Fostul doctor în drept Victor Ponta a ieşit la smardoială: a scris, joi, pe Facebook, nasoale despre Traian Băsescu, Monica Macovei şi Raluca Prună (cea care, printr-o nefericire a istoriei, ocupă acum funcţia de ministru al Justiţiei).
„Când o să facem un Memorial al Crimelor Securității și Stalinismului (plus Băsismului) în România putem avea acolo și încăperi cu numele «Monica Macovei» și «Raluca Prună»! Merită tovarășele să nu le uitam ca să nu repetăm ororile acestora!„ a lătrat Ponta.
Suferind – probabil – de insomnii (de grija ţărişoarei) sau apăsată de importanţa istorică a funcţiei în care a fost instalată, Raluca Prună a intrat pe Facebook în puterea nopţii şi a vărsat pe Victor Ponta hârdăul cu lături.
„Un tip pe nume VV Ponta ma face stalinistă. Din nou, a suta oară. Mai bate câmpii si cum ca as fi membru ISIS. Am predat filosofie politica, nu voi zăbovi: l-as fi pus sa repete anul. Pentru delir ideologic. Suntem însă in alt joc si el e (încă) in politica mare. Il anunț public – ca avocat intrat pe bune in profesie, ca pentru toate calomniile il voi invita de azi înainte sa probeze in instanța astfel de afirmații. Poate își ia un avocat neintrat pe usa din dos in barou, ca argumentele formulate de unul singur nu conving oameni raționali, care au silogismul acasă si care cunosc rigorile legii.
Pe cei mulți, scârbiți de cum sunteți reprezentati, de aici si de aiurea de prin exilul global, va invit la reflecție: nu cumva meritam mai mult decât un rebut intelectual de acest tip?! Hai sa dam delete, putem, e o chestie utilitarista (pt VV Ponta, asta e o chestie legată de număr, va explic gratis)” a fost mesajul ministresei.
Iar acum, mă bag eu în seamă, fiindcă mi-a atras atenţia ceva din statusul Ralucăi Prună: partea cu „cei mulţi, scârbiţi de cum sunteţi reprezentaţi”.
Mă gândeam că gura păcătoasei adevăr grăieşte. Adică, DA, mă regăsesc în ce spune tehnocrata, dar observ că a uitat un cuvânt: sunt scârbit de cum NU sunt reprezentat, de felul în care acest guvern NU a rezultat din nicio alegere parlamentară, de modul în care ministrul de mai sus pare că s-a folosit de revolta deţinuţilor ca să desecretizeze arhiva SIPA, ca o armă de şantaj împotriva magistraţilor. De ce mai sunt scârbit? De planurile urzite de către ministerul pe care îl conduce, când instituţia a eliminat din Tabelul nominal cu experţii criminalişti autorizaţi specialitatea „voce şi vorbire”, blocând expertizarea, în instanţă, a interceptărilor din dosare – jucând, astfel, în picioare dreptul la un proces echitabil. (Găsiţi mai multe detalii pe Luju.ro.)
Acum, să fiu bine înţeles: Victor Ponta este un politician care merită să-i aruncăm chiftele cu praştia, printre gratii – măcar pentru banii pe care i-a luat de la gura săracilor (de mila cărora plângea cu lacrimi de crocodil când o ardea prin Dubai), bani daţi gigantului KazMunayGas, prin ceea ce a rămas în istorie drept „Memorandumul cu Rompetrol”. Aşadar, nu i-l opun pe manglitorul de doctorat celei pentru care discuţia despre drepturile omului este „un lux teoretic”. Atât doar că atmosfera din ţara asta începe să devină irespirabilă, când ştiu că aceea pusă să aibă grijă de judecători (adică de cei care împart dreptatea) este oricând gata să treacă drepturile omului la note de subsol ori să le arate pisica magistraţilor incomozi.
Dacă toţi cei 26 de ani şi jumătate de democraţie (bună, rea, arătoasă ori cârpăcită – cum o fi fost ea) ar fi un frigider, aş găsi chiar în uşa lui lămâia care să taie scârba provocată de guvernanţi cu semne accelerate de fanariotism, precum sunt cei care ne conduc în prezent. Iar acea lămâie poartă numele de „alegeri parlamentare”. Se va vedea în decembrie în ce măsură poporul a învăţat crunta lecţie a tehnocraţilor şi cât de mult îi mai pasă românului dacă ţara este menţinută pe linia de plutire ori lăsată în cădere liberă, să pice direct în cap, de pe zgârie-norii poleiţi cu mirajul lui „Vrem o ţară ca afară”, „Corupţia ucide” ori „Toate partidele – aceeaşi mizerie”. Hai, că poate aude şi diaspora!
