Redacția PSnews.ro vă prezintă mai jos de ce tace președintele ALDE, Călin Popescu-Tăriceanu, și cum această tăcere nu prevestește nimic bun pentru liderul PSD, Liviu Dragnea, putând chiar să ducă la o reconfigurare a scenei politice.
În caz că nu ați observat, ultimele opt zile au fost marcate de o absență cel puțin suspectă din peisajul mediatic a șefului Senatului, în condițiile în care, până acum, chiar și în perioadele de vacanță parlamentară, al doilea om în stat ne obișnuise să dea cel puțin un comunicat pe săptămână.
Cruciatul cu armele ruginite
De altfel, încă de la începutul anului, ieșirile publice ale politicianului au fost departe de amplitudinea celor care l-au consacrat din 2014 încoace. Spre exemplu, pe subiectul Sebastian Ghiță, Călin Popescu-Tăriceanu a avut 2-3 apariții televizate, dar atât. În rest, ne amintim cum, în ianuarie, tot Tăriceanu declara că nu se poate constitui o comisie parlamentară, șeful ALDE punând accent pe ancheta Parchetului General.
Ca și cum nu ar fi fost de ajuns, același Tăriceanu s-a înconjurat în prezent de o tăcere asurzitoare în legătură cu scandalul de la vârful DNA. Președintele ALDE, care altădată rupea cămașa de pe el de indignare („încălcări ale drepturilor omului„, „stat paralel”, sistem stalinist” etc. etc.), acum s-a făcut nevăzut, profitând de faptul că agenda presei politice este ocupată cu atacurile primite de la PSD din partea opoziției și a mediului de afaceri, ca urmare a abracadabrantelor propuneri privind fiscalitatea.
Înainte să trecem la subiectul PSD, vă mai spunem câteva cuvinte despre relația lui Călin Popescu-Tăriceanu cu domeniul justiției. El, care până nu demult poza în apostol al drepturilor omului (gata oricând să se ia de guler cu oricine ar fi pus anticorupția mai presus de Constituție), acum nu doar că își nuanțează discursul legat de justiție, ci – mai mult – nu ratează nicio ocazie de a-i cânta în strună macovistului ministru de resort, Tudorel Toader, oricât de aberante ar fi ideile acestuia și de oricâtă lipsă de tărie ar da dovadă în soluționarea problemelor din domeniu.
Scârțâie lanțul de iubire ALDE-PSD
Revenind la relația dintre Tăriceanu și Dragnea, trebuie să scoatem în evidență un lucru: PSD este cum nu se poate mai nimerit pentru rolul de paravan pe timp de criză (având în vedere mărimea și mai ales capacitatea lui de autoreglare), iar ALDE a înțeles foarte bine acest lucru: după tărăboiul adus pe capul coaliției de către tandemul Liviu Dragnea-Florin Iordache în zilele Ordonanței 13, oamenii lui Călin Popescu-Tăriceanu s-au încolonat în spatele lui Tudorel Toader, susținând discursul aparent reformist al acestuia. Chiar dacă așa ceva nu i-a picat bine la stomac lui Dragnea, Tăriceanu a știut să-l strângă cu ușa pentru păstrarea lui Toader în guvernul Mihai Tudose.
Mai mult: văzând că i-a reușit jocul cu Toader, Tăriceanu a băgat piciorul în ușă și a insistat să-i țină piept lui Dragnea: l-a trimis pe purtătorul de cuvânt al ALDE, Varujan Vosganian, să declare în plenul Parlamentului că Alianța Liberalilor și Democraților va deveni „oponentul” Partidului Social Democrat, în cazul în care oamenii lui Dragnea vor elimina cota unică de impozitare. Acesta a fost cel mai clar semnal de până acum că ALDE este gata să rupă coaliția în cazul în care Liviu Dragnea va continua să se comporte ca un despot.
