Ordonanța de urgență care a făcut posibilă creșterea vertiginoasă a tarifelor la gaze naturale încalcă nu mai puțîn de 9 articole din Constituția României, consideră judecătorul care a admis atacarea acelei ordonanțe la Curtea Constituțională condusă de Marian Enache.
Este vorba despre OUG nr. 1/2020 privind unele măsuri fiscal-bugetare și pentru modificarea și completarea unor acte normative, pe care studentul la Drept Adrian Cristian Secu a atacat-o la Curtea Constituțională a României. Secu a ridicat excepția în cadrul unui proces în care cere anularea Ordinului ANRE nr. 27/2020 pentru stabilirea unor măsuri privind furnizarea gazelor naturale la clienții casnici în perspectiva eliminării prețurilor reglementate. Pe scurt: ordinul prin care Autoritatea Națională de Reglementare în domeniul Energiei stabilea cum aveau să crească prețurile după 1 iulie 2020, când era programată să înceapă „dereglementarea” pieței de gaze naturale.
În 10 noiembrie 2022, în dosarul nr. 196/64/2022, judecătorul Victor Hortolomei de la Curtea de Apel București i-a aprobat lui Adrian Secu cererea de sesizare a CCR cu excepția de neconstituționalitate a întregii Ordonanțe 1/2020, precum și, în subsidiar, a articolelor XIII, XIV și XXVIII din același act normativ. Cu acea ocazie, Lumea Banilor va prezența în exclusivitate atât acțiunea de anulare a ordinului ANRE, cât și excepția de neconstituționalitate a ordonanței de urgență.
De dată această, veți vedea argumentele judecătorului Hortolomei, care, la fel că Adrian Secu, consideră că ordonanța este neconstituțională în ansamblul ei.
Chiar dacă i-a admis lui Secu cererea de sesizare a CCR, magistratul și-a motivat abia zilele trecute încheierea prin care a aprobat acea solicitare – încheiere pe care o prezintă Luba.ro.
Judecătorul acuză încălcarea a 9 articole din Constituție
Pe lângă argumentele care țîn de nerespectarea procedurii în adoptarea ordonanței de urgență (lipsa avizelor de la Consiliul Legislativ, Consiliul Economic și Social, SGG și Consiliul Concurenței) – argumente invocate și de reclamantul Adrian Secu (click aici pentru a citi) –, magistratul CAB invocă încălcarea unor decizii ale Curții Constituționale a României și mai ales subliniază lipsa de transparență în procesul de adoptare a ordonanței de urgență. Această lipsă, explică Victor Hortolomei, dovedește lipsa de respect față de esența unei societăți democratice – și anume: exercitarea suveranității de către poporul român: „OUG nr. 1/2020 este in ansamblul sau neconstituțională, întrucât a fost adoptată fără îndeplinirea exigențelor de transparență decizională, care sunt menite să asigure participarea directă a cetățenilor la adoptarea actelor normative, aspect ce se circumscrie problematicii exercitării suveranității de către chiar titularul acesteia, poporul român, și ține de esența unei societăți democratice”.
Înainte de a vă lăsa să citiți cel mai important fragment din încheierea judecătorului, prezentăm pasajele din Constituție despre care magistratul susține că sunt încălcate de OUG 1/2020:
– art. 1 alin. 3 și 5:
„(3) România este stat de drept, democratic și social, în care demnitatea omului, drepturile și libertățile cetățenilor, libera dezvoltare a personalității umane, dreptatea și pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradițiilor democratice ale poporului român și idealurilor Revoluției din decembrie 1989, și sunt garantate. (…)
(5) În România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie”;
– art. 16 alin. 2: „Nimeni nu este mai presus de lege”;
– art. 31 alin. 1 și 2:
„(1) Dreptul persoanei de a avea acces la orice informație de interes public nu poate fi îngrădit.
(2) Autoritățile publice, potrivit competențelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă a cetățenilor asupra treburilor publice și asupra problemelor de interes personal”;
– art. 61 alin. 1: „Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român și unică autoritate legiuitoare a țării”;
– art. 79 alin. 1: „Consiliul Legislativ este organ consultativ de specialitate al Parlamentului, care avizează proiectele de acte normative în vederea sistematizării, unificării și coordonării întregii legislații. El ține evidența oficială a legislației României”;
– art. 115 alin. 4: „Guvernul poate adopta ordonanțe de urgență numai în situații extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligația de a motiva urgență în cuprinsul acestora”;
– art. 141: „Consiliul Economic și Social este organ consultativ al Parlamentului și al Guvernului în domeniile de specialitate stabilite prin legea sa organică de înființare, organizare și funcționare”;
– art. 142 alin. 1: „Curtea Constituțională este garantul supremației Constituției”;
– art. 147 alin. 4: „Deciziile Curții Constituționale se publică în Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor”.
