Angela Merkel a anunţat luni că nu mai candidează la funcţia de cancelar în 2021 şi a dat asigurări că nu va încerca să influenţeze procesul de desemnare a persoanei care-i va succeda.
CITIȚI MAI MULTE AICI: Angela Merkel nu va mai candida pentru un nou mandat de cancelar al Germaniei
În acest context, redacția PSnews.ro a luat legătura cu președintele Fundației Universitare a Mării Negre, Dan Dungaciu, pentru a creiona implicațiile anunțului Angelei Merkel pentru politica germană și atât cea europeană. Astfel, analistul de politică externă a trasat trei direcții de analiză a anunțului Angelei Merkel: în primul rând, nu se știe cine va fi succesorul Angelei Merkel și ce agendă politică va avea și cum va arăta proiectul european în funcție de aceasta, în al doilea rând, partidele de mainstream au primit o lecție, acestea trebuind să își schimbe agenda pentru a contracara partidele de extremă, iar în al treilea rând va începe o perioadă de instabilitate politică în Germania chiar dacă actualul cancelar a anunțat că vrea să își termine mandatul.
„Lucrurile sunt foarte semnificative. Era previzibilă criza politică din Germania, chiar dacă toată lumea se uita se uita cu teamă și discuta mai puțin despre așa ceva pentru că efectele unei crize politice în Germania nu sunt doar germane, ci și europene și chiar mai mult decât atât. Prima consecință la nivel continental este dedurizarea nucleului dur al Europei. Este o modificare de agendă. Este clar că atunci când Angela Merkel care a fost de ani buni cancelar și unul din liderii majori ai Europei anunță că va pleca, se produc două efecte: bătălia politică în Germania se va intensifica, ceea ce va duce energia Germană pe bătălia internă mai degrabă decât pe proiectele europene, adică Germania politică va fi tot mai concentrată pe succesiune decât pe proiectul european. Nu se știe foarte limpede cine va fi succesorul Angelei Merkel și ce culoare politică va avea acesta. Toate semnalele arată că candidatul pentru viitorul cancelar ar putea fi o persoană orientată mai la dreapta eșichierului politic deci o persoană care va face Germania să arate un pic mai asemănătoare cu inamicii principali care vin dinspre extrema dreaptă. Dacă lucrurile vor sta așa, nu este limpede ce va mai însemna nucleul dur, care vor mai fi politicile comune, care vor fi pașii comuni, care va fi dansul pe care îl vor face împreună Germania și Franța, apropo de Uniunea Europeană. În sensul acesta vorbesc despre un pericol de dedurizare al nucleului dur.
A doua chestiune este o lecție pe care toate partidele de mainstream o primesc. Când ai la nivel european partide populiste, sau în general împotriva mainstreamului, puteți să le numiți cum vreți, că sunt de stânga sau de dreapta, atunci când ai asemenea provocări ai două soluții sau ai o posibilitate de a rămâne neafectat: să încerci să schimbi politicile în așa fel încât să devii asemănător cu cei care te provoacă. Cazul olandez este emblematic: partidul liberal se mută mai spre extrema dreaptă, în așa fel încât partidul liberal olandez să nu permită partidului de extremă dreapta să acapareze cât mai mult din spațiul electoral. Ei bine, nemții nu au făcut asta, nici social-democrații și nici creștin-democrații. Au rămas încremeniți în proiectul de partid mainstream. Nu s-au modificat, nu s-au mișcat electoral. Probabil că aceasta va fi lecția principală pentru toate partidele europene mainstream: dacă nu se modifică, dacă nu schimbă mesajul și discursul, atunci evident sunt într-o cădere liberă pentru că pare că lumea s-a săturat de foarte multe lucruri, că agenda cetățenilor în spațiul european nu mai coincide cu agenda partidelor mainstream. Dacă partidele mainstream nu înțeleg asta, vor păți ce a pățit până și Germania. De fapt, lecția decredibilizării partidelor mainstream a dat-o Franța de la început prin apariția spectaculoasă a partidului lui Macron, care este de fapt o primă lecție pe care francezii au dat-o, că un partid pentru a mai avea putere trebuie să se schimbe. Așadar, aceasta este a doua lecție pe care o transmite situația politică din Germania.
