Odată cu instalarea democratiei in sanul societătii si cu inventarea notiunii de presă liberă, poporul roman a inceput să aibă tot soiul de dileme. Despre una dintre acestea vă propun să discutăm astăzi. Mai exact, despre cat de adanc si pană unde se poate intra in viata unei persoane publice, atunci cand aceasta din urmă isi asumă un rol in lumina reflectoarelor. Si as propune si un caz-scoală: primarul de la Buzău si filmuletul său porno, turnat intr-o cameră de hotel alturi de două june.
La aparitia pe piată a “capodoperei”, multi s-au revoltat, vorbind despre cat de murdară poate fi o campanie electorală. Ba chiar au sărit să il facă martir pe săracul amorez. Probabil altii s-au bucurat, văzand ca si inmormantată cariera politică a personajului. Pe acestia din urmă i-as putea dezamăgi cu o serie de exemple contrare. Cel mai bun dintre ele este cel al unui fost premier al Romaniei, al cărui nume apărea intr-un dosar de prostitutie, incadrarea fiind de sex cu minore. Dezvăluirea, făcută chiar de sus-semnatul a fost urmată, paradoxal, de o ascensiune fără precedent a carierei politice a respectivului. Deci asta cu sexul interzis, nu prea prinde la romani.
Dar să revenim la oile noastre, sau mai concret la cele două miorite cu care isi diversifică viata sexuală alesul de la Buzău. Scenariul numărul 1 poate fi că totul este o făcătură, o regie bine ticluită folosindu-se minunile tehnicii contemporane. In cazul ăsta, omul nu are decat să investească intr-o expertiiză in sensul ăsta, si va iesi mult mai curat, mai spălat si mai intărit in fata electoratului. Dar dacă totul e pe bune si alesul s-a dedulcit la plăcerile oferite de fete?! Abia aici apar deontologii!
Din punctul meu de vedere, mersul in fata electoratului ar trebui să fie ca si spovedania la preot. Ori o faci, ori nu o faci. Nu poti intra sub sutana popii, ca apoi să fii sincer doar pe jumătate. La fel si cu alesii. Cand merg să cersească voturi, ca să prindă fotoliile căldute, nu se dau inapoi să toarne de-a valma tot soiul de minciuni si promisiuni, de care uită a doua zi după alegeri. Si nimeni nu le mai poate face nimic. Tot ce putem face după trecerea momentului operativ intutulat “mersul la vot”, este să ne uităm la ei neputinciosi. Si să ii descoperim asa cum sunt de fapt. Ori, dacă poporul rămane doar cu uitatul, atunci de ce să nu vadă tot. De la tupeul cu care ne mint, la mizeria din jurul lor, la obrăznicia cu care fură sau chiar la bucata de epidermă pe care o dezgolesc atunci cand isi satisfac plăcerile carnale. Mai ales cand plăcerile cu pricina e posibil să fie plătite tot din banii nostri, ai fraierilor care i-am votat…
Cei trei violatori sărăcii din vaslui mai fac si puscărie că au violat-o pe una, iar babacul politician fură pe toți fute două nu face nimeni nimic. Unde este corectitudinea…