Tăriceanu, cu ochii către o nouă zare
Să recapitulăm: insistența din jurul lui Tudorel Toader PLUS vehemența împotriva planurilor fiscale ale PSD. Dincolo de o simplă dovadă de orgoliu din partea unui fost premier, această atitudine a lui Călin Popescu-Tăriceanu ar putea avea o explicație mult mai gravă pentru Liviu Dragnea: plecarea ALDE. Către cine? Simplu: către PNL, partidul care și-a menținut discursul pro-justiție în ciuda oricăror derapaje din acest domeniu, semnalate de alte partide.
O eventuală întoarcere a lui Călin Popescu-Tăriceanu în Partidul Național Liberal a tot fost vehiculată în presă, de cel puțin doi ani încoace. Totuși, ea are mai multe șanse să prindă substanță în actualul context, în care Liviu Dragnea (redevenit premier de facto după înlăturarea lui Sorin Grindeanu) este departe de viziunea guvernamentală a lui Victor Ponta, dând dovadă de mult mai puțină deschidere la ideile liberale venite dinspre ALDE. Astfel, văzându-se din ce în ce mai marginalizat de către partenerul de coaliție, Tăriceanu nu va avea altă soluție decât să se întoarcă în PNL, de unde a plecat.
Conștient, probabil, de faptul că PSD nu va rămâne la guvernare până în 2020 după garnitura de propuneri revoltătoare (începând cu OUG 13 și terminând cu setul de modificări fiscale) și după răsturnarea propriului guvern, șeful ALDE și-a dat seama că partidul lui, de unul singur, nu contează în ecuația politică (fiind surclasat în alegerile parlamentare chiar de către USR).
Călin Popescu-Tăriceanu poate fi bănuit de multe lucruri, dar nu de lipsa pragmatismului. Vedem, așadar, cum, dându-și seama de situația delicată a ALDE (atât ca procentaje, cât mai ales ca anexă a unui condamnat definitiv care tratează România ca pe propria moșie din Teleorman), Tăriceanu rămâne neutru, ca să vadă încotro ar putea schimba macazul în perspectiva anului electoral 2019, an marcat nu doar de alegerile prezidențiale din toamnă-iarnă, ci și de scrutinul europarlamentar din primăvară-vară.
Și să nu uităm un amănunt: PNL este condus și el de un președinte cu probleme penale. Spre deosebire de Dragnea, procesul lui Ludovic Orban încă nu s-a terminat, iar o eventuală condamnare rapidă a acestuia ar deveni un cadou nesperat pentru cel care i-a fost șef guvernamental între 2007 și 2008: Tăriceanu s-ar putea întoarce în PNL ca un lider providențial, promițând marea cu sarea unor politicieni lăsați în degringoladă de conducerile marca Blaga-Gorghiu, apoi Turcan.
Sau va rămâne și va trage spuza pe turta lui
Altă variantă de lucru la care ne-am gândit este cea în care Călin Popescu-Tăriceanu rămâne în coaliția PSD-ALDE, continuând să meargă pe burtă și să-l lase pe Liviu Dragnea a încasa întreaga nemulțumire a adversarilor politici și a societății civile. Astfel, în eventualitatea în care PSD își va rupe gâtul (ca urmare a stilului de conducere dragnist), Tăriceanu va avea un spațiu mai mare de manevră ca să se constituie într-o alternativă de imagine a alianței PSD-ALDE.
Totuși, acest scenariu este mai riscant, întrucât fiecare lună rămasă alături de Dragnea îi va aduce lui Tăriceanu tot mai multe degete îndreptate împotriva lui, ca unul care a știut, dar a tăcut, devenind complice la haosul creat de către baronul de Teleorman.
Anume felul în care Călin Popescu-Tăriceanu va apăsa pe comutator (în sensul rămânerii sau al migrării către PNL) va decide soarta ALDE în perspectiva alegerilor de peste doi ani și mai mult va răspunde la o întrebare cu bătaie pe termen lung: va mai conta Tăriceanu în politica de vârf sau își va semna singur transformarea într-o notă de subsol a istoriei postdecembriste?
