Medicul psihiatru Gabriel Diaconu lansează un atac virulent la adresa ministrului Sănătăţii, Vlad Voiculescu, care, sub aparenţa unor acte caritabile şi de voluntariat, a făcut de fapt un veritabil trafic de medicamente.
Într-o ampla postare pe pagina sa de socializare, medicul probează aceste acuzaţii, susţinând că „mai mulți oameni, între care unii chiar cu pregătire medicală, s-au opărit teribil când am asemuit ”rețeaua citostaticelor” care l-a făcut popular pe Vlad Voiculescu cu una de trafic de medicamente„.
„Atare opăreală a luat forma ironiilor, acuzelor, injuriilor, blestemelor și mama focurilor. Unii au scuza naivității. Alții au povara inepției. Dar mai sunt unii. Unii care știu foarte bine la ce mă refer. Iar aceia sunt lupii paznici la oi. Sunt escrocii care umblă printre noi.
Veți spune că să aduci medicamente din străinătate este un gest de noblețe. Cutărică, ai auzit, e bolnav, are o problemă medicală, posibil gravă, doctorul i-a spus că medicamentul X i-ar face bine (dar lipsește din România, sau nu e la noi pe piață, sau…sau…sau…), așa că ”voluntarul” procură pastila sau siropul cu pricina, îl pune la valiză și apoi îl aduce fericit la destinatar. Face o faptă bună. Face un act de samariteanism. Ajută acolo unde sistemul medical e depășit, corupt, ticăloșit etc. La naiba, oameni de bună credință anunță seren că ”și eu am făcut asta, și mai sunt și mândru”.
Unde mai pui că rețelele sociale abundă în mesaje, colecte de bani, ”să-l ajutăm pe X-ulescu”, ”are nevoie de Y zeci, sute de mii de euro ca să-și facă o operație salvatoare de viață”. Multe povești sunt reale. Dar sunt toate reale? Sau mai sunt și unele care sunt gândite astfel încât să acopere potlogării inteligente? Ori capcane. Ori găuri negre de spălat bani?
Drama bolii și a bolnavului este acel domeniu al vieții noastre sociale foarte dens în durere, suferință și lacrimi.
Iar unde există durere, suferință și lacrimi, cel puțin pentru unii oameni, e rost de făcut afaceri, bani, și profit.
Multe victime mai apoi nu vor îndrăzni să meargă la poliție să depună plângere. Rămân cu poveștile lor, uneori dramatice, despre cum cutare sau cutărică escroc le-au folosit povestea, și le-au distrus viețile. Între timp mașinăria, ”rețeaua” continuă să funcționeze. E o hidră care apare și dispare.
Nu e treaba mea să dau nume și prenume. Rise Project a publicat însă, în urmă cu cinci ani, o anchetă uluitoare despre ”curierii de medicamente”
(https://www.riseproject.ro/articol/curierii-de-medicamente/).
Persoane la fel de bine intenționate ca și ”pe mine mă cheamă Vlad” s-au îmbogățit vizibil folosind aceleași scheme ca voluntarii lui pește prăjit. Există ceva mai frumos decât un cărăuș naiv, sau inept, care încalcă legea crezând că salvează o viață?
DIICOT a destructurat, în ultimii ani, mai multe astfel de rețele care fie vindeau la supra-preț medicamente recomandate în regim de prescripție, în mod notabil în 2018, când au fost prinse persoane din nordul Ardealului care vânduseră medicamente online peste ocean în valoare de peste 10 milioane de Euro, sau, mai recent în toamna lui 2020, când a fost demantelată o rețea care funcționa în 14 județe ale țării, inclusiv în București (https://www.diicot.ro/…/2892-comunicat-de-presa-3-23-10…)
Vreau să fie foarte clar. Deocamdată NU există vreo procedură de urmărire penală cât privește Vlad Voiculescu, alți oameni care recunosc că au adus ,respectiv ”dat” medicamente, aduse din străinătate unor oameni din rețeaua de cunoscuți ai lui Vlad Voiculescu. Că procurorii DIICOT s-au sesizat în unele spețe, dar în altele nu, e treaba DIICOT. Astfel că eu nu îl acuz pe Vlad Voiculescu. Discut problema pe fond.