În al treilea rând, asistăm la o perioadă evidentă de instabilitate. Că ne place, că nu ne place, situația politică din Germania este instabilă. Este foarte greu să prevezi ceea ce se va petrece, pentru că atunci când Angela Merkel anunță că va pleca, cu toate că ea a declarat că vrea să mai rămână cancelar până în 2021, când i se termină mandatul, dar când a anunțat că pleacă, se poate întâmpla orice și inclusiv ca doamna Angela Merkel să plece înainte de finalizarea mandatului”, a precizat directorul Institutului de Ştiinţe Politice şi Relaţii Internaţionale „Ion I.C. Brătianu” al Academiei Române.
Totodată, întrebat dacă în condițiile unei Germanii instabile politic, Franța va profita de situație și va deveni astfel principalul pol de putere al UE, Dan Dungaciu a reliefat că ar fi o greșeală a statului francez să abordeze o astfel de tactică, întrucât nu are o asemenea putere de a dicta singur agenda politică a UE.
„Instabilitatea politică din Germania nu este tipul de instabilitate pe care o putem vedea în România. Nu despre asta este vorba. Problema este că această incertitudine care planează la nivelul politicii germane evident că nu poate fi scoasă din ecuație. Ea va fi acolo, se simte din aer, iar prin faptul că doamna Merkel a anunțat retragerea ei din cursa pentru a fi cancelar, instabilitatea politică este iminentă. Care va fi efectul pentru Franța? Va fi un efect foarte prost pentru că oricâte declarații ar face Franța prin domnul Macron este evident că Europa este prea grea pentru umerii francezi sau doar pentru umerii francezi. Din punctul acesta de vedere, domnul Macron poate să insiste mai departe cu decuplarea, cu cele două bucăți de Europă, adică cea a cercurilor concentrice, una care să se întărească pe zona euro și care după ce se va fi întărit se va putea ocupa și de zona Europei non-euro. Evident, o Europă ruptă în două pentru că asta vrea Macron. Nu este vorba aici despre cele două viteze, ci de cercuri concentrice. Când ești într-un cerc și nu ești în celălalt este foarte greu să îți depășești condiția. Asta înseamnă teoria cercurilor concentrice, când ești într-un cerc și riști să rămâi acolo o perioadă lungă de timp.
Dar Franța nu va avea forță. Franța fără Germania alături nu va reuși să își impună partitura indiferent cât de frumos și spectaculos va cânta domnul Macron pentru o perioadă scurtă de timp, pentru că se pare că nici potența sa politică nu mai este precum la început. Problema va fi a Europei deci. Europa va intra într-o criză a proiectului care după părerea mea va fi aproape inevitabilă. Nici nu știm liderul creștin-democrat care va veni la putere, care va fi el, și ce poziție va avea el apropo de proiectul germano-francez și legată de viziunea domnului domnului Macron asupra viitorului european și în ce măsură Germania își va asuma proiectul președintelui francez pentru că știm că doamna Angela Merkel nu a achiesat total la ce spune Parisul. Germania a avut opțiunea ei și viziunea ei pentru Europa. Din această perspectivă, nu cred că Franța este atât de iresponsabilă să se bucure infantil despre situația din Germania. Nu este vorba despre asta. Este vorba că proiectul european riscă să devină instabil când Germania este instabilă. Germania este prea importantă pentru proiectul european pentru ca acesta să nu își caute batista atunci când doamna Merkel sau politica germană au probleme”, a conchis profesorul universitar Dan Dungaciu în exclusivitate pentru PSnews.ro.
Cit de extrema ar fi dreapta ? Sau, care sunt noile semnificatii ale termenului, respectiv cum se traduce ” extrema dreapta” ?
Jocul e puternic. Germania iși aduce la picioare toti europenii membrii UE si dornici sa mentina uniunea: „stai cu noi, nu ne lasa!” Par să strige toi, în frunte cu o Graniță care nu mai e de la R2M ca cea a lui Napoleon. Nu mai are lideri capabili sa-si asume răspunderea conducerii unui sistem, unui grup de state unite printr-un proiect, printr-o doctrina și prin aspirații comune (împărtășite, cel putin formal, până acum). Iar noi fara Franța ne descurcam destul de greu sau mai mult nu ne descurcam. Dacă Lumea s-a schimbat dupa RR, această se datorează și Germaniei, in afara de Rusia si SUA.