Jurnalistul Victor Ciutacu se află la momentul adevărului: intră sau nu în politică?
Realizatorul de la România TV a oferit, joi, o declarație pentru PSnews.ro, în care a vorbit fără menajamente despre ziariștii care părăsesc sfera de activitate mediatică în favoarea celei politice.
Discuția a pornit de la anunțul făcut, tot joi, de către jurnalistul și consultantul politic Dan Andronic (patronul Evenimentului Zilei) privind propria candidatură pe listele PMP pentru Parlament.
Victor Ciutacu a început prin a face aprecieri generale despre dosarul penal în care este implicat Dan Andronic și despre inconsecvența lui Traian Băsescu în legătură cu respectarea prezumției de nevinovăție.
„Era relativ previzibilă (candidatura lui Andronic – n.r.), dată fiind apropierea lui mai mult decât evidentă de Traian Băsescu. Mă mir, însă: văd că lumea îl tot acuză pe Dan că urmărește imunitatea parlamentară, că ăsta e marele hit. Cu toată dragostea și cu toată lipsa de simpatie față de Băsescu: Dan Andronic e într-un dosar penal. Dosarul penal curge, cu sau fără imunitatea lui Dan. Dacă Dan va fi condamnat în procesul de la Brașov, Dan se va duce la pușcărie, la fel cum s-au dus toți parlamentarii condamnați (Voiculescu, Fenechiu etc.) Ai putea zice că se va folosi de imunitate ca să prevină alt mandat de arestare, dar asta doar dacă știe Dan că i se pregătește un nou dosar și încearcă să își obțină asta.
Altfel, prin candidatura lui Dan, Băsescu dă dovadă de aceeași «consecvență» de care a dat dovadă toată viața. Cât era președinte (și după, o perioadă), urla ca apucatul, că toți cu dosare penale nu ar trebui să candideze, să facă să dreagă; acum, a descoperit, brusc, prezumția de nevinovăție. Când urlam noi cu prezumția de nevinovăție, zicea Băsescu că suntem instrumentele mogulilor și tonomatele lor. Acum, când li se aplică și lor… Ai văzut că și la Băsescu, în dosarul cu Cășuneanu, a zis: «Domn’e, deocamdată, nu sunt inculpat; sunt doar suspect». Păi, tot urmărit penal ești – și suspect, și inculpat. Băsescu folosește, ca de obicei, dublul standard. La câți râși de ziariști (sau porecliți «ziariști») candidează pe listele partidelor politice și sunt implicați în diverse combinații, nu văd cu ce e Andronic mai prejos decât ei. Măcar e mai ziarist decât ei, din punctul ăsta de vedere. Bun: ce valoare adăugată o să aducă, dacă o să intre în Parlament, asta rămâne de văzut. Că Andronic își dorește să candideze, că Băsescu își dorește să candideze… Până la urmă, e o organizație privată, nu interzice nicio lege candidatura lui Andronic… Dacă-l va condamna, îl ia direct din Parlament. Dacă nu, nu și punct. Nu mă tăvălesc de durere că Dan Andronic a devenit candidat al Partidului Mișcarea Populară – să fie sănătos!” i-a urat Ciutacu.
Întrebat dacă – în situația în care Dan Andronic va deveni parlamentar – Evenimentul Zilei va deveni un ziar de partid, un oficios al lui Traian Băsescu, Victor Ciutacu a amintit de politica editorială a EVZ din deceniul 2004-2014.
„Evenimentul Zilei a jucat mult timp rolul oficiosului lui Traian Băsescu – hai să nu ne ascundem după deget! A jucat rolul ăsta în perioada în care Băsescu era președintele României. Și nu neapărat cât l-a condus Andronic – nici pe departe! Și înainte să îl preia Andronic, era de un băsism feroce. Acum, par chiar mai moderați decât erau înainte. Bun: că-l promovează în continuare pe Traian Băsescu… OK – onoare muncii! E opțiunea patronală, e o linie politică pe care și-au asumat-o și, în definitiv, e firma lor, sunt banii lor, e ziarul lor. Atâta timp cât nu depășesc anumite bariere…” a opinat jurnalistul de la România TV.
Același Victor Ciutacu a scos în evidență antiteza dintre Evenimentul Zilei și „adevăratele oficine ale propagandei” de astăzi.
„Și să fim serioși: Evenimentul Zilei, la ora actuală, este chiar benign, în raport cu adevăratele oficine ale propagandei. Mă refer la propaganda statului de drept, la propaganda oficială. Păi, cum îți explici că, în aceeași zi, și Ziare.com, și Hotnews sunt interesate să facă un interviu cu același om – domnul ăla, Sorin Moisă, care e, mai nou, viitorul premier wannabe – pe un subiect care-i interesează pe români de nu mai pot: acordul comercial UE-Canada (CETA – n.r.). Hai, pe bune! Doi jurnaliști de la două site-uri de știri teoretic concurente se gândesc să facă, în același timp, interviu cu unul pe care n-au avut curiozitatea să-l intervieveze până acum niciodată. Și, din toți europarlamentarii români, și unii, și alții, l-au găsit taman pe ăla. Presupun că era un interes de largă respirație. Aia e propaganda adevărată a zilelor noastre. Evenimentul Zilei și-a trăit traiul, și-a mâncat mălaiul; acum, nu mai e ce-a fost odată”, consideră Ciutacu.
Partea esențială a declarației oferite de către Victor Ciutacu pentru PSnews.ro s-a referit la propriile intersecții cu politica – mai precis, ocaziile în care ar fi putut deveni parlamentar.
