L-am cunoscut pe instructorul de tir de la poligonul UTI, de pe Olteniței. Atunci, nimic nu anticipa tragedia de astă seară când doi oameni au murit, din nebunia unuia dintre ei.
Mi s-a părut relaxant să mergem, împreună cu colegii de redacție, în miezul unei zile, la o activitate care îi putea descărca de stresul zilnic. Să intri într-un poligon era ceva suficient de exotic, de energizant pentru niște oameni care abia au timp să respire timp de 12 ore pe zi. Dura puțin, era aproape…
Acum realizez că organizarea acestei activități a fost la fel de dificilă ca programarea unui pensat la cosmetică. Singura problemă a fost găsirea unei ore libere care să fie convenabilă pentru toată lumea…
Într-o locație de maximă securitate, care gestionează Sistemul de Management al Traficului, singura problemă pe care am întâmpinat-o a fost o mică întârziere, până când poligonul se elibera de trăgătorii de la programarea anterioară…. Nimeni nu ne-a cerut vreun act de identitate pentru acces, iar menționarea numelui pe care a fost făcută programarea a părut să fie suficient. Am trecut prin mai multe holuri de acces, securizare – adevărat – dar pentru cineva care ar fi forțat intrarea și nu pentru cineva care este deja înăuntru. Completarea unui tabel cu numele și datele din buletin a fost singura formalitate, înainte de acces în incinta poligonului.
Nicolae Tănase, directorul poligonului, îndeplinea și rolul de instructor, mi-a dat senzația unui bătrânel de treabă, iubitor al armelor de foc și pasionat de ceea ce face. Cu metodă, cu grijă și fără să sară peste etapele instructajului a avut grijă ne ne bucurăm cu adevărat de experiență și să gestionăm pozitiv valul de adrenalină care se descarcă în astfel de situații.
Cu toate astea, nu poți să nu te întrebi: cum este posibilă o astfel de tragedie ca cea care a avut loc ?
Privind în urmă, îmi dau seama că fiecare dintre noi, a avut în mână un pistol Glock 9 mm, cu glonț pe țeavă, orientat – este adevărat – către țină. Aseară însă țintele au fost altele…. Doi oameni au murit pentru că nimeni nu și-a dat seama că unul dintre cei doi vroia să moară și să omoare. Niciun control, aviz psihologic, consult, orice…. nu au fost necesare pentru a valida dacă avem capacitatea mentală de a ține un pistol în mână. E ca și cum te urci la volan, fără a da testul psihologic. Poți îndrepta mașina către orice: copac, oameni, contrasens…
Aseară s-a întâmplat o nenorocire… Din informațiile pe care le avem, pare a fi vina elevului pe care instructorul Tănase îl avea în grijă. Poate că dacă poligonul nu ar fi deschis oricui – neaveniților ca noi, căutătorilor de momente inedite – s-ar restrânge riscurile ca un instabil să provoace o tragedie ca cea de cu o zi în urmă. Poate că dacă pasiunea pentru tir, pentru arme de foc ar fi exercitată în cadrul unor cluburi, cu avize psihologice și consult de specialitate prealabil, toate acestea s-ar întâmpla mai greu sau deloc. Poate că acum nu am avea discuții despre reglementări lipsă și norme metodologice care așteaptă de prea mult timp intrarea în vigoare.
Poate că nu ar fi fost nevoie, din nou, de o tragedie pentru ca reglementări împotriva nebunilor să fie activate….
