fără consimțământul Statelor Unite.
Lucrurile ar putea deveni cu adevărat complicate pentru Turcia de vreme ce peste aceste sancțiuni anunțate de Statele Unite se adaugă dificultățile din teren, care duc spre scenariul unui război de uzură. Armata siriană a anunțat încheierea unui acord cu Forţele Democrate Siriene, conduse de kurzi și a început deja mobilizarea armatei de-a lungul frontierei de Nord cu Turcia.
Un război prelungit în Nordul Siriei nu avantajează deloc administrația de la Ankara, care va fi confruntată acum și cu sancțiuni economice. În plus, la ONU s-ar putea vota chiar o rezoluție împotriva agresiunii turce, lucru care ar duce la o și mai mare izolare pe plan internațional a regimului de la Ankara.
Erdogan a mizat totul pe o acțiune rapidă și decisivă împotriva kurzilor din Nordul Siriei, un dușman deja tradițional al regimului de la Ankara. Totuși, dinamica evenimentelor îl pun într-o situație foarte complicată pe actualul președinte turc, iar fereastra de oportunitate se închide rapid. În acest moment Turcia mai are doar două variante la dispoziție: fie dă înapoi și își retrage trupele din Nordul Siriei, fie joacă totul pe cartea ofensivei militare, cu riscul unor sancțiuni economice din ce în ce mai drastice și al izolării pe scena internațională.