„Ca să fiu extrem, extrem de sincer, gânduri de mărire politică nu m-au străbătut niciodată. Așa, ca gândit de perspectivă, să zic că m-au străbătut anumite gânduri la un moment dat în viață, când nici n-aveam foarte multe opțiuni, însă m-am oprit la timp. Nu, n-am stat de vorbă cu nimeni – cel puțin în vederea acestor alegeri din 2016. Dar mărturisesc cu toată dragostea că, în 2012, dacă aș fi vrut, puteam să fiu parlamentar pe loc eligibil din partea a cel puțin două partide – cu propunere oficială, concretă și așa mai departe. Am refuzat politicos, am zis că nu e de mine. Nu mă văd subordonabil unui lider de partid – asta e principala problemă, dincolo de faptul că nu-mi place cum se comportă partidele românești și, mai ales, frica atavică de DNA, de SRI și alte povești de genul ăsta. Pentru că sunt niște oameni care, teoretic, dacă n-ar fi șantajabili, n-ar trebui să aibă asemenea spaime. Și nu mă văd, sincer, subordonat. Hai să-i luăm pe toți șefii de partide care sunt astăzi: mă vezi pe mine subordonat oricăruia dintre ei și să votez la comandă și să vorbesc după punctaj la televizor? E greu – am o personalitate destul de accentuată, ca să pot să fac chestia asta. A fost o vagă aluzie, la un moment dat: m-a întrebat cineva cum mi s-ar părea, dacă m-ar propune, și am spus că aș prefera să se abțină și să considerăm discuția pur și simplu privată și așa să rămână, pentru că n-aș vrea să aflu de pe site-uri cum îmi fac alții programul”, a zis gazetarul.
Cu toate acestea, Victor Ciutacu a ținut să precizeze că nu își condamnă colegii de breaslă care fac pasul dinspre mass media către politică.
„O crimă nu mi se pare, mai ales a unui ziarist care se preocupă și se pricepe, cât de cât, la politică. Pe de o parte. Pe de altă parte, latura negativă este pentru partide, nu pentru ziariști. Ziaristul în sine… Sigur că e greu să redevii ziarist, să te dai deontolog, neutru și așa mai departe după ce tu ai activat în structurile unui partid politic. Dar problema – dacă mă-ntrebi pe mine – e a clasei politice, nu a ziariștilor. Pentru că asta demonstrează încă o dată (iar alegerea Gabrielei Firea ca primar general al Capitalei confirmă) faptul că clasa politică și-a epuizat orice resursă de cadre, cum se zicea pe vremea lui Ceaușescu. N-au politică de cadre, nu-și cresc oameni. Dacă tu, dintr-un partid politic, nu găsești unul care să te reprezinte și care să aibă succes într-un scrutin și ești nevoit să apelezi la forțe externe – că-s ei ziariști, medici (cum este cazul domnului academician Dănăilă) sau orice altceva -, asta demonstrează falimentul clasei politice românești. Clasa politică românească nu e-n stare să producă oameni politici credibili, nu? Despre asta este vorba, atâta timp cât îi cauți pe alții. E ca-n Premier League: englezii nu sunt suficient de buni, motiv pentru care avem foarte mulți bani, cumpărăm din toată Europa și din toată America de Sud”, a exemplificat Ciutacu.
În încheiere, Victor Ciutacu a contrazis vehement ideea potrivit căreia partidele ar intenționa să mituiască oamenii de presă, oferindu-le locuri pe listele de candidați.
„Nu cred. Mă-ntorc la cazul meu concret: acum patru ani de zile, când mi s-a oferit mie loc eligibil, mă duceam pe un salariu de câteva ori mai mic decât ăla pe care-l aveam. N-aveam de gând să m-apuc să fur. De ce aș face treaba asta (să treacă din presă în politică – n.r.)? Și unde ar fi mita? Înțeleg să te mituiască cineva cu mai mult, nu cu mai puțin. Ce drac de mită e asta? Dacă nu te duci la furat, ce tip de mită e asta? E absurd! Mai mult decât atât: mă lua pe mine, să zicem, partidul X (n-are rost să personalizăm). Asta însemna că mituia postul de televiziune la care lucram atunci? Care era avantajul postului de televiziune de la care plecam? Ei, pe de o parte, îl pierdeau pe unul care – de bine, de rău – făcea niște audiențe și de pe urma căruia încasau bani. Deci le lua și omul, și ce le dădea în schimb? Le dădea cineva cifrele de audiențe înapoi? Le dădea alt om, la schimb, care să facă audiențe și mai mari decât mine? Le dădea bani prin spate, ca să mă lase pe mine să mă duc la partid? Nu!
Mie asta mi se pare o exagerare tipică anilor ’90: «Vai, mituiește presa nu știu cine!» Sunt oameni care aleg în drumul lor… Te-ai gândit și că foarte mulți dintre ziariștii ăștia care au intrat în politică nu mai aveau alternative viabile în carieră? Poate niște oameni au ajuns la un capăt de drum. Presa arată cum arată, trăiește cum trăiește, da? Poate au ajuns la concluzia: «Bun, asta e! Mă duc și mă fac parlamentar. Măcar, dacă reușesc, am un loc de muncă, până la urmă». Eu n-aș condamna decât – repet – clasa politică, pentru evoluția (dacă «evoluție» se poate numi asta) de 26 de ani, în care și-a epuizat toate rezervele și apelează acum la surse externe”, a conchis gazetarul.