Iar problema pe fond spune așa.
Există un motiv pentru care medicamentele sunt reglementate atât la nivel european cât și național când vine vorba de stocare, depozitare și transport (directiva europeană 62/2011, https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/HTML/?uri=CELEX:52013XC1123(01)&from=en).
Unele dintre ele pot avea și uz recreațional, adică pot fi folosite ca droguri în diverse combinații. Altele, înafara RCP-ului (rezumatul caracteristicilor produsului), pot fi folosite pentru îmbogățirea anumitor droguri. Iar altele (deși lista e lungă și exhaustivă) sunt medicamente extrem de scumpe, cu circuit închis, unde marja de profit pe piața neagră este foarte mare (vezi investigația Rise).
Să le distribui, să le administrezi fără monitorizare medicală, fără un bilanț clar al beneficiilor vs. riscurilor, poate pune viața persoanei în pericol. Pe românește, medicamentele pot să ucidă oamenii.
Să zicem că afli că e criză de Euthyrox în România. Adică de levo-tiroxină. Și să zicem că ai în lista ta de cunoscuți 10, 20, 50 de persoane cu hipotiroidism, sau cu tiroidectomie (adică fără tiroidă) care au mare nevoie de Euthyrox. Fără el pot să facă mixedem. În farmacii nu se găsește Euthyrox. Tu vrei să-i ajuți. Și știi că fiecare folosește o cutie pe lună. Drept urmare vrei să îi ajuți, că ești solidar, cu tratamentul pe două luni.
Astfel că faci o razie pe la mai multe farmacii în țara în care ești (Franța, Germania, Austria, Spania etc) și aduni 100 de cutii de Euthyrox. După care vrei să le aduci în România.
O sută de cutii de Euthyrox înseamnă 3000 de comprimate de levo-tiroxină. Suficiente cât să omoare un om. Dacă le declari ”pentru uz personal” minți. Să minți la vamă e infracțiune. Dacă declari că le aduci la neamuri, iar minți. Altă infracțiune. Dacă le distribui unor cetățeni, fără licență farmaceutică, e infracțiune.
NU contează că nu ceri bani pe ele. Contează că tu nu ai voie să dai Euthyrox. Farmacia are voie să dea Euthyrox. Și nu oricui doritor, cât unuia care a primit o rețetă parafată de un medic specialist care, prin rețeta respectivă, afirmă un adevăr medico-legal pe care și-l asumă: ”eu, doctorul Popescu, specialist în endocrinologie, vreau să-i dai lui Ionescu Euthyrox pentru că are hipotiroidism”. Dacă vine după aia un control la farmacie, farmacia arată rețeta. Dacă procurorii îl întreabă pe Popescu, Popescu le arată fișa de observație. Q.e.d.
Tu, care-ai cumpărat din Franța 3000 de comprimate de Euthyrox, nu ești medicul lui Ionescu, Vasilescu, Alexandrescu. Ești doar un cărăuș tembel care nu are mijloace să verifice, medical, că pastila asta chiar le trebuia acestor oameni. Poți fi, idiot inept ce ești, doar un curier către o rețea de trafic de medicamente. Că doar n-o să stai tu după aia lângă tanti Aglaia Ionescu în timp ce ia pastila, și apoi își face profilul tiroidian și-și verifică TSH-ul.
Idem eadem ibidem cât privește chimioterapicele. Sau antiviralele mai exotice (vezi Gigi Becali care se plânge că are blocat un container de nuș-ce pastilă și ce rău e statul român că nu-l lasă să le distribuie). Sau alte minuni.