Redăm principalele argumente de neconstituționalitate ale judecătorului CAB Victor Hortolomei:
„În ce privește punctul de vedere al instanței asupra excepției, Curtea de Apel apreciază că acesta este obligatoriu față de disp. art. 29 alin. 4 din Legea nr. 47/1992 republicată doar în măsură în care excepția de neconstituționalitate ar fi fost invocată de oficiu, pentru motivarea încheierii de învestire, iar în celelalte ipoteze, anume atunci când titularul excepției este una dintre părțile litigante, instanța de judecată are facultatea de a prezența o opinie.
În cauza de față, Curtea apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată, deoarece:
– OUG nr. 1/2020 este în ansamblu neconstituțională, întrucât a fost adoptată, cu un conținut normativ aproape identic cu cel al legii (mai puțîn art. I pct.18), după declanșarea controlului de constituționalitate a priori în privința Legii privind unele măsuri fiscal-bugetare și pentru modificarea și completarea unor acte normative, lege declarată neconstituțională prin Decizia Curții Constituționale nr. 61/2020, fiind încălcate prevederile art. 142 alin.1) din Constituție și art. 147 alin.4) din Constituție (prin raportare la Decizia Curții Constituționale nr. 727/2012), precum și cele ale art. 1 alin.(3) și art. 61 alin.(1) din Constituție;
– OUG nr. 1/2020 este în ansamblu neconstituțională, întrucât a fost adoptată fără a se solicita în prealabil avizul Consiliului Legislativ, fiind încălcate dispozițiile art. 79 alin.(1) din Constituție, coroborat cu art. 1 alin.(3) și (5) din Constituție (prin raportare la dispozițiile art. 3 alin.(3), art. 4 alin.(1) și art. 4 alin.(3) din Legea nr. 73/1993 și dispozițiile art. 9 alin.(2) și art. 10 alin. (4) din Legea nr. 24/2000);
– prevederile OUG nr. 1/2020, în ansamblu, precum și dispozițiile art. XIII, art. XIV și art. XXVIII din OUG nr. 1/2020, în special, sunt neconstituționale, întrucât au fost adoptate fără a se solicită în prealabil avizul Consiliului Economic și Social, fiind încălcate dispozițiile art. 1 alin.(3) și (5), art. 16 alin.(2), coroborate cu art. 141 din Constituție (prin raportare la dispozițiile art. 2 alin. (1) și (2) lit. (a), (b), (c), (e), (h), (i), art.5 și art. 6 alin. (2) din Legea nr. 248/2013, precum și art. 31 lit. c) din Legea nr. 24/2000);
– OUG nr. 1/2020 este în ansamblu neconstituțională, întrucât a fost adoptată fără avizul de oportunitate al Secretariatului General al Guvernului, fiind încălcate dispozițiile art. 115 alin. (4) și art. 1 alin. (3) și (5) din Constituție (prin raportare la art. 84 din Legea nr. 24/2000, coroborat cu art. 28 lit. c) și art. 31 din Regulamentul la HG nr.561/2009);
– OUG nr. 1/2020 este în ansamblul sau neconstituțională, întrucât a fost adoptată fără îndeplinirea exigențelor de transparență decizională, care sunt menite să asigure participarea directă a cetățenilor la adoptarea actelor normative, aspect ce se circumscrie problematicii exercitării suveranității de către chiar titularul acesteia, poporul român, și ține de esență unei societăți democratice, fiind încălcate prevederile art.31 alin.(1) și (2) și art. 1 alin.(3) și (5) din Constituție (prin raportare la art. 7 alin.(1) și (2) teza a ÎI-a din Legea nr. 52/2003. art. 8 alin(1) din OUG nr. 57/2019 și raportul Rule of Law Checklist [CDL-AD(2016)007rev] adoptat de Comisia de la Veneția);
– art. XIII, art. XIV și art. XXVIII din OUG nr. 1/2020 sunt neconstituționale, întrucât au fost adoptate fără a se motiva în preambulul actului normativ elementele care reclamau situația extraordinară și urgența reglementării, fiind încălcate dispozițiile art. 115 alin.(4) din Constituție și art. 1 alin. (5) din Constituție (prin raportare la art. 43 alin.(3) din Legea nr. 24/2000);
– art. XIII, art. XIV și art. XXVIII din OUG nr. 1/2020 sunt neconstituționale, întrucât nu a fost solicitat avizul Consiliului Concurenței anterior adoptării actului normativ, cu ignorarea principiului legalității și, implicit, a dispozițiilor art. 1 alin. (3) și (5) din Constituție (prin raportare la art. 25 lit. alin.(1) lit. I) și alin.(3) din Legea nr. 21/1996).
Față de cele expuse, Curtea va sesiza Curtea Constituțională cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a OUG nr.1/2020, în ansamblul sau, și a dispozițiilor art. XIII, XIV ȘI XXVIII din acest act normativ, în special, față de prevederile art. 1 alin.(3) și (5), art. 16 alin.(2), art. 31 alin.(1) și (2), art. 61 alin.(1), art. 79 alin.(1), art. 115 alin. (4), art. 141, art. 142 alin.(1) și art. 147 alin.(4) din Constituția României”.
* Cititi aici intreaga incheiere prin care magistratul a admis sesizarea CCR