Degeaba vă frământați, protestați, sau aruncați cu cuvinte pe o rețea de socializare că nu e drept, și vai Doamne ce plini de omenie sunt unii oameni că i-au adus lui Moș Teacă pastile din Occident. Același timp ar fi mult mai bine folosit, spre exemplu, pentru întărirea instituțiilor din România astfel încât ”crizele” să nu se întâmple.
Crizele se întâmplă pentru că statul e slab, instituțiile populate de diverși neica-nimeni, ”câțicavoi” care întorc privirea, alții care-și lasă unse buzunarele și își văd de drum.
Adevărul crud este că majoritatea dintre voi sunteți atât de puțin educați, atât în privința medicinei dar și legilor care fac medicina posibilă și sigură, încât sunteți carne de tun pentru orice zboară în zona ”știrilor din sănătate”. Urlați că a făcut unul ”trafic de organe” sau că altul a pus ”șuruburi din piață” pacienților dar aplaudați când vine Viorel cu geanta plină de pastile de la Berlin sau de la Viena. Disonanța cognitivă e acolo. E o alba neagră a impresiilor, și corul bocitoarelor periodic se transformă într-o gloată furioasă. Pentru că Vlăduț ne-a dat, respectiv Cutărică ne-a luat.
Este un abis al mirării pentru mine, ca doctor, că o persoană care admite senin că a mutat medicamente trans-frontalier în Uniunea Europeană, fără să aibă mandat legal să facă asta, fără să aibă licență de transport de medicamente, fără să poată dovedi că a asigurat stocarea lor sigură pe perioada transportului, este ministru al sănătății în România, în 2021. Și-l mai și aplaudă alții.
Mintea mea pur și simplu nu poate ocoli acest aspect. Câte cutii a adus, 5, 10, 100? Ce substanțe a adus? Cui le-a dat? La recomandarea cui? Din postura de-a fi mai exact ce? Și cu ce trasabilitate? Și dacă i-au rămas câteva cutii în plus ce-a făcut cu ele? Și altele, și altele…
Puțini români știu că medicamentele NU se aruncă la gunoi. Se returnează la farmacie, iar farmacia trebuie să facă stocul de storno și apoi medicamentele să fie distruse de firme specializate. Pentru că de la gunoi medicamentele pot ajunge în pânza freatică, spre exemplu, și să cauzeze veritabile catastrofe biologice. Vezi ce s-a întâmplat în 2017, când au fost descoperite grămezi de medicamente abandonate într-o pădure din Gorj (https://www.digi24.ro/…/mormane-de-medicamente-expirate…)
Am pacienți care s-au mirat când am refuzat să le primesc cutii rămase din diverse antidepresive, sau antiepileptice etc. Și mai am unii care, când le-am spus să le returneze la o farmacie, s-au plâns frustrați că nu le-au primit oamenii. Pentru că nici farmaciile nu fac tot timpul ce trebuie.
Mai am pacienți care se tratează din tratamentul mamei, sau al bunicii. Care iau pastile de la frați, surori, prieteni, pentru că lor ”le-a făcut bine”. Este o junglă, România, iar să fii doctor în România este, din acest punct de vedere, greu sau foarte greu.
Dar nu ai voie să-ți pierzi rațiunea, compasul moral sau să abdici de la valorile tale profesionale. Lucrurile nu pot rămâne așa. Dar vor rămâne așa, cel puțin câtă vreme răspândirea ilegală, ”din mână în mână” a medicamentelor și substanțelor de uz medical în România va fi privită cu indulgență de oameni. Adică de voi, măi. Și de alții la fel de ne-instruiți ca voi.
Așa că eu continui să-mi fac datoria publică. Unii s-au mirat că m-am retras, după care de ce-am revenit. M-am retras că mă scârbisem. Am revenit pentru că m-am scârbit. Sper că explicația vă satisface curiozitatea„, scrie medicul.
